Nu sunt specialist in domeniul, dar stiu ca functia unui istoric este sa prezinte faptele asa cum ele s-au petrecut, nu sa judece si sa comenteze asupre realitatii, conform unui principiu lansat in urma cu circa doua sute de ani de istoricul german Leopold von Ranke.
Totusi reputatul academician ne spune la finalul expunerii istorice cum protestantul este mai bogat, dar si foarte diferit ca religiozitate decat ortodoxul cu o explicatie care personal mi se pare hazardata: Protestantul ştie că el este o fărâmă, un nimic în mâna dumnezeirii, el este născut din păcatul lui Adam şi al Evei şi trebuie să muncească continuu ca să-i placă lui Dumnezeu. Trebuie să fie adeptul lui „Times is money“ şi chiar să se bucure puţin de plăcerile trupului. Răsăriteanul, de la Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, ştie că omul este o parte din Dumnezeu, este făcut aidoma Lui, de aceea când se căsătoreşte în Biserică i se pune o coroană pe cap pentru că, pentru o clipă, este Împăratul lumii. Şi pentru că este asemenea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl ajută. Dumnezeu îi face de toate, iar el stă, se uită, se roagă, se mai joacă cu nişte mătănii, aici se înrudeşte cu islamicul. ( Extras din articolul: E o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocşi).
Sigur nu trebuie sa fi teolog ca sa stii ca lucrurile nu sunt deloc asa. Personal fiind de nuanta neo-protestanta, deci destul de apropiat fata de protestant, cred ca ideile enuntate mai sus pot face placere unui ortodox, cu toate ca orice drept-credincios rasaritean ar trebui sa se simta deranjat de ultima afirmatie a istoricului cum ca el sta, se uita, se roaga, se joaca cu matanii devenind astfel inrudit cu islamicul (ce faci cu budistul care pe langa jocul cu matanii are cam aceleasi preocupari?). Iar ideea ca el este asemenea lui Dumnezeu mi se pare hilara. Ce are Domnul identic cu cel ce sta, se uita, se joaca cu matanii imi este greu sa aflu un raspuns pertinent. Iar rugaciunea ortodoxului mi se pare mult mai rara decat crede academicianul, care poate nu o aude, dar o presupune, iar acolo unde isi desfasoara activitatea nu e constient de hulele ingrozitoare de zeci de ori rostite de drept-credinciosul rasaritean fara nici un motiv, in comparatie cu catolicul, protestantul sau chiar islamicul care nu va va blestema si injura niciodata pe Allah, Mahomed sau Issa (Isus).
Senzatia acuta a acestui final de articol istoric (care degenereaza intr-o periere stupida si inutila a ortodoxiei), dar si a realitatii prezente pe care o vad desfasurandu-se de ceva timp este ca nu mai exista o religie crestina, ci religii crestine, care se indeparteaza una de alta in fiecare secunda ce trece. Este poate concluzia trista, dar reala, a articolului pe care fara sa vrea Razvan Theodorescu o infatiseaza, dar si a vietii pe care noi o traim zi de zi.
************
Cand apartineam de Biserica Penticostala eram intrebat uneori de oamenii, carora le vorbeam din Sfanta Scriptura de Christos, ce religie am. Le raspundeam ca sunt crestin. Desigur raspunsul nu multumea, de parca intreaga omenire era crestina si cei ce ma intrebau doreau sa imi afle adevarata religie. Le raspundeam ca religia este crestina dar credinta este penticostala, incercand sa fac un soi de distinctie, incercand sa fac ca la biologie o impartire pe clase si specii. Nu stiu daca aveam dreptate! Cred ca si penticostalismul, ca si baptismul, catolicismul, ortodoxia etc. s-au transformat in religii de sine-statatoare. De aceea pare atat de greu trecerea dintr-o parte in alta, de a vedea pozitia celuilalt fara a critica, fara a imi iesi din pepeni si fara sa vad in divergente dovada ca acel om este fara Adevar! Iar daca o sa imi spuneti ca Iisus Christos este liantul macar pe hartie dintre aceste religii, asa cum afirma acum un personaj ortodox si prezidential acu' cativa ani intr-o biserica penticostala, nu sunt tocmai convins ca asa e! Va spun si de ce: Aveam un coleg acum mai multi ani la garajul firmei Carpatex unde lucram, un sas placut si inteligent, mai in varsta decat mine cu vreo treizeci de ani. Uneori m-ai invatam de la dansul cate un cuvant in germana, ii ascultam istorisiriile din perioada cand fabrica apartinea familiei Scherg si care era renumita in toata Europa pentru stofele de calitate pe care aceasta le producea. Dar intr-o zi am avut indemn sa ii spun acestui om cel mai important lucru pe care l-am discutat pana atunci: necesitatea de a-L avea pe Isus Christos in viata sa. Acest om era luteran, un protestant cu alte cuvinte, iar teoretic nu trebuia ca acest lucru sa fie o problema pentru dansul. Dar s-a infuriat brusc asa cum nu l-am vazut niciodata si ragnind furios la mine a strigat: Ce vrei sa ma convertesti? N-am nevoie de nimeni in viata mea! Vrei sa ma pocaiesti si pe mine? Urla si nu se mai oprea, atat de tare, incat oamenii de la birourile din cladirea invecinata, au inceput sa se adune pe la geamuri sa vada cine il omoara pe nea Lassel! Eram doar eu cu el...Iar eu ii faceam acel rau!
Am ramas atat de surprins in ziua aceea pentru ca mi-am dat seama ca religia luterana, chiar daca se trage macar cu numele de la Luther, s-ar putea sa nu stie nimic despre ce credea reformatorul si fondatorul ei, ca viziunea a acestui om devotat lui Dumnezeu cu numele Martin Luther, chiar daca nu a fost mereu corecta (sa nu-i uitam antisemitismul!), s-a pierdut, iar urmasii sai intru religie nu mai vad la fel cum vedea acest om al lui Dumnezeu. Mantuirea prin Christos fusese demult uitata, cel putin pentru unii din cei care inca mergeau la biserica luterana, care se tine in minunea arhitectonica a Bisericii Negre din Brasov. Si tare ma tem ca e o doar splendoare de piatra, goala, inutila...
La vreo doi ani domnul Lassel trecea la cele vesnice si tare ma tem ca a ratat momentul, nu pentru ca am fost eu acela ce am facut chemarea, intalnirii sale cu jertfa Mantuitorului....
********
Si mai aflam ieri, ca eu, printre alte multe milioane de persoane, sunt pierdut pentru veci, purtand pecetea diavolului si asta pentru ca, in nemernicia mea, merg la biserica duminica, iar nu sambata, chestiune preluata dupa decadenta papalitate. E viziune a unei altei religii crestine asupra mea. Sigur as putea afirma si eu ceva despre Legea, mai mult s-au mai putin Ceremoniala care domina aceea biserica, dar nu cumva as intra intr-un cerc vicios si inutil? Pot spune ca este trist ca Legea, dupa doua mii de ani de Har are inca putere sa incatuseze si sa faca robi oameni care au fost destinati slobozeniei!
Nu putem, din pacate, invata din diferentele care le avem, dar ne straduim sa transformam deosebirile celorlalti in motive de respingere si condamnare, eventual eterne, de dragul ideii religioase ce ne influenteaza cel mai tare viata. Si cred ca nu sunt prea multi acei oameni care aflandu-se pe pozitii nu neaparat antagonice, dar macar diferite, aparte, sa nu vada in altul, in cel de langa ei, omul ce nu apartine grupului sau religios decat omul pierdut, fara scapare, nu pentru pacatele descrise in Biblie, ci pentru pacatele doctrinare pe care religia le sadeste primele in mintea celui ce vrea, dar gaseste fals si inutilitate, din cauza ca nu stie unde sa caute...Si cred ca Religia doar atat invata: doctrine...dogme...ideile celor ce dupa un timp pentru avantajul sec si mincinos al propriei firi pamantesti, al eului ce nu a murit, li s-a parut corect ca sa adauge ceva, poate nu cu titlul de Scriptura pura, asa ceva ar fi prea strident, dar macar cu titlu de Revelatie Divina ulterioara la ceea ce Biblia deja invatase, ba chiar pusese si punct final la terminarea Cartii, ca un soi de ironie divina si totala, (caci pana la urma Dumnezeu stie sa si rada de neghiobia umana aleasa ca ideal de de vietuire!) numita REVELATIA! (si mai putin, aceea dureroasa interpretata cam foarte gresita, Apocalipsa - caci acolo e descrisa mai degraba un nou inceput si nu vechi final, apocaliptic - o superba revelatie, nu un dezastru total si iremediabil a tot ceea ce exista!).
Ma gandesc ca religia la fel ca si politica, nu este indreptata spre binele omului, spre a-l face, realizand ceva concret pentru el, mai bun, mai linistit, mai demn, mai moral, mai aproape de semen si de Dumnezeu, ci este dovada mandriei, dispretului si arogantei celor ce se folosesc de ea pentru a separa, pentru a se face pe ei insisi din niste incompetenti si frustrati, ce se erijeaza chiar de la inceput in lideri, in acel soi de dictatori religiosi de la care vine adevarul si de la care adeptii lor sinceri pot primi mantuirea, indiferent ce va insemna ea cu adevarat, doar ramanand in invatatura lor. Cei din afara vor fi demonizati automat, pentru ca altfel monolitul deasupra carora ei manevreaza religia s-ar putea sfarama. Nici o idee religioasa nu ar putea exista, daca liderii ar arata simpatie si respect fata de pareriile si ganduriile altei religii. Pastrarea controlului asupra masei de oameni apartinand formei religioase proprii trebuie sa se faca construind un soi de paradis interior, cu promisiunea de doi bani a inca unuia doar pentru adeptii proprii, dupa moarte, caci paradisul nu inseamna realitate, sfintire, prigoana, traire adevarata, smerenie etc, ci senzatia unei impartasiri, o aducere a invataturii la ideea subliniata cat mai des ca e unica care salveaza, ceea este este primita de sus, iar cei ce nu sunt acolo in turma pastorita de liderul religios respectiv, sunt pierduti, iar Dumnezeu chiar daca ii iubeste, ii va pedepsi...Ca doar acolo exista adevar, doar in ziua, doar facand acel lucru ai sansa divina. Caci nu-i asa? in ochii Celui PreaInalt spatiu, timpul si obiectul (materia) sunt acele forme fundamentale prin care ma pot apropia de El si nu Duhul si Adevarul!.. Spatiul - locul de inchinare, timpul - ziua de inchinare, obiectul (materia) - acel lucru prin care ma pot adresa Lui. Si mai concret spus: Spatiul - Templul din Ierusalim, mai recent biserica de denominatiune anume; Ziua - Sabatul ori duminica; Obiectul - Chivotul Legamantului si cu vreo 1200 de ani mai recent, Icoana sau activitatea care produce ceva aparte, aduce mantuire. Tehnomagi (cum ii numesc eu pe cei ce incearca combinatia intre materie si iluziile lor supranaturale) care cred ca intr-un fel sau altul materia mantuieste, iar spiritul este ceva lasat pe planul doi!
Ii putem multumi lui Isus Christos pentru Evanghelia lui Ioan capitolul 5, unde pricepem ce doreste Dumnezeu sa vada la inchinatori reali, nu acei religiosii care L-au pus pe Mesia pe Cruce, fiindu-le frica, nu atat de romani, ci la posibilitatea pierderii privilegiilor de mari conducatori, de manipulatori ai maselor si care nu s-au sfiit sa minta si sa condamne o Fiinta nevinovata la moarte, doar pentru niste avantaje de maxim cativa ani. Daca s-a meritat, doar in eternitate, nu dupa o saptamana, vor putea sa dea raspunsul cel mai sincer si corect toti acei care au trimis nevinovati la moarte fizica sau spirituala pentru cativa arginti si cativa ani de asa-zisa liniste a vietii lor, unde si-au putut duce ipocrizia pana la un binemeritat sfarsit!
********************
E trist ca si in biserici ce se pretind rupte total de Lege apar lucruri care se indeparteaza de Cuvantul lui Dumnezeu. Discutand cu cineva, un pastor dintr-o biserica independenta de vreun Cult ca si cum Cultul este vreo forma de autentica religie post-moderna, in care orice biserica are obligatia pana la urma sa se (de)savarseasca, o nirvana a (in)fiintarii unui real crestinism , si afirmandu-i sincer, dar probabil naiv, ca doar ceea ce este in Sfanta Scriptura are valoare si importanta, acesta nu a parut de acord. Dupa ce fusesem certat cu vreun an inainte de sotia sa, ca nu am acordat importanta, eu si doamna mea, unei intruniri a femeilor crestine sau mai putin crestine din orasul lor, de un foarte important 8 martie, sarvbatoare pe care eu nu o regasesc in Biblie, dar se regaseste pe agenda crestinelor si care mi-a replicat dur ca sunt multe lucruri pe care Biblia nu le cere, dar trebuie facute. Probabil ca oricine conduce, de la o biserica locala independenta, (caci asa ne spun ei, liderii), pana la nivelul de Cult dependent de Stat si de subventiile acestuia, tinde sa gandeasca, sa creada asa ceva. Religia iti spune sa faci, sa actionezi pentru a deveni a ei, pentru a avea sansa Cerului, Harul doar sa ramai in el prin credinta, iar faptele bune vor curge mai greu sau mai usor, dar nu va fi o opinteala permanenta, o munca sisifica si de cele mai multe ori inutila, fiind o consecinta a ceea ce esti. Cum cred ca spunea cineva: Facem fapte bune pentru ca suntem buni (acesta este Harul) si nu facem fapte bune pentru a deveni buni (acesta este Religie si Lege).
Sfanta Scriptura ne spune ca Dumnezeu este aproape de cei smeriti, cu inima franta, dar nu ne spune ca aroganta cuiva iL atrage. Nici judecatiile celor ce construiesc doctrine religioase, inaltand ziduri in jurul religiei si mai ales a oamenilor si prin ele anatemizand pe restul.
Cred ca de El avem nevoie! De Adevarul Sau! De Cuvantul Sau care este mai dulce ca mierea, este untdelemn vindecator, Apa vie, Painea vietii, duh si viata, candela pe aceasta carare intunecata care este viata, lumina din Valea umbrei mortii, putere si raspuns in incercare... Liderii religiosi mereu ne vor crea impresia ca mai e ceva important si esential, carora noua, celor de rand, ne lipseste, ca Sfanta Scriptura nu poate da lumina in mod direct credinciosului comun, daca nu este cumva ii este data prin prisma lor revelatiilor lor. Iar ironia sortii este ca unii dintre acesti religiosi nici nu isi dau seama ce fac...Si ce spun!...
**************
Traiti, bucurati-va, simtiti! Sperati, iubiti, credeti! Traiti cu curaj, nu va lasati amagiti de nimeni, cititi Scriptura si lasati-va iluminati de ea! Doar de ea! In Bereea nici maca un om de talia apostolului Pavel nu ar fi putut trece de furcile caudine ale Cuvantului Viu al lui Dumnezeu! Biblia este Cuvantul pentru fiecare dintre noi, care aduce credinta si nu este nevoie de interpretarea umana a nu-stiu-cui interpret de Sfanta Scriptura pentru a intelege, ci de cea a Duhului Sfant! Rupeti legaturile religiei si inspirati libertatea oferita de Har! Acel Har ce nu ne arata o religie, ci un Mantuitor, nu se infatiseaza cu doctrine moarte, ci cu Adevarul viu al lui Christos...Viata ne-o aduce Mesia, nu palavrageala sterila a religiei... In timp ce Constantinopolul cadea, si mii de oameni erau ucisi de otomani, liderii religiosi crestini dezbateau importanta si esentiala problema daca ingerii au sex si care era culoarea ochilor Mariei, Mama Domnului Isus! Din fericire pentru dezbaterea religioasa, dar din nefericire pentru toti teologii curiosi, impreuna cu intregul oras au aflat raspunsul chiar in noaptea aceea. Ochii si sex!...Super important!
***************
Traiti si credeti! Deveniti oameni ai credintei si smereniei! Lasati pentru liderii orbi aroganta si mandria, dispretul si fanatismul! Ideea ca cumva Biblia mai are nevoie de o adaugire daca nu scrisa , macar una faptica, daca nu Cuvant, macar tot soiuri de Fapte fara noima si fara rezultat pentru mantuirea cuiva, e tot mai la moda! Permiteti-le sa se suie cat mai sus, pentru a avea de unde cadea! Si nu aruncati anateme asupra fratilor intru credinta! Nu noi bagam oameni in iad si nu noi ii vom scoate din Cer! E treaba lui Dumnezeu sa fie Judecator! Lasati-L, va rog, sa isi faca treaba linistit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu