Moralitatea fachirica a filosofului (partea 1)

 Ieri priveam un interviu al filosofului Gabriel Liiceanu la Digi24 si am analizat mai multe din ideile enuntate de acest intelectual de marca al culturii romanesti. Am apreciat dorinta sa spre o normalitate morala daca ma pot pronunta asa, atat in politica cat in orice domeniu al existentei societatii romanesti. In cateva randuri a pomenit cuvantul moralitate fara sa explice insa mai clar ce inseamna pentru el moralitatea si cum o vede aplicata in special in politica damboviteana. Poate a facut-o in alte randuri, dar nu si in acest interviu. Sau poate a plecat de la premiza ca noi oamenii, noi romanii, cumva intelegem, daca nu intelectual, atunci intuitiv ce este morala si cum ea poate exista intr-un domeniu, impunand standarte absolut necesare pentru ca respectivul domeniu sa fiinteze in mod satisfacator.
 Dar tot in aceea seara intr-un film cu valente moralizatoare, un personaj ii multumea tutorelui sau ca l-a invatat ce este drept, ce este bine, ce este adevarul. Asa si?...ma intreb eu oarecum nedumerit. Ce daca Gabriel Liiceanu isi doreste o societate morala, care ea insa e tot mai departe de a se realiza? Ce daca personajul din film este multumit ca a fost invatat ce este dreptatea? Cu cat este mai buna dreptatea decat nedreptatea daca nu ai la ce sa te raportezi? Ce conteaza daca clasa politica este morala sau amorala, daca in cadrul ei lacomia este mai importanta decat orice notiune ce devina pura filosofie sau fictiune existentiala? De ce sa iti faci procese de constiinta cand egoismul este o realitatea mai palpabila decat orice notiune filosofico-religioasa? Si totusi se doreste o clasa politica morala in timp ce omul simplu, angajatul cel mai banal isi fura angajatorul cu aceeasi nonsalanta cu care parlamentarul isi foloseste influenta pentru prietenii sai care il rasplatesc cu o multime de bani, numiti atat de gingas - comision? In afara de valoarea furtului putem vedea cumva si diferente morale? Cred ca nu! Caci a fura cincizeci de suruburi sau cincizeci de milioane de euro tine nu atat de valoare, ci de atitudine, de posibilitati... Romanul care fura la servici doar 50 de suruburi zilnic, dar e nemultumit de clasa politica imorala si care fura masiv, arata nu doar ipocrizie, ci invidie...Daca ar face un schimb cu parlamentarul sau politicianul pe care il pismuieste va inchipuiti ca daca ar avea posibilitatea de a se imbogatii rapid, va ramane la cele 50 de suruburi?
 Din pacate morala asa cum o vede domnul Liiceanu este doar o ancora azvarlita spre un neant, asa cum in Evul Mediu se foloseau pentru ca atacatorii unui castel sa se poata sui pe meterezele cetatii si care mai devreme sau mai tarziu se intoarce inapoi fara sa fii prins nici un material solid si care risca sa il loveasca pe cel ce a zvarlit-o. Se doreste o moralitate din aceea aproape magica, precum acei fachiri care isi intindeau franghi spre cer, fara ca la capatul de sus sa fie prinsa de ceva real. Si de aceea morala se relativizeaza depinzand mai degraba de o moda  a unei epoci oarecare, decat de ceva permanent, stabil. De ceva ce este considerat incorect si in epoca de piatra, dar si in epoca postmoderna. Acel Ceva a fost intotdeauna Dumnezeu pana cand eliberarile de constrangeriile Sale nu au mai fost suficiente si mare parte a omenirii a dorit eliberarea de El insusi. Cerul a fost curatat de prezenta Lui si de tot ce a insemnat El pentru om sau omul pentru El, iar omul a devenit liber, de o libertate fachirica ceva ce avea la capat un mare nimic, dar atat de totala incat omul si-a devenit lui insasi tel, iubire, morala, dar dincolo de tot realitatea este ca si-a devenit inchisoare, singuritate, final, lipsa de speranta. Dincolo de sine nu a mai avut nici o minune de vazut, nici un miracol de descoperit, nici o soapta de ascultat. Dincolo de sine nu a mai fost nimic, nici macar el insusi...
 Domnul Gabriel Liiceanu povestea cum il cutremurau in anii dictaturii comuniste acele spectacole de pe stadioanele tarii, cand trupul uman era anulat pentru ca impreuna cu alte mii de trupuri sa devina una pentru a transmite un mesaj de proslavire tovarasului Ceausescu. Era adevarat! Dar sa nu credem ca atunci cand nu trupul, ci mai ales sufletul meu este anulat, pentru ca sa devenim toleranti cu sodomia, cu vrajitoria, cu dispretul si totala ura impotriva lui Dumnezeu adusa de secularism, culmea in numele unei morale a normalitatii anormale, fiinta mea nu este mai umilita decat a fost vreodata trupul meu sau al altora pe stadioanele comuniste. Caci Uniunea Europeanu pe care Liiceanu o vede ca un soi de salvatoare de balcanismul nostru pare a fi o mama care are grija de fii ei. Iar cine nu o apreciaza si nu ii vede beneficiile (asa nu le vad eu) este, citandu-l pe filosof: un prost sau un rauvoitor! Recunosc ca personal sunt si prost si rauvoitor in privinta beneficiilor UE, mai ales ca fiind o nulitate (o recunosc si pe asta!) nu ma invart in cercurile cremei societatii nascute din valoriile morale ale libertatii, democratiei si capitalismului de dupa 1990. Acelea care au adus Romania acolo unde este azi, ocupandu-si un loc bine meritat intre acele tari in care valoriile demnitatii umane ne sunt arata zilnic pe ecranele televizoarelor. Precum Spania, Italia sau Grecia.
 Cu toate ca domnul Gabriel Liiceanu nu a spus ca ar fi comunist sau socialist a fost pentru mine un real soc cand acesta  a afirmat ca spre binele omenirii statul asistential ar trebui sa dispara, iar cei care primesc ajutor din partea acestuia sa renunte la orice beneficiu spre un bine colectiv. Excelenta idee! Pensionarii ar trebui sa renunte le pensii, somerii la ajutorul de somaj, eu la cei 52 de lei pe care statul mi-l da ca alocatie pentru copil, mamele la ceea ce primesc dupa ce nasc, eventual dupa ce nasc sa se prezinte la serviciu a doua zi. Totul in numele binelui comun, dar acest deosebit filosof nu ne spune cu acele sume de bani ce ar trebui facut. Poate ar trebui dati celor bogati, pentru a-si permite mai multe decat isi permit acum Si mai ales cum ar trebui sa arate lumea atunci cand planuri geniale de felul acesta ar fi puse in aplicare. Daca tot era atat de vehement impotriva anarhistilor care l-au suspendat pe presedintele Basescu in iulie, de ce nu duce gandul unei anarhii totale si globale pe care o promoveaza si sa ne spuna se s-ar intampla cu oamenii care ar trai fara bani si implicit fara mancare si fara asistenta sociala si medicala. Sau poate ca filosof iti poti permite fara sa fii sanctionat orice fel de lume. Pentru ca Gabriel Licceanu ne mai explica cum deja omenirea este prea numeroasa, mult prea numeroasa si exista un segment enorm care nu isi gaseste locul in aceasta lume. Cred ca daca emisiune mai tinea ar fi propus si el precum Bernard Show eliminarea acelor indivizi care autoritatiile ar fi considerat ca nu aduc nici o contributie la dezvoltarea omenirii. Ca si cum daca nu esti filosof, scriitor, sculptor, pictor, meriti sa traiesti daca esti doar strungar!...Si totusi acest om cu idei de-a dreptul monstroase ne vorbeste ca clasa politica nu e morala. Pai dupa ideile acestui filosof cei 25,02% someri din Spania ar trebui sa lase locul celor 74,98% care in ca au servici, intr-o corectie morala facuta societatii iberice. Si mai spune cineva ca Hitler nu a gasit suficienti filosofi pe care sa-i urmeze si de care sa fie urmat! Toti proclamand in numele umanitatii si a moralei toata mizeria pe care iadul a putut-o afirma de-a lungul istoriei in care Cerul a fost eliberat de Dumnezeu!