Doresc sa spun cateva cuvinte despre darnicie, nu pentru a convinge pe cineva ca trebuie sa dea ceva bisericii, daca nu stie ca in primul rand trebuie sa isi dea siesi...Dati si vi se va da! ne invata Domnul Isus, si cand spune trebuie sa ne gandim ca a darui nu este un soi de troc care il facem cu cerul, ci poate deschiderea unei porti a inimii noastre in care nu atat revarsarea din ea este evenimentul central, cat binecuvantarea Cerului ce se revarsa in ea.
Am auzit demult povestea unui print indian ce isi vizita supusii. Unul dintre ei dornic sa ii faca un dar printului s-a gandit din saracia toata lui, sa ii dea printului o punga de orez. A pus din lada unde isi tinea provizia de hrana intr-o punga de canepa orez pentru acest domnitor. Dar gandurile negre il asaltau pe sarmanul taran: Daca anul acesta v-a fi o recolta slaba? daca va fi seceta? Daca copii tai vor flamanzii, iar punga aceasta pe care vrei sa o dai printului va fi diferenta dintre viata si moarte?...Omul fu tulburat. Goli inapoi in lada unde tinea orezul jumatate de punga. Dar nu se linisti: Jumatate de punga e prea mult! Rajahul are bogatii nemasurate, cine e atat de naiv sa creada ca o jumatate de punga de orez va fi apreciata, ca va insemna ceva pentru el? Taranul mai turna din punga inca o jumatate. Ramase cu un sfert din punga. In final chinuit turna inapoi tot orezul lasand pentru print o singura boaba.
Cand printul veni in satul sau toti cei de acolo ii daruira printului ceva din putinul lor. Acesta le multumi si taranul vazu ca rajahul le daruia ceva in aceeasi cantitate primita de la sateni. Cand ajunse in dreptul sau, sarmanul taran ii darui bobul de orez. Printul ii multumi cu un zambet si la randul sau ii darui un bob ca de orez, dar de aur.
Ironia sortii este ca ne comportam identic. Eu ma comport asa. Dau atat de putin pentru ca imi este teama ca daruind saracesc. Si nu vorbesc doar de bani. O biserica in care darnicia este exclusiv formata din donatii financiare generoase nu are viitor. Este poate o cladire bogata, dar cu inimi si suflete sarace si pustii. E mai de preferat o biserica saraca, dar cu suflete bogate.
Si cred ca cea mai mare bogatie a omului nu este banul, ci timpul. Suntem chemati sa ne numaram bine zilele, nu bani, pentru a capata o inima inteleapta. Cine investeste timp in lucrarea lui Dumnezeu a investit mai mult decat orice valuta a acestei lumii. Banii se pot pierde, se pot recupera, dar timpul care se duce, nu mai poate fi adus inapoi.
Dar mai este si un alt aspect. Acum vreo doua luni ascultam predica unui crestin ce detine o ferma si care cred ca se descurca binisor, si care intr-o incercare de sensibilizare pentru a da zeciuiala, spunea pufnind din buze ironic: Eu dau mai mult decat zeciuiala...Pai ce e aia zeciuiala, trebuie sa dam mai mult Domnului!... Ma gandeam auzindu-l ca zeciuala nu inseamna oricum la fel pentru toti si cumva noi crestinii am inteles atat de gresit mesajul despre darnicie, asociind-o cu zeciuiala! Un om care castiga 10.000 de lei pe luna, dand 1.000 de lei zeciuiala se va descurca cu restul de 9.000 de lei mai mult decat excelent. Poate darui chiar si 2.000 de lei si va trai absolut decent, daca va stii sa traiasca fara sa faca excese financiare.
Ganditi-va insa la persoana care castiga 800 de lei pe luna si care da zeciuiala 80 de lei. Se poate spune ca se traieste decent cu 720 lei? Si atunci cineva ar trebui sa pufneasca din buze si nas si sa zica sarcastic: ce e aia zeciuiala, i-a sa ne straduim sa dam mai mult? Si sunt atatia care poate nu castiga nici acei 800 de lei...
Eu cred ca adevarata darnicie nu se masoara in procente sau cifre. Legea cerea procente si cifre clare: zece la suta, doi miei, doua turturele, o efa etc. Dar adevarata darnicie este aceea in care dupa ce vei fi daruit lui Dumnezeu, Acesta sa priveasca cat ti-a mai ramas tie, pentru tine! Darnicia reala nu este despre ce tu dai, ci despre cat iti mai ramane. Si cred ca bucuria peste masura si saracia lucie pot crea un belsug de darnicie, cum spune apostolul Pavel despre macedoneni, dar nu sunt sigur ca invers adica nepasarea si bogatia peste masura pot crea vreun belsug de darnicie. Iar daca vaduva aceea saraca este pomenita dupa aproape doua mii de ani nu este pentru cei doi banuti ce pareau fara valoare dati in visteria Templului, ci pentru ca daduse totul pentru Dumnezeu, ea ne mai avand nimic pentru sine, in timp ce bogatii platitori de zeciuiala, parca sunt ironizati de Domnul Isus, cu cei zece la suta dati din buruieni ce cresc aproape fara sa le semeni si fara nici o ingrijire aparte: marar, chimen si menta, agricultori aparent plini de ravna sa indeplineasca legea, fara insa nici o urma de sacrificiu personal.
Dar parca uneori si bobul meu de orez e prea mult dat Printului. Parca si timpul meu dat Lui, mirul cel mai de pret pe care omul il are, as putea, vorba lui Iuda Iscariotul, sa-l vand si cu banii obtinuti sa fac alte darnicii atat de seducatoare....Caci, nu-i asa? si darnicia poate fi seducatoare si fara nimic divin, altfel hotii, talharii, fariseii si imbogatii pamantului nu s-ar fi preocupat de ea! Ce da mai bine in fata multimii ce nu vede inima, decat generozitatea ce se naste din pungile pline! Si pe cine intereseaza o vaduva sarmana dintre toti oamenii? Nici macar ucenicii nu au vazut tragedia acelei fiinte ce s-a sacrificat pentru Dumnezeu. Dar Christos Domnul priveste nu doar visteria, ci mai mult decat orice inima.
Priviti la inima, la sacrificiu, la ce ramane si veti intelege darnicia. Undeva in Sfanta Scriptura ni se spune ca Domnul a lasat totul, nu a mai avut nimic decat un chip de rob...Ce dragoste, ce darnicie poate fi mai mare decat avand totul sa nu mai ai din iubire pentru om decat smerenie, umilinta, sa nu iti mai ramana nimic decat viata, iar intr-o zi sa o daruiesti si pe aceea? Ar trebui sa invatam darnicia de la El, nu de la cei care nu fac nimic, ci doar dau ceva ce nu s-a nascut nici macar pentru un minut din sacrificiu. Caci nu exista darnicie fara sacrificiu!...
Nu inteleg de ce se insista asa mult in biserici pe zeciueli sau darnicii, in loc sa se predice invatatura sanatoasa care duce la crestere spirituala. De fapt ce fac ei, pun carul inaintea boilor. Darnicie nu gasesti la crestini firesti, la crestini imaturi. Biserica din Corint era biserica imatura. Aici apostolul Pavel sau mai bine zis Dumnezeu vorbeste prin aposolul Pavel despre darnicie, dar nicidecum despre zeciuieli. 2 Corinteni 9.(Zeciuiala era tipic legii mozaice, impusa prin porunca; Unii zic: da dar si Avraam a dat zeciuiala inainte de darea legii! A fost decizia lui, la fel si Iacob! Bine dar Avraam a primit si circumcizia, tot inainte de lege! De ce nu se face circumcizia! Hai sa ne si circumcidem!)
RăspundețiȘtergereBiserica din Corint era o biserica cu crestini imaturi, lumesti, zgarciti. Daca am privi in alte biserici carora Pavel le trimite scrisori, apostolul ii lauda de darnicia lor si le aminteste sa nu uite darnicia si facerea de bine. Lacomia, zgarcenia sunt specifice crestinilor imaturi, lumesti, carnali si nicidecum crestinilor maturi spirituali. Avem crestini, implicit biserici dupa chipul si asemanarea pastorilor si invatatorilor.
Apropos, in cartier la mine sunt doua cladiri in constructie, doi colosi, ale unor biserici care cer zeciuiala, au autorizatia de constructie cu termenul depasit, aproape nimic nu mai misca, ma refer la lucrare, li s-o fi terminat zeciuelile! Chiar trebuie asemenea cladiri colosale! Ar trebui scris pe ele: Aici sunt zeciuelile dumneavoastra!
Problema bisericii azi nu este darnicia, este lipsa invataturii sanatoase, hrana pentru crestere spirituala a credinciosului.
RăspundețiȘtergereZgarcenia este specifica crestinului imatur, a bebelusilor, a copilasilor in Cristos.
Problema darniciei o gasim in biserica din Corint care este tiparul bisericii lumesti. Pavel rezolva problema darniciei. (2 Corinteni 9) La celelalte biserici, biserici in crestere spirituala, Pavel apreciaza si incurajeaza darnicia lor. Dar sigur acolo darnicia mergea unde era nevoie, si nimeni nu comenta ce se face cu ea. Azi unii vor sa construiasca cladiri de biserica, temple, pentru ce? (E una in cartier care zace in paragina, un colos; trec pe langa ea si zic: Aici sunt zeciuielile dumnavoastra!) Asta e, avem "biserici" dupa asemanarea pastorilor si a invatatorilor.
Aveti dreptate! Pana in 1990 a fost o epoca de har se poate spune, pentru ca nimeni in afara bisericii adventiste nu cerea zeciuiala. Dupa Revolutie pentru evanghelizari fara public, cladiri de biserici unele ramase in ruina, intruniri "spirituale" ale pastorilor mai ales in Occident, masini cat mai bune, instrumente muzicale sofisticate sau tot felul de aiureli, pastorii si prietenii lor au descoperit ca Dumnezeu inca cere zeciuiala...Sfiidand bunul-simt, mila, empatia cu cei nevoiasi au pus acest bir pe capul oamenilor, cu amenintarea pe care eu am auzit-o intr-o predica a unui evanghelisto-mecanic auto despre cei ce nu dau zeciuiala ca sunt hoti, furandu-l pe Dumnezeu, deci toti care nu dau birul zeciuielii vor ajunge in iad. Asta e! Slava Domnului ca El e cel ce salveaza sufletele si nu e nevoie sa imi decida "sfintii" de doi bani, viitorul.
RăspundețiȘtergereLegea & har
RăspundețiȘtergereCe facem, amestecam legea si harul; legea ne constrange, ne obliga; harul este libertate, libertatea de a darui, mult sau putin, nimic sau tot.
Legea pune taxa procentuala, 10, 16, 24%, indiferent ce este, zeciuiala, impozit, TVA, si ele sunt obligatorii; Harul este libertate, aleg sa dau 1, 5, 19, 49, 99%, si spune: cine seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera; iar cel ce seamana mult, va si secera mult; fiecare dupa cum hotaraste in inima lui sa dea, nu cu parere de rau, sau din necesitate, fiindca Dumnezeu iubeste pe un datator vesel. 2Cor. 9:6-7
Inseamna ca suntem dintre cei care nu deosebesc dreapta de stanga, lumina de intuneric, legea si harul; unii inca vor sa ne tina in robia legii acolo unde sunt ei, ei nu cunosc libertatea harului lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereDoresc sa las acest comentariu in speranta ca il vor citi cat mai multi oameni debusolati, care se simt prost atunci cand cineva de la amvon le impune zeciuiala. De multe ori predicatorii zeciuielii folosesc un limbaj foarte agresiv impotriva celor ce nu platesc zeciuielile : (IL FURI PE DUMNEZEU, NU ESTI UN ADEVARAT FIU AL LUI DUMNEZEU PENTRU CA UN FIU NU-SI FURA TATAL, UN OM NASCUT DIN NOU VA PLATI ZECIUIALA ETC).
Afirmatia pe care Hristos o face in Matei 23:23, asa cum se amintea in editorial, trebuie privita in contextul legii. Pentru a fi mai specific as vrea sa postez Cuvintele lui Hristos pe care le rosteste cu ocazia vindecarii unui bolnav de lepra.
Matei 8:1-4
Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.”Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului şi adu darul, pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”
Cunoastem ca dupa moartea si invierea lui Hristos, daca dupa vindecare leprosul ar fi facut acest ritual ar fi fost inutil. Cand Hristos rosteste aceste cuvinte legea era inca valabila. INTREB: Daca in zilele noastre un bolnav de lepra s-ar vindeca, ar trebui sa mai tina randuiala lui Moise cu privire la cei vindecati de lepra? (Pentru ca INSUSI HRISTOS a cerut acestui bolnav sa respecte randuiala lui Moise).
Exista insa cei care vin cu un alt siretlic pentru a stoarce banii de pe cei naivi, si anume: ZECIUIALA A EXISTAT INAINTE DE LEGE.
Urmand acelasi rationament aceste persoane ar trebui sa se taie imprejur(legamant facut de Dumnezeu cu Avraam inainte de lege, urmasii lui Avraam trebuiau sa se taie imprejur-noi suntem numiti fii ai lui Avraam) sau ar trebui sa tina Sabatul (SAMBATA si nu alta zi a fost binecuvantata si sfintita de DUMNEZEU(YHWH) pentru vesnicie inainte de lege).
Prin urmare, problema aceasta a zeciuielii, eu cred ca isi gaseste intelegerea in Faptele Apostolilor Capitolul 15. Voi posta cateva versete mai semnificative, insa recomad citirea cu atentie a intregului capitol. Iata decizia luata de sfintii apostoli ai Domnului:
RăspundețiȘtergere19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,
25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 oamenii* aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri.
28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29 adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”
Iata dar ce s-a parut nimerit Duhului Sfant si apostolilor: sa nu se puna alte poveri din lege(taiere imprejur, zeciuiala) peste cei ce cred.
De alta parte, in epistolele sale, apostolul Pavel reglementeaza multe lucruri care privesc randuiala in biserica(tinuta femeii in adunari, tinuta morala a slujitorilor ordinati,etc) si consider ca daca zeciuiala era o porunca ce trebuia sa o respectam apostolul Pavel ar fi reglementat-o sau ar fi instituit-o.
In Noul Testament apostolii au lasat principiul darniciei crestine:
Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. 1 Cor 9:6-7.
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. 1 Cor 16:2.
Nu incurajez prin acest comentariu zgarcenia. Ca niste oameni rationali trebuie sa constientizam ca biserica trebuie sa plateasca facturile la gaz, curent etc, insa nu trebuie impovarati oamenii sa dea 10% din venit. Daca ai posibilitate da 50%. Dar cum a traiasca un sarman enorias din 800 lei cu 7 copii, iar pastorul sa se lafaie in masini de lux si sa aibe vreo 3-4 imobile si case de vacante ca el e mai binecuvantat decat restul. Nici asta nu mi se pare normal.
Prin urmare, problema aceasta a zeciuielii, eu cred ca isi gaseste intelegerea in Faptele Apostolilor Capitolul 15. Voi posta cateva versete mai semnificative, insa recomad citirea cu atentie a intregului capitol. Iata decizia luata de sfintii apostoli ai Domnului:
RăspundețiȘtergere19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,
25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 oamenii* aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri.
28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29 adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”
Iata dar ce s-a parut nimerit Duhului Sfant si apostolilor: sa nu se puna alte poveri din lege(taiere imprejur, zeciuiala) peste cei ce cred.
De alta parte, in epistolele sale, apostolul Pavel reglementeaza multe lucruri care privesc randuiala in biserica(tinuta femeii in adunari, tinuta morala a slujitorilor ordinati,etc) si consider ca daca zeciuiala era o porunca ce trebuia sa o respectam apostolul Pavel ar fi reglementat-o sau ar fi instituit-o.
In Noul Testament apostolii au lasat principiul darniciei crestine:
Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. 1 Cor 9:6-7.
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. 1 Cor 16:2.
Nu incurajez prin acest comentariu zgarcenia. Ca niste oameni rationali trebuie sa constientizam ca biserica trebuie sa plateasca facturile la gaz, curent etc, insa nu trebuie impovarati oamenii sa dea 10% din venit. Daca ai posibilitate da 50%. Dar cum a traiasca un sarman enorias din 800 lei cu 7 copii, iar pastorul sa se lafaie in masini de lux si sa aibe vreo 3-4 imobile si case de vacante ca el e mai binecuvantat decat restul. Nici asta nu mi se pare normal.