marți, 20 decembrie 2011

Sarbatori religioase si simbolurile lor

 Sunt doua evenimente majore in crestinism: Nasterea Domnului numita mai nou Craciunul sarbatorita pe 25 decembrie si Moartea si Invierea Sa sarbatorita cand hotarasc preotii, undeva in primavara. Occidentul, avand ca virf de lance catolicismul, afirma ca Craciunul e cea mai importanta sarbatoare, iar Rasaritul avand Ortodoxia ca forma crestina cea mai numeroasa, ca Pastele este sarbatoarea cea mai importanta. Dar si neoprotestanti sarbatoresc aceste doua evenimente cu aceeasi verva si am senzatia ca nu prea pricep exact ce fac!
Dar uite aici un videoclip plin de ridicol legat de Nasterea lui Isus si care se vrea sa fie o cantare crestina!

 


 Se naste iar Isus, ne spune cantarea. De ani de zile se tot naste. Ba inca ne anunta ca sta si tremura pe la usa ta...Dar oare Isus sta si tremura infrigurat la usa oricarui neispravit care il batjocoreste si il chinuieste? Din care Biblie citim noi ca Imparatul Universului tremura la usa cuiva asteptand ca sa i se deschida? Stiu ca mana lui bate la usa inimii prin Duhul Sfant, dar daca mai crede cineva ca El mai sta si tremura, mai sta flamand, mai sta batjocorit de orice ticalos, se inseala. Isus e Rege! Dar asa ajungem sa il prezentam pe Mantuitor ca pe Unul care apeleaza la mila noastra! Ca pe un copil care nu se descurca fara mama lui si fara Iosif, fara mila omului care petrece in casa fara sa se gandeasca ca Isus "tremura" la usa lui de atatia ani! Mie imi suna ca o blasfemie! Caci Biblia nu ne invata ca a tremurat pe la usa vreunui om si mereu a fost un rege, chiar daca a trait aproape ca un rob, fara bogatii si fara onoruri, dar niciodata fara puterea sa divina! Si tot ce i s-a intamplat a fost pentru ca dorea sa ne mantuiasca, nu pentru ca il parasise puterea Sa de Dumnezeu!... Dar asa stim noi sa-L umilim si sa avem impresia "iar si iar", ca Isus nu se descurca fara noi! Ca de aceea sta la usa tremurand si se naste in fiecare an pe 25 decembrie, ca atunci magii ii aduc daruri, noi ii cantam colinde si toata lumea e fericita si multumita, iar uneori i se deschide usa, iar El intra repede ca sa se incalzeasca, probabil, si sa manance ceva! Uite domnule, cat de buni suntem noi de Craciun cu Isus si cu semenii nostri!...
 Doua simboluri umplu asa-zisa lume crestina: Maica Domnului tinand in brate pe Isus bebe si Crucea pe care este rastignit Isus. Doua simboluri care exprima acelasi lucru: neputinta Domnului Isus! Cate simboluri ale Invierii sunt? Prea putine! Dar pe aproape orice biserica, la fel cum aproape pe orice mormant crestin vezi crucea, simbolul mortii! Simbolul finalului! Dupa care nu mai e nimic, chiar daca afirmam ca ar mai fi ceva! Si probabil ca aceste structuri de beton sau marmura ascund in ele acelasi lucru: oase! Moarte! Sfarsit! E cea ce se sarbatoreste de Pasti! Pentru ca daca Invierea ar fi sarbatorita nu o zi pe an, am trai bucuria eliberarii de moarte si pacat fiecare zi, fiecare clipal! Nu am avea nevoie de o zi speciala sa ne amintim ce a facut Isus, ci fiecare zi ar fi amintirea mortii si invierii, prin care si noi suntem vii si imparatim cu Christos. Nu am avea nevoie de sarbatori si simboluri ca sa ne aduca aminte de Jerfa lui Christos...Am fi in El si El in noi!
 Ne atarnam cruciulite de aur si argint la gat! Cat "adevar" ne atarnam pe piept! Nu luam Adevarata Cruce care inseamna moartea fata de lume, ci luam cruciulite care ne arata ca suntem doar morti! Cruci care se pun pe morminte ca simbol al putregaiului din ele! Ne plac imaginile cu Isus din iesle, caci ne da senzatia de putere fata de Isus! Na! ca si El are nevoie de noi! Na! ca venim si noi cu darul nostru acolo in paiele unde sta Domnul nostru, care are nevoie de mine... Sau ne place imaginea cu Isus de la usa in zdrente, flamand, obosit si tremurand! Vezi! imi zice neispravitul, pot sa ii deschid cand vrea muschiul meu! Vezi cum are nevoie Isus de mine? Numa' priveste cine e sef!...
 Ne-am transformat Stapanul, Regele intr-un copil slab! Sau intr-un Rabi atarnat pe lemn! Il atarnam pe peretii casei sau a bisericii! Il lasam acolo imobil in timp ce viata noastra plina de mobilitate si pacat ne poarta pe carari ale Umbrei Mortii. Iar El neputincios nu stie cand pacatuim, cand ii luam Numele in desert! Cand nu suntem acolo langa icoana Lui, nici macar nu stie El ce facem noi! Nu ne poate privi, caci El priveste doar prin icoane. Si doar prin icoane poate primii rugaciunea noastra plictisita! Ce noroc ca am stiut sa cream icoanele! Cum imi zicea cineva plin de religiozitate crestina acum vreo trei ani: Icoana reprezinta imaginea 3D a sfantului sau a lui Dumnezeu! Tii! ce bine ca si bisericile beneficiaza de tehnologia 3D ca sa ne aduca mai aproape de sfinti si de Dumnezeu, caci 2D-ul nu ne era suficient pentru inchinare! Si ce noroc cu sarbatoriile religioase care "impodobesc" crestinismul! De doua ori pe an in principal! Ca mai sunt si celelalte sarbatori cu cruce rosie cand a nu coase sau a nu spala o rufa devine mai ceva decat postul negru sau rugaciunea, jertfe! Caci chiar daca apostolul Pavel ne indeamna sa ne aducem ca jertfe trupurile noastre, noi aducem zdrentele noastre pe care nu le coasem si nu le spalam cand in calendare sunt cruci rosii...
 Si uite asa traim religia an de an. In timp ce mana Domnului bate nu pentru ca are nevoie de noi, ci pentru ca noi avem nevoie de El, dar in mandria noastra intelegem mereu lucrurile invers! Sa ne lumineze El in ceasul acesta de pe urma si sa intelegem ca EL este TOTUL, nu sarbatorile noastre pervertite de duhul lumii! EL este VIU in veci de veci, REGE a tot ce exista, nu bebe in iesle sau mort pe cruce!


Pentru cei ce doresc sa citeasca un studiu excelent despre Craciun sau Sarbatoarea Nasterii Domnului iata un link:
De ce nu sarbatoresc Craciunul sau sarbatoarea Nasterii Domnului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu