Intr-o discutie cu cineva pe Internet mi s-a spus ca Dumnezeu ar fi putut demult sa demonstreze ca El exista si ce spune este adevarat, lasandu-ne in Biblie o formula matematica sau o formula de fizica cuantica, pe care noi cei din secolul XXI sa o recunoastem ca fiind valabila. I-am replicat ca sunt destul de sigur ca de exemplu, cartea Amintiri din copilarie scrisa lui Creanga e bazata pe fapte reale, chiar daca autorul nu ne-a lasat o formula de genul E=mc², pentru o ciudata identificare a adevarului, descoperita cativa zeci de ani mai tarziu de marele savant Albert Einstein. Si chiar daca persoana cu care discutam a fost deranjata de argumentul meu, sunt sigur ca o astfel de formula nu ar fi ajutat si nu ajuta pe nimeni.Ce este mai ciudat este tendinta actuala de a explica stiintific orice. Ajungem in punctul in care dovezile despre minuni infaptuite tind sa fie mai multe si cu o greutate substantiala fata de argumentele generaliste care nu resping punctual minunea, ci ideea ca nici o minune nu ar putea avea loc. Se ajunge la situatia paradoxala in care minunea nu mai este obligatoriu respinsa, ci explicata stiintific, iar in punctul unde ea, stiinta nu are inca o baza de argumentatie se aduce ca idee ca progresele ei nu au ajuns in locul in care sa poata da o argumentatie... Dar e doar o chestiune de timp in care sa poata oferi raspunsuri la tot ce iese din tiparul cunoscut.
Intr-un episod al unui serial SF, dupa ce cineva murise intr-un incendiu, facandu-se literalmente scrum, cu ajutorul unui dispozitiv foarte avansat tehnologic, dupa doua zile aceea persoana a fost adusa inapoi la viata. Ce m-a surprins ca argumentatie a fost ca vindecarile instantanee de boli grave, mortale, invieriile, si orice minune are o explicatie stiintifica. Ba mai mult ele devin simple trucuri in arsenalul unei rase extraterestre cu o stiinta si tehnologie foarte avansata.
M-a surprins ideea aceasta. Inteleg ca se pot spune aproape orice intr-un film sf sau fantasy. Dar atunci cand vorbim de aceasta veritabila noua religie numite Stiinta, trebuie sa fim circumspecti. Caci impresia pe care ne-o lasa slujitorii ei este ca acestei Zeite nu ii este aproape nimic imposibil. Ce ii este acum imposibil, ea va putea peste un numar de ani sa faca posibil. La fel ca Umanitatea sau chiar ca intreg Pamantul, ea evolueaza. In fiecare zi suntem martorii progresului ei. Zilnic asistam la descoperiri care ne surprind si care fiind puse in practica de Tehnologie, ar uimi la extrem un om care ar fi trait acum 100 de ani si ar fi readus la viata azi. Asa ca pana si Dumnezeu ar fi trebuit si trebuie sa se legitimeze nu prin Cuvant, nu prin semne, nu prin minuni, ci prin stiinta. O credinta care nu-si are un suport stiintific nu poate fi adevarata. Asa ca amicul meu de pe Internet avea nu-i asa dreptate cand cerea ca Dumnezeu in loc de civinte sa exprime formule din domeniile cercetarii actuale. Caci Adevarul este cel al unui E=mc² si mai putin in acele domenii in care divinul sau umanul tind sa isi amestece propriile trairi, propriile experiente denaturand astfel realitatea. In fata unei afirmatii oamenii pot avea reactii diferite de acceptare sau respingere, de credinta sau indoiala, dar in fata Matematicii oricine ia contact cu ea, nu o neaga sau o accepta, ci doar poate sa spuna ca ii place sau nu de ea. Matematica nu este locul de credinta, de speculatie, de indoiala, ci locul unde poti doar sa o iubesti sau sa o urasti atunci cand ea devine o povara pentru cel nevoit sa o studieze.
Si totusi ne place arta, ne place muzica, ne place un apus de soare, dorind mai mult sa ne petrecem o dupa-amiaza in mijlocul naturii decat intr-o clasa in care sa auzim doar despre ecuatii... Cu toate ca creatia umana ce se reflecta in cultura, contine erori, este subiectiva, iar creatia divina este supusa chiar si ea unei umbriri a pacatului originar.
O formula de fizica cuantica, chiar daca contine un adevar, este ceva limitat care nu este Adevarul. Si parca are loc o inversare a realitatii: respingem Imaginea de Ansamblu, pentru a face rost de marunte fragmente, asa cum ni le dorim, ca prin ele sa speram ca vedem Imaginea de Ansamblu. Si cred ca din aceasta cauza ajungem la altceva. La o Imagine inchipuita de noi. Va puteti inchipuiti un Moise in varsta de optzeci de ani, cu o experienta de viata importanta, dulce in tinerete , apoi tragica, crescut in casa lui Faraon, cu o cultura impresionanta a tot ceea ce putea da Egiptul mai bun, mai stiintific, mai cultural, mai artistic si mai ales, religios, devenit la patruzeci de ani un fugar, pentru ca pur si simplu a dorit dreptate, impresionat nu de un foc ce ardea fara sa mistuie un rug, acolo, cand isi ducea acest nepot al Faronului, cateva capre ale familiei sale, si acolo Maretul Yahweh ce se prezinta lui, ci ca Acesta ii daruieste formula sus-mentionata ca o confirmare perfecta pe care Dumnezeu vrea sa o lase lui si fiecaruia dintre israeliti? Si fiecaruia care va crede ulterior? Si imi inchipui un domnitor moldav care doreste nu doar sa inalte minunate biserici in urma victoriilor sale, ci sa simta un Cuvant care sa-i atinga fiinta, Stefan Cel Mare, care dorind sa citeasca in Sfanta Scriptura, da peste formula in care Cel Ce Este, Yahweh Dumnezeu, isi exprima confirmare Sa: "Asculta, Israele, cuvintele Mele - <<Energia este egala cu masa inmultita cu viteza luminii inmultita din nou cu viteza luminii!>> Acesta este adevarul pe care Eu vi-L dau ca sa stiti ca eu sunt Adevaratul Dumnezeu!". Ar fi crezut mai mult Domnitorul Moldovei, daca Cuvantul nu l-ar fi cercetat, fara formule si fara "stiinta" care sa ii confirme Adevarul? Nu ar fi gandit Domnul Moldovei ca ceea ce citeste nu are nici o noima, iar asta presupun ca l-ar fi facut mai degraba sa se indoiasca, decat sa creada?
Ar fi fost pana la Einstein cineva impresionat de formula cel autentifica pe Yahweh ca Dumnezeu Adevarat? Iar cand ilustru om de stiinta ar fi confirmat ce primisera stramosii sai in Egipt, s-ar fi umplut sinagogile, bisericile ori moscheile de oameni convinsi de adevar? S-ar fi intors la Yahweh budistii si hindusii? Oare nu s-ar fi spus cei ce se vor oameni de stiinta, ca in Egipt, Stiinta a avut un segment de slujitori aparte, fenomenal, probabil ascuns, tainic, atat de avansati in ale cunoasterii, incat au descoperit aceasta formula pe care Moise in mod sigur a furat-o de la ei, pentru ca sa isi aduca povestea sa la nivelul de Adevar absolut! Pentru ca dintr-un fugar batran si uitat de toti, sa ajunga Stapan peste poporul sau?...Ducandu-i intr-o tara unde putea fi rege absolut amenintand pe orice ii punea la indoiala autoritatea cu Dumnezeu puternic si fara mila!
Personal cred ca Cuvantul este cel care are singura si adevarata putere de transformare interioara! Formule de orice fel pot confirma cat de interesanta este lumea creata de Dumnezeu, pot confirma o frumusete si o complexitate pe care numai un ignorant poate sa o atribuie unei intamplari sau accident Cosmic (ce frumos si aproape elegant suna ideea ca suntem doar un <<accident>> al Universului, fara sa ni se spuna cum ar trebui sa arate acea Legea a Cosmosului care a fost incalcata si mai ales de Cine)! Dar nici minunile nu pot inlocui Cuvantul ! Acesta poate fi intarit de semne si minuni si nu inlocuit. Atunci cand dorinta dupa Adevar este inversata cu dorinta dupa spectaculos , ne alegem cu cioburi, niciodata suficiente pentru a gasii Adevarul, cu adevaruri care oricat de multe sunt, unite, nu dau Adevarul.
Chiar daca stiinta promite ca e doar o chestiune de timp pana va aduce toate raspunsurile, vedem ca seamana tot mai mult cu un arbore ce se ramifica si care pare sa aiba tot mai putine legaturi cu alte ramuri...Imi pare ceva ce se divide tot mai mult devenind tot mai greu accesibil pentru alti oameni, inclusiv pentru cei din aceeasi categorie. Daca are loc o diviziune tot mai accelerata, o departare de marea masa a ideilor, a cunoasterii banale a omului de rand , cine garanteaza ca noi cei ce inca apartinem trunchiului mai putem stii ce se intampla pe varfurile crengilor? Acum 500 de ani un Michelangelo putea fi sculptor, pictor, poet, anatomist, arhitect. Cred ca daca ar trai azi i-ar foarte greu sa exceleze in toate. Atunci se putea si se pare ca geniul consta mai mult intr-o intensa traire si simtire decat in ce crezi ca stii... Sau alt geniu din epoca sa, Leonardo da Vinci, care a fost un mare pictor, dar si foarte valoros om de stiinta in astronomie, geometrie, mecanica, biologie, urbanism...Vedeti ca atunci un om de stiinta ar fi putut ingloba in cunoasterea sa toate stiintele,iar in arta aproape tot ce tinea de ea. Specializarile tot mai diversificate din ultimele secole au facut tot mai dificila capacitatea omului obisnuit sau a celui din alte ramuri de a vedea realitatea teoriilor celorlalti. Stiinta devine cumva ascunsa de sine insusi. Nu mai e un tot, nu mai poti sa treci de la o ramura la alta, cu usurinta fara sa risti sa te prabusesti intre ele, se ascunde, e obscura si tocmai in aceasta umbra a desisului ei se nasc speculatiile ei, religia ei... Se naste un curent periculos in care orice afirmatie e luata de buna pentru ca nu poate fi cercetata! Crede si nu cerceta poate fi lait-motivul vietii pamanteanului obisnuit, asculta doar ce are Stiinta de spus si culca-te linistit: Ea vegheaza asupra vietii tale!...Chiar daca Isus Christos sau Apostolul Pavel ne cer sa cautam, sa cercetam, noi spunem ca doar Religia cere sa credem, fara sa avem dreptul sa ne indoim, fara sa avem dreptul la o cercetare sincera! Asa sa fie oare?
***********************
De ce nu avem formule matematice in Sfanta Scriptura? Le-ar fi inteles sau crezut cineva? Si totusi daca acolo sunt exprimate nu cu caracter de o importanta exceptionala si foarte interesant ca un fapt banal, obisnuit cunoscut, idei pe care stiinta le-a aflat doar de cateva sute de ani in timp ce Scriptura le afirmase cu vreo trei -patru mii de ani inainte?
In Proverbe capitolul 8 sau in Isaia capitolul 40 ni se spune ca Pamantul e rotund! A crezut cineva? In Iov capitolul 26 ni se spune ca "spanzura Pamantul pe nimic"! (v.7). Atunci cand Pamantul era plat, asa credeam inaintasii nostri, iar elefantii imensi, broastele testoase gigantice, titanul Atlas ,saracu', duceau Pamantul pe spatele lor, Biblia spunea altceva, afirmatiile cu adevarat reale si stiintifice ale Cuvantului erau "foarte" la moda, nu-i asa? Toti credeau ca Pamantul e rotund si ca acesta pluteste prin eter, ca doar o zisese Biblia. Si atunci cand marea majoritate a popoarelor se inchinau la vant, apa, foc, stele, Luna, Soare, Iov spune ca daca numai le-ar fi trimis acestora un sarut de inchinare (Iov 31: 26-28), ar fi fost pacat!
" La inceput Dumnezeu a creat cerurile si Pamantul!...". Iata o reala problema stiintifica si mai ales religioasa pentru contemporanii nostrii! Dumnezeu a creat cerurile , adica Universul si in centru a amplasat Pamantul! Nu-i asa? Ca asa scrie! Hopa!... Stai ca nu scrie asa!... Doar mintea umana incearca sa umple spatiile lipsa, nascute din educatie si experienta, acolo unde de fapt nu e nimic altceva!.. Obisnuinta e a doua natura, daca nu cumva prima!
Dar descoperindu-se ca Terra nu e nicicum in centru a ceva, nici macar a Sistemului Solar propriu, inseamna ca Biblia nu e credibila. E evident pentru oricine nu a citit Sfanta Scriptura, dar ca paradox stie ce scrie in ea (sic!)... Caci am intalnit personal acest caz de cunoastere apriori... Insa asa cum citesc eu in Cuvantul lui Dumnezeu, apar doua aspecte care nu imi termina credinta, ci dimpotriva o face sa straluceasca: Pamantul nu e in centru a ceva neaparat... Nu neaparat a ceva fizic, limitata doar de materie, ci se vorbeste ca fiind in Centru, pentru ca vorbeste despre noi! Da, e o chestiune subiectiva atunci cand se refera la noi, raportand-o doar la materie. Moise vorbeste de crearea Pamantului pe care o poate observa un om prezent la Creatie. Si nu e doar un aspect fizic, ci si spiritual. E mult mai putin interesat sa vada galaxii aflate la miliarde de ani-lumina, cat este de interesat sa vada aici ce se intampla.. Acel om vede Cerurile, apoi la o fractiune distanta in timp de toate acestea vede Pamantul, pe care trebuie sa fiinteze si el la un moment dat, aparand! Nu era normal sa-l vada mai important decat planetele de langa Sirius sau Reigel ori Betelgeuse, de exemplu?
Pamantul poate nu este Centrul Sistemului Solar si nici al Caii Lacteea, dar contrazice-ti-ma cu argumente, va rog, cand spun ca e Centrul Universului! Al intregului Cosmos si nu al unei particele din el! Dovediti-mi ca Terra nu e Planeta aflata la o distanta egala fata de cele mai departate Galaxii din Univers! Ca Pamantul nu e in acel punct al congruentei liniilor care trec de la cele mai indepartate galaxii "nordice" la cele "sudice", de la cele "estice" la cele "vestice"!... Daca cumva nu o puteti face, intrebati-va inca o data de ce scrie ca Dumnezeu a facut Cerurile si Pamantul? Cititi mitologia inteleptilor si valorosilor greci: seamana cu Genesa lui Moise? Cititi ce spun egiptenii, ce cred despre inceputuriile lumii vechii locuitori ai Americii? Comparati spusele Domnului Isus cu spusele oricarui intelept sau creator de religie de pe aceasta planeta! Daca va par absolut identice, anuntati-ma si pe mine! Daca Adevarul e doar stiinta, de ce Stiinta nu pare a fi doar Adevar? Cand alte religii iti spun sa te umpli de tine insuti si sa ii zdrobesti pe ceilalti Crestinismul iti spune sa intorci si celalalt obraz, contra a tot ce suntem invatati de firea noastra, nu e ceva aparte? Da, poate stintiific e sa ni se spuna ca suntem animale (mai bine decat filosofii care ne spun ca suntem doar iluzii) si ca actiunea noastra se incadreaza in ceea ce instinctiv primim de la Mama Natura. Educatia este mereu o formula subtire in fata a ceea ce suntem mai mereu.
Si totusi oricat de greu, un imens greu ne pare a-L asculta pe Christos, mai buna palma vrajmasului pe fata mea, decat o mincinoasa mangaiere! Mai bine scurtele dureri de aici, de acum, decat eternele regrete! Mai bine o cruce pe spatele-mi uscat, batran, decat atatea amagiri ce-s toate mincinoase! Mai bine a crede in Isus, decat privind la om, a ma-ncrede in el!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu