Poate politica interfera in mod eficient cu credinta transformand intr-un mod pozitiv capacitatea unui om de a actiona asupra societatii? Poate politica cu tot ce inseamna ea sa dea un plus de valoare credintei si bisericii? Este credinciosul implicat in politica acel om care duce lumina celor ce fug de lumina, pentru a nu li se vedea faptele? Sau putem sa ne conformam aceluiasi stil de manipulare, indiferenta, dispret ce-l folosesc oamenii politici pentru a-si defaima adversarii ca apoi sa avem certitudinea faptului ca doar acea voce care produce galagia cea mai mare are si cea mai mare dreptate?
Stiti ce iubesc atat de mult la Domnul Isus atunci cand El vorbeste? Nu doar Cuvintele Sale sfinte, nu doar invatatura ce invioreaza inima si fiinta, ci atitudinea Sa! Caci atitudinea sa vorbeste cel putin la fel de mult si adevarat precum si Cuvintele sale! Vin oameni cu probleme si El le vorbeste bland, ca Unul care intelege...Iar cand pare dur vrea sa smulga credinta din inima inca inchistata si nehotarata (Marcu 9:22-23; Matei 15:21-28)!Vin oameni rai care vor sa-L atraga in capcanele lor religioase sau politice...Si Domnul ii mustra, dar le da un raspuns bun, calm, adevarat si fara sarcasmul cu care eu si poate si dvs. ne-am invatat atat de bine sa-l oferim celor ce ne pandesc la orice pas pentru a dovedi ca nu suntem cu nimic mai buni decat ei,iar ceea ce credem e doar o aiureala. Vin saduchei cu ironie sa-L intrebe despre o femeia care a avut ca soti sapte frati si care in lumea de dincolo ar fi avut o mare problema in a-si alege dintre ei sotul. Domnul Isus le mustra necredinta si impietrirea, dar le raspunde la fel de lipsit de ironie cu care acestia se manifestau ca in aceea lume toti vor avea un nou statut asemanator cu cel al ingerilor. (Luca 20: 27-40)
Vin unii care il intreaba o chestie de politica: mai e cazul sa platim Cezarului ceea ce el pretinde? (Matei 22: 15-22). Isus le vede ispita, ii mustra, dar nu isi foloseste sarcasmul ca sa ii trimita la plimbare. Le raspunde la fel de serios ca si cum ar fi fost intrebat de Ioan sau Petru. Nu ironii, nu jigniri, nu duritati, nu rautati nascute din mandrie...Ci doar mustrarea necesara!
Si totusi pastori care spun ca slujesc lui Dumnezeu incep sa ironizeze oameni politici sau chiar pe alti credinciosi care nu sunt de acord cu ideile lor politice. Pe blogul unui cunoscut pastor roman suparat ca Becali a zis ca suntem culte satanice a ajuns cu ideile atat de departe incat cineva e numit Somnabulul, iar altcineva Plagiatorul. Cand o persoana il intreaba pe pastor cine sunt Somnabulul si Plagiatorul el raspunde: Tom si Jerry!!! Mustrandu-l destul de dur pentru ceea ce face m-am ales cu eticheta de fariseu. Probabil ca sunt! Dar nu asta e problema: problema e ca duminica dupa o saptamana de scufundare in mlastina politicii ce mesaj le poti sa le mai duci tu ca tanar si cutezator pastor celor ce au nevoie de Gandul si Cuvantul lui Christos? Despre Tom si Jerry? (Antonescu si Ponta)
Este crestinismul acel soi de credinta pe care poti sa o atarni in cui pentru a rezolva problemele in maniera in care credinta se opune clar? Este crestinismul o religie a anumitor zile? A anumitor atitudini? O anexa a vietii traite dupa reguli omenesti si din care extragem atunci cand si cum ne convine idei sau gesturi care dau bine multimi?
De multe ori ni se arata modelul Ioan Botezatorul...Uite, imi arata un alt pastor covarsit de politica damboviteana, chiar daca de aproape 30 de ani e in America, ca si Ioan Botezatorul a facut politica. Chiar daca Antemergatorul Domnului a sanctionat atunci pacatul si nu politica lui Irod. Insa eu nu sunt pastor si nu am de unde sa stiu ce a invatat fiecare la Seminar! Dar nu ni se spune de catre cei ce sustin ca Ioan a fost un om politic ca lupta lui nu a fost doar in schimbarea lui Irod, ci a altor mii de oameni care nu au fost implicati in politica cuiva. De asta se uita! Pacat!...Oricum am fost asemuit cu Antichristul si cu Iuda Iscarioteanul. Cum ca ei nu ar fi vrut ca crestini sa se implice in politica (sic!).
Este crestinismul o religie temporala, va intreb? Putem sa ii dam drumul ca unui radio si la orice semn de plictiseala sa inchidem butonul? Este crestinismul o banala religie din care unii se infrupta la propriu asa cum mozaismul ajunsese pe timpul Domnului Isus? O religie in care casele vaduvelor erau saracita pentru acei invatatori si preoti care se imbuibau, in timp ce lacrimile orfanilor, durerea din inimile zdrobite ale vaduvelor nu contau. Cand gastile politice ale fariseilor si saducheilor erau tot mai departe de credinta...
Exista o trista repetare a greselilor? Pentru ca nu stim sa invatam din erori?...Fiind condamnati sa repetam tot cei negativ, generatie dupa generatie, la fel ca poporul Israel, dusi intr-un final intr-un exil al inimiilor, intr-o tara indepartata unde inchinarea la adevaratul Dumnezeu inseamna cuptorul de foc sau groapa cu lei?...
Ajung pastorii nostrii mai increzatori urcand sus la amvoanelor bisericiilor cu mii si zeci de mii de membrii, sau mai nou in Tribuna Parlamentului, decat coborandu-se pe genunchii in camaruta unde insusi Domnul ne-a spus ca vom fi ascultati si rasplatiti, dar nu de mii de romani, ci de insusi Dumnezeu! Si cred ca as prefera politica camarutei decat cea a mastodontului numit Parlament! "Doamne, muntele acesta?... Doamne, Ierusalimul?..." intreaba femeia samariteanca vrand sa stie cam pe unde maretia lui Dumnezeu se descopera! "Nu, nu munti. nu cetati falnice!...Ci in duh si adevar se naste inchinarea!" Credinta se naste prin Cuvant, se intareste pe genunchi in smerenie si se desavarseste prin incercari, cu nadejdea rasplatii ceresti! Politica se naste prin minciuni, se intareste prin mandrie si se desavarseste savarsindu-se in noroi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu