Regatul era tulburat si doar in cateva zile Dragonul zari ceva ciudat: Turnul nu mai avea putere peste cei cativa oameni, putini, dar tot mai multi, care de acum nu il mai urmau pe el, ci pe Salem. Daca acesta era intradevar viu nu exista in lumea asta o catastrofa mai mare. Era ingrozit. Viespin fusese intemnitat pentru inalta tradare, dar Dragonul era tot mai convins ca era adevarat. De unde stiuse idiotul sau prieten ca Regatul sau care ar fi trebuit sa sarbatoreasca o mareata victorie era pe punctul de a fi distrus?
Dar Dragonul cunostea ca nu toti oamenii se vor intoarce la Regele Minunat si Fiul Sau, chiar daca vor fi convinsi ca Ei apartin cumva unei alte lumi, ca moartea nu are acelasi efect asupra lor. Dragonul avea cateva planuri: va aduce oameni care vor afirma ca sunt specialisti in tot felul de domenii care aveau si mai ales nu aveau legatura cu posibilitatea unei invieri si care vor nega posibilitatea invierii. Fara inviere, Regele Minunat daca va mai fi existat era un Batran infrant, undeva traind departe fara legatura cu nimeni. Fiul sau daca va fi existat era ascuns in castelul Batranului.
Va avea tot felul de versiuni ale mortii si invierii Printului: printul nu fusese mort, si acei cativa prapaditi numiti slujitori pentru o lovitura propagandistica au afirmat ca El a murit si a inviat.Sau ca ucenicii sai i-au luat trupul Printului din cimitirul unde fusese ingropat si dovada lor cea mai puternica va fi nu un trup viu, ci un mormant gol. De asta ar rade pana si copii de la gradinita.
Dragonul stia ca avea un aliat foarte puternic in puterea obisnuintei: nimeni nu inviase...Nimeni nu se aratase pentru a aduce vreo dovada a unei lumi dupa moarte...Oamenii vor crede greu in invierea Printului. Dragonul va lucra si va aduce tot felul de diversiuni legate de moarte si invierea Fiului. Iar timpul va lucra in favoarea sa. O chestie veche trebuie sa fie obligatoriu o chestiune falsa. De asemenea ucenicii Fiului vor fi acei oameni incuiati, fanatici, traind un misticism degradat si degradant, credinciosi unei nebunii si care vor trebui eliminati pentru a ni intoxica omenirea cu acel supranatural ieftin si ridicol care intoarce omul de la drumul istoric pentru o viata proprie mai buna la halucinatiile unui grup de bolnavi scapati din ospiciu. Oamenii se temeau datorita fortei mandriei sa cada in ridicol incat isi vor astupa urechile si ochii pentru a nu vedea adevarul din fata lor. Adevarul va avea mereu de infuntat puterea mandriei, nu neaparat a minciunii. Turnul va putea amagi oamenii in continuare, chiar daca cei ce vor vedea si intelege Adevarul nu vor mai trai amagirea lui. In ei se va naste o forta vie care va iubi mai mult jertfa Fiului, decat bogatiile vremelnice al Pamantului. Oamenii credinciosi Fiului il vor iubi mai mult pe El decat pe ei insisi. Era pericolul cel mai mare al revelatiei Adevarului. Tentatiile Turnului se vor stinge, chiar daca uneori rabufnirile lui se vor mai faca simtite, atunci cand dragostea Fiului, pacea Sa, vor invalui inimile de carne ale oamenilor Sai. Turnul nu va dispare din firea umana, dar spiritul viu al Fiului va birui si va tine legat pe Roata aceasta fire.
Dragonul intelegea! Poate mai bine decat alte fiinte ce urma sa se intample! Era ingrozit pentru ca nu putuse anticipa dezastru in care intrase. Capcana pe care Cel Imbatranit de zile i-o intinsese. Fiul Sau biruise Moartea prin moarte! Nici acum nu intelesese tot acel mecanism prin care victoria sa se transformase in cea mai grea infrangere. Inteleses ca acea cumplita spaima a sa avuta de la inceput se dezlantuise. Crezuse ca Regele Minunat era neputincios vazand cum castiga oras dupa oras, tinut dupa tinut...Se avantase cu capul inainte tot mai curajos si mai arogant pana cand a crezut ca ucigandu-i Fiul va sfarsi pentru totdeauna cu tot ce era si fusese Batranul Rege. Ca acum sa vada in victoria sa germenii unei catastrofice infrangeri.
Nu putea sa inteleaga de ce Regele nu-l distrusese din prima clipa a rebeliunii sale. De ce lasase ca el sa capete tot mai multa putere? De ce nu-l eliminase dintr-o lovitura atunci cand ar fi fost totul simplu, cand Turnul ar fi ramas pentru omenire o constructie ciudata si total inutila...Cand nimeni nu ar fi ales ceva si eternitatea ar fi fost un permanent azi, acum, si niciodata un altfel, un maine...
Dragonul statea prabusit pe jilt. isi lua furios coroana de platina si o arunca departe. Niciodata nu va fi Rege peste tot si toate. Va fi un rege peste lumea sa intunecata, peste minciuna si rebeliune. Peste nemultumire si furie, peste pofta si mandrie. Va domni peste o lume pervertita, caci numai dorinta murdara ii va da lui putere de a exista. Doar suflete chinuit si inghetate il vor considera domn. Doar cei ignoranti, cei neinteresati de adevar, cei satui sa caute il vor face pe el domnitor. Dar trebuia sa fie multumitor si asa. Dragonul isi permise un zambet. Daca nu poti fi rege in Cer de ce sa nu doresti sa fi rege in Valea umbrelor? Daca nu putea avea Universul, de ce sa nu doreasca macar Pamantul? Cu timpul va putea sa isi recastige puterea lasand Adevarul sa fie inconjurat cu zidurile de gheata ale minciunii! Mai mult decat oricand razboiul nu se va mai duce pentru teritorii, ci pentru inimi. Acolo el va da batalia decisiva si ori va birui, ori va ramane infrant pe veci. Nu va conta cate fire de iarba are regatul sau, cati copaci si nici macar cat aur...Va conta cate inimi va avea in mana sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu