Și totuși credința creștină există așa cum miei încă există, fără să aibă în dotare colții lupilor. Și dacă îmî dați voie și eu cred precum acel simplu, dar inteligent țăran rus ce era îndoctrinat cu ateism, a replicat că miei sunt dovada de netăgăduit a existenței maretului Dumnezeu. Altfel lupii i-ar fi sfâșiat demult pe toți. Protagoras din Abdera era mai degrabă un ateu decat un om care sa isi accepte cu simplitate zeii ca existand si locuind in Olimp. Si cu toate acestea isi cauta un etalon pe care sa-l aiba in mintea sa ca putand sa inlocuiasca o divinitate ce semana prea mult cu ceea ce vedea zilnic in jurul sau. Mai tarziu cand ateismul cucerea tot mai multe teritorii, tot mai multe minti si inimi, omul devenea un banal experiment al Naturii! Nimic mai mult! Natura devenea acel Alfa si Omega al existentei! Fara sa aiba raspunsuri, fara sa aduca certitudini, ea devenea o zeita a intamplarii, o intamplare ce arata sens si stabilitate. Miile de legi aflate in echilibru unele cu altele aveau macar aceasta constanta: stabilitatea. Dar e simplu: daca il alungi pe Dumnezeu din Univers nu mai trebuie sa te intrebi cum a facut El asta. Poti sa spui ca asta e! Doar atat! Iar cand ajungi la intrebari pe care nimicul existential nu poate da raspunsuri formulezi afirmatii ridicole precum Carl Sagan cand se gandea cu voce tare ca evolutia trebuia sa se fi produs cumva, asa, caci ce alt raspuns mai era in afara de al ei?
Si totusi atunci cand omul era lasat singur fara sa auda constrangerile propriilor idei despre nimicul ce devine intr-o zi totul, privind un apus ce se transforma intr-o mare de stele, simtea ca era mai putin singur. Ca singuratatea nu era decat un raspuns al naturii in care omul era doar o fiinta a unor soiuri de legi ce au intalnit niste forte oarbe creandu-l pe el. Iar el devenise, existase pentru a fi acel deșert unde tot cei viu și cu noimă să se transforme în colb. El era acel ocean de nisip, un conglomerat de bezna si infrangere, de lipsa de sens cautand dupa un "adevar" mai intunecat decat sine insuși luptandu-se cu aspirația ciudată ca sensul său unic să fie acela de a nu avea sens.
Documentarele stiintifice si chiar filmele stiintifico-fantastice au acel soi de revelanta in societatea post-moderna a inceputului de secol XXI. Acolo puteti vedea idei vehiculate care se feresc sa recunoasca vreun Dumnezeu Atotputernic, iar daca ceva se apropie de acest subiect fierbinte atentia ne este deviata spre forme de viata extraterestre de exemplu,care prin modificarile asupra legilor naturii intr-o omenirea mai putin obisnuita cu descopeririile tehnici au interpretat ca avand puteri demiurgice. Intr-un astfel de serial Stargate SG-1 cineva spunea ca învierea cuiva dupa circa doua zile dupa ce fusese transformat in scrum la propriu era doar un truc. Unul care folosea tehnologii sofisticate, dar pana la urma un banal truc. Vindecariile de boli incurabile nici nu mai merita sa le pomenesc...Am rămas stupefiat! Deci învierea devenea, în viziunea unora o șmecherie tehnică!
Ceea ce este insa și mai interesant după opinia mea este că este ca indiferent cat de inteligenti si capabili se dovedeau a fi extraterestri, interiorul lor era identic cu cel al oamenilor de pe Terra: aceeasi lacomie, aceleasi sentimente de egoism, aceeasi micime a sufletului care indifernt ca locuieste in Romania sau pe vreo planete de pe Alfa-Centauri nu se deosebesc prea mult. Dar privind la Christos indiferent daca oameni vad tot mai mult trucuri in minunile Domnului Isus, invatate in India sau pe vreo alta planeta, mesajul Sau a fost totalmente distinct de un manipulator religios, a unui Tehnomag care vrea sa fie crezut pentru ce face si nu pentru ceea ce spune sau arata a fi. Nu e o intrebare banala cea pe care o spune Isus Christos ucenicilor Sai: Cine sunt Eu? Omenirea tulburata de El a incercat de doua mii de ani sa raspunda. De la raspunsuri adevarate, dar insuficiente, pana la raspunsuri blasfemiatoare, oamenii care nu L-au vazut cine este cu adevarat au formulat sute de raspunsuri. Apostolul Petru insă i-a dat raspunsul corect, dar care nu fusese revelat de intuitia sa, de materia din care era făurit, ci il primise de la Dumnezeu. Caci doar sinceritatea indreptata catre cunoasterea lui Dumnezeu aduce raspunsul adevarat. Dumnezeu nu imprastie Adevarul pentru cei ce il cauta la o cafea sub forma distractiei asemanatoare unei integrame sau a unui puzzle unii oameni. Nu o sa gasiti adevar nici pe tarabele comerciantilor religiosi ce servesc o Evanghelie a lor si a ideilor de profit. Religia se vinde bine in ambele tabere ce il afirma sau il neagă pe Dumnezeu.
Sincer imi place literatura SF si desigur ideile vehiculate de ea in filme sau seriale. Uneori însă exista un schimb ciudat de informatii intre ea si stiinta. O idee vehiculata in documentarele lui Brian Greene era acel Univers multiplu, Multiversul, in care in Universuri totul poate fi diferit de al nostru sau doar in foarte mici detalii. Unele detalii ar fi nascute in decizii pe care eu sau dumneavoastra le-am luat in mod diferit in viata. Adica eu puteam sa urmez o clasa in liceu de viitori electricieni, dar nu am facut-o. Sau puteam intra la ASE in 1987 daca cu ceva mai mult efort de a invata sau cu o inclinatie reala pentru economie as fi reusit la examene. Ei bine intr-un Univers paralel toate acestea s-au implinit. Intr-un Univers identic as fi poate electrician sau economist. Toate raspantiile vietii au un corespondent intr-o lume identica, dar cu alegeri mai mult sau mai putin diferite. Insa aici apare problema!...
Va povesteam cum vad eu ca omul se considera piesa centrala intr-un Univers in care a fi piesa centrala este sa incepi cumva sa masori dimensiunile lui si sa constati ca te afli exact in Centru. Ateismul a jubilat atunci cand s-a descoperit ca Pamantul nu era centrul Sistemului Solar. Ca nici macar in centrul Caii Lactee nu ne aflam, ci undeva intr-o periferie neinsemnata. Sfanta Scriptura nu facuse o astfel de afirmatie, ca suntem intr-un soi de centru, ci afirma importanta unui Pamant unde locuim noi oamenii. Așa cum casa locuită de un frate al meu e mai importantă pentru mine decât vilele ce o inconjoară și in care locuiesc străini, chiar daca fratele meu ar sta intr-o coliba. Pentru mine el si casa lui vor fi mereu mai importante... Dar orice posibilitate de a ii "plezni" pe cei ce credeau in Dumnezeu era o sarbătoare pentru ateism. Că mai recent s-a descoperit ca suntem intr-un loc privilegiat din toate privințele nu a mai fost atât de important pentru cei care credeau ca viața si existența ei putea sa apară atât pe Mercur sau Uranus că nici un gen de opreliști nu se puteau pune vieții. (Vă recomand sa vedeți documentarul stiintific creștin Planeta privilegiata )
Problema care mi se pare fascinanta nu este a unui Multivers, ci a acelei scăpări pe care o văd de-a dreptul superbă: suntem totuși centru acelui Multivers! Noi oamenii indiferent cat de neînsemnați, neputincioși, fără sens al existenței ne vedem Centrul unui Multivers, dar mai important decât orice suntem centrul acțiuniilor și ideilor din care derivă tot! Puteam să devin electrician, dar nu am devenit pentru ca originalul, adică eu nu am luat aceasta inițiativa. Sau să fi devenit economist sau să emigrez ori sa fi rămas în Brașov. Atunci când atenția pentru detalii dispare, omul cât de ar fi ateu tinde sa vadă că importanța sa în Univers este mult mai mare, ca există un sens, că ideile și acțiunile sale contează. Desigur nu suntem măsura tuturor lucrurilor. Nu începe totul cu mine și se termina cu mine! Dar sunt suficient de important în ochii lui Dumnezeu pentru ca Acesta în mareața Sa dragostea să-L trimită pe Isus Christos pentru ca eu sa nu sufăr o veșnicie, să nu mă întreb o viață despre sensul ei și să nu fiu singur nici măcar o clipă! E tot ceea ce diferă între ce ne-a adus Christos, și acei liderii ai religiilor în care a face era totdeauna mai important decât a fi! El vrea ca noi să fim, pentru ca El a făcut totul! Nu suntem buricul Universului, lăudându-ne că am ști tot, dar știm ce am crezut! Știm ce a lăsat Dumnezeu în noi: acel firișor din veșnicie, acel gând din eternitatea Sa, acel dor de infinit, pe care orice gând despre final, despre nonsens nu îl va putea distruge, și undeva, poate în locurile cele mai neașteptate vă răsări Adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu