Undeva exista un razboi!

Regretatul Octavian Paler vedea dupa Revolutia din Decembrie 1989, prin vara lui 1991, cum românul este in aparență diferit de alte nații ce trăiesc pe continentul european. El este un om ce se lupta permanent cu românul de lângă el, cu fratele sau, cu concețeanul său...Vedea ilustru analist politic, un Război româno-român ce îl uimea și deconcerta. În aceea perioadă plină de tumultul nașterii cu greu a acestui model de democrație aparte, Octavian Paler s-ar fi așteptat la o calmare a frământărilor umane din țara noastră. Își dorea o liniște după anii de falsă pace adusă de comunism. Credea probabil ca fiecare iși va ințelege rolul, valoarea și atunci lucrurile se vor așeza pe un fagaș normal. Din păcate până la sfarșitul vieții sale această speranță a sa nu s-a îndeplinit!

 Biblia spune ca toți am păcătuit si suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu! Toți suntem pur și simplu răi!.. Dar spuneți-mi vă rog, ca Sfânta Scriptură nu e adevărată! Spuneti-mi vă implor, că ea nu știe inima umană!  Spuneți-mi ca omul e bun în esența lui! Că de la ciomagul criminal dat neprihănitului Abel, trecând prin toată istoria și ajungând la lagărele secolului XX și probabil ale secolului XXI, vedem ca excepția de la bunătatea umană a fost mereu o oarecare doză de răutate, dar binele triumfător a anulat instantaneuu acele triste excepții!
                                                      *********************
 Octavian Paler se insela! Nu exista un razboi romano-roman, ci unul fratricid! Il vedem aparand in prima familie ce a trait dupa Marea Cadere aici jos. O Terra in care doar doi tineri o stapaneau. Unul crescacnd animale, celalalt cultivand cereale, pomi fructiferi, legume...Unul aducand jertfa din animalele pe care le crestea, celalalt din roadele pamantului. Unul primit, celalat respins. De ce? Nu stiu si nici nu tin sa speculez. Dar cred ca Dumnezeu nu s-a uitat la jertfele aduse, cum cred unii autori, ci la inimile celor ce aduceau jertfe! Si cred ca inchinarea este o stare a inimii, nu o stare a jertfei. Nu ceea ce duci, ci probabil, cum duci pe altar!
 Si e interesant ce se intampla in continuare! Dialogurile lui Dumnezeu cu Abel ciobanasul din Sfanta Scriptura! Hopa! Vedeti!... Ele nu exista! Dar exista cu acest suparat si tulburat care este Cain! Foarte interesant! Acel "respins" are in Dumnezeu un Invatator, un Tata dulce! Si un Tata care stie ca Abel a fost omorat pentru o stupida invidie! Si care cumva inca discuta si vrea sa-l ierte si sa-l protejeze pe Cain!
Cititi toate dialogurile scrise in Genesa dintre Cel PreaInalt si Cain si vedeti cat sunt de tulburatoare. Un Dumnezeu care nu e legat de timp, de spatiu, stie ce se va intampla cu Abel si Cain. Stie totul, dar nu e dezamagit, si ii vorbeste copilului razvratit, mai mult decat celui cuminte...
 Abel moare datorita invidei fratelui sau. Dar inca Dumnezeu ii vorbeste lui Cain dupa crima! " Unde este fratele tau?". " Doamne, Tu toate le stii, stii ca L-am omorat! L-am dus pe ogor si l-am lovit cu un ciomag...Imi pare rau! Tu poti toate, Dumnezeule! Sa ma ierti si sa-l invii! Imi poti da o inima noua, un suflet curat dupa aceasta amara experienta! Si daca il vei ridica pe Abel ca si el sa loveasca cu ciomagul , slavit sa fi Tu Adonai! E ceea ce merit! O merit, puternic Tata! Merit sa pier pentru pacatul meu...Da, Stapane, merit!"
 Din pacate dialogul nu a fost asa...Cain se gandea doar la siguranta sa. Intr-o zi cineva, frate, nepot ma va ucide! gandea Cain dorind protectia Celui pe care il sfidase mintindu-L.
 Iubirea lui Dumnezeu nu sta in faptul ca noi L-am iubit, ca mereu i-am spus adevarul, ca jertfele noastre au fost mereu fara nici un betesug...ci ca El ne-a iubit! Inainte de situatiile dramatice, si culmea atunci cand am trecut peste ele, cazand, sfaramandu-ne, pacatuind, El ne-a iesit inainte intrebandu-ne nu direct si neaparat despre pacat, ci despre motiv, culmea, care nu avea legatura cu pacatul ulterior!  Uitati-va la Petru ce este intrebat nu de pacat, de tradare, de slujnica, de blestemele adresate in mod cert lui Christos, ci de iubire! " Ma iubesti?..." intreba Domnul Isus. Ce intrebari puse de Cineva care stie totul!!!  " Adame, unde esti?"... "Unde este fratele tau?"..."Ma iubesti mai mult decat toti acestia?.." De ce intrebi, Stapane, Doamne! Afli noutati? Vei gasi in raspunsuri ce suntem noi si nu stii Tu? Este Iov un test pentru Tine pus inaintea ta de Satan? Afli apoi ceva de la acest om si nu iL stiai Tu? Ma treci prin incercari pentru ca sa afli cat de crestin sunt? Ce pot fi sau nu fara Tine?...
 Si totusi exista un razboi. Uneori cu cei de langa noi, dar mai dur si tragic, cu noi insine! Ce e dramatic este ca nu putem sa ne spunem noua insine adevarul, sa recunoastem ceea ce am facut! Nu exista neaparat un razboi romano-roman si poate nici fratricid, pe cat exista unul cu noi insine, cu adevarul pe care il stingem in noi pentru o amagire de o clipa. " Unde este fratele tau? ". "Ti-as raspunde, Doamne, unde este fratele meu, daca as stii macar pentru o clipa, unde sunt eu insumi!"...