Tolstoi, Dostoievski, Christos! Si eu!

  Recunosc ca nu am facut o facultate. Ceea ce ma descalifica din start in toate cele... Am dat un examen la ASE in Bucuresti, demult si l-am picat cu brio. Singurul punct din toate examenele date unde m-am descurcat de nota 8, a fost despre lacurile din Romania. Culmea datorita unei lectii invatata in clasa a opta. Lacuri tectonice, vulcanice, de acumulare...si mai era de un fel...Incep sa uit! Dar pe langa acest subiect am avut si Industria zaharului: Bod, Corabia si habar nu am mai avut pe unde se fabrica zaharul. In armata am mancat sfecla furajera de foame, in Galati, asa ca daca stiam ce buna se face sfecla langa Galati as fi fost tentat sa adaug si judetul de origine al mamei mele. Acum e mai simplu! Inca se prelucreaza sfecla la Bod, dar cea mai mare parte a ei este adusa din alte tari. Probabil ca produs finit.
 Matematica cred ca am ucis-o din start! Am luat 1.60, iar la economia politica mi s-a dat ceea ce toti speculatorii profesionisti negau ca s-ar da: Economia Capitalista! Sarisem, atunci cand cateva saptamani am facut meditatii la economie politica, direct la aia socialista, pentru ca asta Capitalista nu se da la examen! Uite ca s-a dat! Si cu toate ca am scris un eseu frumos, nu era ce era in manualul aprobat de Ministerul Invatamantului al anului de gratie 1987,  asa ca am luat nota 1! Pentru prezentare! Nu ma pricep, deci cam la nimic! Ce urmeaza sa scriu luati-o ca niste idei personale...


 Azi dimineata pastorul Laurentiu Balcan luase un fragment din Gabriel Liceeanu scris pentru revista 22, articol pe care l-am citit si eu acum cateva zile, despre o idee a lui Dostoievski cum ca frumusetea va schimba lumea si il postase pe blogul sau. Era ceva din romanul Idiotul. Din pacate nu am citit Idiotul, decat o parte a sa. Sincer imi e greu sa diger Dostoievski si Tolstoi. Sa-i inteleg, de fapt!...Am un sentiment al neputintei de a vedea dincolo de cuvintele lor, ce vor sa imi spuna. Nu ce vor sa spuna si ce ar putea Omenirii spuna.
  Ma chinui sa citesc Razboi si Pace...Ma intreb ce vrea Tolstoi sa arate acolo! E vorba doar despre niste familii ale aristocratiei ruse de la inceputul secolului XIX care traiesc tragediile unui razboi ce tinde sa le schimbe viata si doar atat, sau e vorba cumva si de mine, de o situatie ce are reverberatii ciudate si pentru cel putin urmatoarele doua sute de ani? Sunt si eu cumva implicat in tot ce inseamna drama unor oameni sau sunt doar un spectator care priveste entuziast ori plictisit, la acele vremuri? Ce am dreptul sa ma plictisesc in fotoliu, citind, in varianta proportionala cu cele spuse, si nu navigand intr-o lume in care a da din vasle obosindu-mi ochii si mai ales intelectul, intr-o barca a unei carti, simtind fiecare rand precum fiecare tras de vasla ce ce iti face muschii bratelor intelectului durerosi si incercati, e mult mai greu decat a naviga cu maus-vaporul pe liniile intrecontinentale ale Internetului ce instantaneu ma duc de la muzica lui Bach ascultata fenomenal ieri, catre rahatul ce imi putea in urechi in aceasta dimineata ascultata fara sa vreau, de o Miles Cyrus sau o alta haimana dezbracata, a unei Inne!
 Poate ca drama acelor timpuri, al unui Raskolnikov ucigas sau poate ca nu,( caci nu justitia, ci niste oameni decizand asta, nu realitatea , ci subiectivismul fiecaruia dintre noi- eu il declar nevinovat!) , al unui Napoleon venind furios si distructiv asupra unei Rusii inca aparte, si poate in felul ei pura, ori poate ca nu, cu toate extremele vazute de acesti autori, sunt percepute de mine, un sfertdoct (sau chiar mai putin decat atat, oricum un amator!) ca mici defecte, mici rafuieli, cu un sistem de lucruri ce nu a vazut apogeul unor societati sinistre, decat vreo suta de ani mai tarziu, transformandu-si cetatenii in sclavi, in forme de existanta neglijabila, cand iobagul nu a mai fost legat de pamant, ci de o nenorocita ideologie-religie, ,cand omul nu mai conta, putand fi inlocuit, care trebuiau in cel mai bun caz modelat dupa un chip hidos si fals al mortii, al minciunii, al durerii... Tot ce trebuia cu adevarat pentru aceste societati era eliminarea lui Dumnezeu. Sa nu mai existe o Sonie Marmeladov, o stricata pe dinafara, cel putin asa vedem noi prostituatele, dar nu asa le-a vazut pe cele pline de El, de dragoste pentru Christos, Mantuitorul, sa ii strige ucigasului ca  Domnul Iisus  poate mantui. Ca acolo departe, pedepsit unde va fi obligat sa mearga, nu doar Sonia il va urma, ci mai degraba Christos! Si poate ca aceea frumusete care poate mantui, nu-i frumusete de sunete sau culori, ci din momente de iubire, de sacrifiu, de lepadare de sine, de purtare a unei dureroase Cruci.