Exista o lupta crancena impotriva crestinismului, a ceea ce el este cu adevarat, nu a ceea ce multi oameni au facut in numele lui de-a lungul istoriei. O lupta care nu a putut clinti crestinismul, care sta zidit pe o Stanca a adevarului. Dar ceea ce am vazut in ultimul timp imi pare ca o incercare a fracturarii interioare, daca s-ar putea. Apare ideea toxica a unui Isus bun si a unui Pavel rau. Nu stiu daca ati remarcat acest aspect. Eu il vad de vreun an avand ca "dalta" spargerii crestinismului una din cele mai pervertite stari in care un om poate ajunge: homosexualitatea. Probabil ca va par ciudate aceste cuvinte, insa am asistat uimit cum exponentii "normalitatii" homosexuale si-au gasit intr-un mod ticalos ca refugiu pe Isus, afirmand ca a fost un om atat de bun incat nu a condamnat niciodata homosexualitatea. Exista insa o mica problema: Domnul Isus nu a scris nimic despre Sine si principiile Sale, lasand ca acest lucru sa fie facut de ucenicii si apostolii Sai! Ori tocmai aici avem un raspuns clar a multor intrebari despre credinta crestina!
L-am vazut pe Pavel murdarit in fel si chip de-a lungul vietii mele. De la acuzatia de sodomie avandu-l partener pe Petru, pana la acuzatia ca scrieriile lui ar trebui interzise pentru ca promoveaza un soi de misoginism nascut intr-o lume in care societatea romana nu avea prea multe repere morale, iar toleranta nu era un cuvant cunoscut aproape de nimeni, iar apostolul nu s-a putut dezice niciodata de acest fel de a fi. Daca este cu adevarat asa va las sa cititi scrieriile sale inspirate de Dumnezeu. Intr-un timp cand un rob era vazut doar ca o unealta vorbitoare in societatea romana, Pavel ii indemna pe stapanii crestini sa ii priveasca pe acesti oameni ca pe fratii intru Christos! Intr-un timp cand in China, de exemplu, nu era nevoie sa divortezi de sotia ta pentru ca era mai simplu sa o omori, o practica obisnuita si rapida, Pavel ne spunea sa o cinstim pe femeie! Sa ne iubim sotiile precum Christos iubeste Biserica si s-a daruit pentru ea! Nu putem sa acuzam un om doar pentru afirmatia ca nu lasa femeia sa invete pe altii in Biserica! Ca si cum in Biserica toti invata pe toti! Pentru cine crede ca slujba din Biserica se reduce doar la a predica de la amvon eu ii pot spune ca mai sunt destule si inca poate chiar mai importante! Eu insumi nu predic...E acest aspect vreo nenorocire? Nu! Domnul ne cheama la ceva permanent si care are putere: rugaciunea! E mai mult decat orice gen de predica...Caci o predica poate misca o inima, dar doar rugaciunea misca Cerul!
Acum cateva luni am citit un articol interesant pe hotnews.ro scris de un ganditor maghiar, imi pare rau ca i-am uitat numele, care cerea lumii occidentale intoarcerea la originile sale crestine, ca forma de rezistenta impotriva prabusirii morale ale Europei. Am fost in parte parte de acord cu acest filosof inteligent, dar care s-a hazard sa treaca de aceste idei valoroase si sa ne anunte ca "autorul" real al crestinismului nu a fost Isus Christos, ci apostolul Pavel. Desigur daca vezi in Isus doar un initiator al unui curent religios si nu fiind Dumnezeu, poti fi sedus de teza cum ca Pavel pornind de la ideile destul de putine afirmate de Mantuitor a ordonat si structurat crestinismul asa cum il gasim in mare si azi. Problema insa e ca Pavel nu a imaginat un sistem religios, ci a fost calauzit de Duhul Sfant sa scrie si sa propovaduiasca moartea si invierea lui Isus dincolo de granitele Israelului, popoarelor cuprinse in Imperiul Roman. Dar aici e lupta partizanilor ateismului sau/si homosexualitatii: o disociere, o separatie intre misiuni, si care in final sa para ca sunt diferite! Cumva sa poti devenii partizan al unuia sau altuia in functie, nu de ceea ce simti ca ar fi adevarat, ci mai degraba de oportunitatea mai mare... Absurd! Pavel spune ceva ce, cu toate ca am citit adesea, acum mi se pare de-a dreptul socant: Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Coloseni cap. 1 vers.24. Priviti cum activitatea apostolului se imbina cu cea a Domnului Isus. Nu este ceva care incepe in ieslea din Bethleem si se termina pe dealul Golgotei. Si nici macar cand il intalneste Maria Magdalena pe Domnul dupa inviere! Pavel continua o lucrare sfanta dincolo de intelegerea unor oameni care isi iubesc doar noroiul in care traiesc. Este ceea ce spune Mantuitorul ca vor face ucenicii Sai! Lucrari chiar mai mari decat minunile Sale, pentru ca El se duce la Tatal!
Va aduceti aminte de povestirea aceea cu tatal care si-a indemnat fiul sa rupa un manunchi de bete? Fiul sau nu a putut. Dar cand le-a rupt pe rand a fost foarte usor! Daca lasam minciuna aceasta sa alimenteze grupuri si idei, crestinismul se va prabusi din interior! O imparatie care e dezbinata impotriva ei insisi nu poate dainui! Nu putem accepta doar cuvintele pe care Matei, Marcu, Luca sau Ioan le-au scris in Evanghelii si sa respingem restul in functie de preferintele ideologice, filosofice, sociale sau sexuale ale cuiva. Pavel continua in Coloseni cu ceva esential: Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Coloseni 1: 25. Deci Pavel intregeste, nu suprapune, nu opacizeaza Cuvantul lui Dumnezeu. Dar Pavel a sesizat nenorocirea care se naste din ideea ca slujbele si misiunile sunt diferite, ca apostolii au activitati diverse care nu au aceeasi directie. Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. 1 Cor 3:4-11. Cred ca Pavel raspunde de acum doua mii de ani acuzatilor care i se aduc! Daca cineva crede altceva e treaba lui. Dar Pavel cel "rau" a scris ceea ce Dumnezeu l-a inspirat, si chiar daca cuvintele sale au fost necrutatoare cu pacatul este pentru ca Dumnezeu nu tolereaza raul! Daca pacatul ar fi fost doar o banalitate, daca toleranta de orice fel, indiferent de cat de grave i-ar fi fost consecintele, era ridicata la nivelul de "politica" cereasca Domnul Isus nu ar fi murit pe Cruce pentru iertarea noastra de pacate! Biblia ne spune ca Dumnezeul care nu a crutat nici macar pe Fiul Sau cand purta pacatele noastre si L-a dat la moarte pentru noi, nu va tolera niciodata pacatul! El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Acesta este adevarul! Iar dincolo de el nu sunt decat ideile "tolerante" ale omului care vrea sa faca mereu ce ii place si sa ii oblige pe toti ceilalti sa procedeze la fel! Nu existe doua lucrari si nu exista doua tipuri de Cuvant al lui Dumnezeu. Cine vrea sa accepte acest adevar va avea de castigat, chiar daca nu e usoara lupta cu raul si pacatul care ne infasoara atat de lesne. Dar nu e alta cale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu