La Cotroceni ar trebui ales Adevarul

  Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. (Romani 13:1-2).
 In zilele acestea cand reactiile la suspendarea presedintelui Basescu au luat forme hidoase, pline de nebunie, ma intreb sincer nu care tabara are dreptate, ci daca cineva are vreun strop de dreptate.
Blogurile pastorilor penticostali devin campuri de lupta intre ei, care sunt sustinatori neconditionati ai presedintelui Basescu (probabil aceasta fiind linia pe care trebuie sa o adopte, linie dictata de cei din fruntea acestui sistem politico-religios, numit cult), si cei care cred in sinceritatea celor ce il vor plecat de la Cotroceni pe presedintele de prea multe ori jucator arogant cu destinele Romaniei. 
 Era sa spun ca e ciudat ca acesti cunoscatori in ale teologiei uita ca avem un cuvant prea mic de spus in politica reala...Nu e ciudat pentru ca atunci cand mintea iti e plina de aiurelile lumii, Cuvantul lui Dumnezeu este atat de usor de uitat! Caci din ce citesc eu in cele doua versete mai sus-mentionate, politica se naste in Cer, nu pe pamant la urne. Iar de mult ori facem greseala, atunci cand ne imbuibam mintea cu declaratii, reactii, actiuni si idei politice, ca alegerea corecta nu va fi niciodata intre cine si cine, ci intre ce si ce! Intre ce este bine si rau, si nu intre persoane. Persoanele din acest razboi asa-zis democratic fac in linii mari aceleasi declaratii, acuzand in acelasi mod banal, pe cei care le sunt contracandidati: ca vor sa submineze justitia, ca actiunile opozantului submineaza economia, ca democratia este pusa in pericol, ca populatia are din aceasta cauza de suferit. Oare? Oare asa e?
 Ce justitie?... Despre ce vorbim? Caci justitia se manifesta nu influentata de o culoare politica, ci de culoarea banilor din plicul mitei. Sensibilitatea banului o va intrece mereu pe cea a politicii, a asa-ziselor principii etice sau democratice. Stralucirea aurului intrece stralucirea adevarului moral.
 Ce democratie?... Atunci cand oameni care pot fi azi la inchisoare, iar maine in Parlament si viceversa, cu o viteza anormala a "teleportarii",  un martian abia picat aici nu ar putea spune daca cele doua institutii se delimiteaza undeva in mod clar sau fac parte dintr-o unica Structura Nationala a Recompensei pentru fapte de coruptie si hotie, caci parlamentari-puscariasi precum Adrian Nastase, Catalin Voicu,  Mihai Boldea ori alti "demnitari", pot schimba cu o repeziciune uimitoare  țambalu' din celula, cu fotoliu din Senat si invers, conduc o tara de 20 de milioane de romani, ceva e putred in lumea asta, parafrazand un print danez.
 Ce economie? Aia in care traim "bine" de atatea ani, incat dupa 22 de ani luminita care se vede la capatul tunelului, este doar un scurt-circuit a tot ce pare la un moment a fi o economie sanatoasa, intorcandu-ne din punctul unde am plecat? Punctul in care ideea ca economia este nereformata troneaza inca dupa douazeci de ani de chinuitoare reforme (a se citi mai degraba devalizari), ajunge sa fie o obisnuita si o normala existenta de care incepem sa nu ne mai putem lipsi, ca de un drog care nu aduce un efemer extaz, ci un dimpotriva un cosmar devenit rutina, dar care este al nostru si doar al nostru. De aceea il traim si il iubim. Si daca am fi lipsiti de acest Egipt al sufletelor noastre am intra intr-un sevraj mai chinitor decat biciul slujitorilor lui Faraon...Si poate de aceea il dorim pe el sau pe urmasul sau la Cotroceni, fara sa avem curajul sa gandim la o libertate adevarata, care nu este al unui om, ci al credintei, al inimii ce priveste la Dumnezeu!
 Cred ca nu mai putem sa suferim cu adevarat. Suferinta devine obisnuinta, a doua natura, caci avem pepeni si praji, iar daca pestii si castravetii inca ii gasim suficienti si relativ ieftini, daca promisiunea cu o rosie in plus ne este data, orice idee divina ne  pare atat de departe si inutila. Ne inchidem inima si ne deschidem larg gura ca sa se reverse de acolo cuvintele si duhoarea de usturoi invatata si traita in Egiptul falsei vietii, strivindu-ne unii pe altii cu tot arsenalul de nimicnicie, crestini impotriva altor crestini, sustinand faraonii ce se lupta impotriva altor faraoni, in timp ce le inaltam piramide si osanale acestor muritori fara credinta, impotrivitori ai lui Dumnezeu prin insasi natura vietii lor.
 Daca Sfanta Scriptura ne cere sa ne gandim la cele de sus (Coloseni 3:2), noi alegem sa ne gandim nu doar la cele de jos, ci la cele abisale, demonstrand ca natiile fara Dumnezeu isi creaza nu doar inaltimi aberante, care nu conduc nicaieri, ci si hauri, adancuri, preferate de multi liderii "duhovnicesti", care fac mult mai politica decat fac liderii politici ceva de natura duhovniceasca. A! Iata un paradox!...
 Incheind in "nota" egipteana vedem ca Dumnezeu nu contesta dreptul faraonului Ramses sa fie liderul Egiptului, nu are nici macar un cuvant de repros in privinta asta, absolut nici unul, dar ii contesta total dreptul ca acest om sa fie si conducator peste poporul Sau. Dar ceea ce mai interesant decat orice, cititi in Biblie cum in vechime popoarele erau denumite in principal dupa numele zeilor sai. Romania nu este a lui Basescu, Ponta sau Antonescu. Poate fi numita dupa Numele sfant al lui Dumnezeu, dupa Numele dulce si Minunat al lui Christos! Politica neaga dreptul lui Dumnezeu sa fie stapan, alegand un om sa conduca...Apoi altul, apoi inca unu...Credinta ne arata Adevarul...Iar Adevarul este Unul singur! Iar Acesta nu se schimba! Iar acest Adevar ar trebui sa fie cel ce conduce de la Cotroceni!