Evanghelia dupa Isus

Evanghelia dupa Isus - John F. MacArthur

John F. MacArthur s-a nascut pe 19 iunie 1939 in Los Angeles, California, tatal sau fiind var indepartat cu celebrul general american Douglas MacArthur, comandantul suprem al fortelor americane din Pacific in Cel de-al Doilea Razboi Mondial.

 In 1969 John MacArthur devine pastor si invatator al bisericii Grace Community. In 1985, MacArthur este ales presedintele The Master's College. De asemenea primeste un titlu de doctor onorific din partea prestigiosului Seminar teologic Talbot si din partea Grace Graduate School.

 Din punct de vedere teologic, MacArthur este considerat calvinist. Este unul dintre cei mai importanti predicatori ai timpurilor noastre de catre revista Christianity Today, invitat in mai multe randuri la emisiunile TV ale omului de televiziune, Larry King.

 Autor si editor a peste 150 de carti crestine, cea mai importanta fiind studiile sale despre Biblie (MacArthur Study Bible), vanduta in peste 1 milion de copii. Primeste Gold Medallion Book Award o foarte importanta distinctie crestina nord-americana  pentru numarul de carti vandute.

 Lucrarile sale cele mai importante sunt: Biserica vie, Pe urmele lui Cristos, Cand sarea isi pierde gustul, Evanghelia dupa Isus, Ce spune Biblia despre cresterea copiilor, De la obisnuit la extraordinar, A doua venire, Constiinta pe cale de disparitie, Libertate in Hristos, Douasprezece femei extraordinare, Murind pentru a trai, Nu tot ce luceste este aur.

Evanghelia dupa Isus

 In aceasta carte, John  MacArthur da un raspuns scriptural dispensationalistilor care au creat o dihotomie intre Evanghelia rostita de Domnul Christos si ceea ce ulterior au afirmat apostolii in Epistolele lor. Ideea lor este ca Domnul Isus a venit ca Mantuitor, dar nu si ca Domn pe acest pamant. Reducand ideea lor la esenta este ca Isus Christos poate deveni mantuitorul oricarei fiinte umane care iL accepta pe El in inima , dar nu este necesar, ba chiar pare a fi o greseala ca aceasi fiinta sa-L primeasca si ca Domn al vietii sale. Cel putin in acel moment al „mantuirii”. Dispensationalistii considera ca exista doua tipuri de crestin: superiori sau duhovnicesti si inferiori sau carnali, aratand ca „argument” spre ceea ce scrie apostolul Pavel in Epistola adresata Romanilor.

  Pe parcursul intregii sale carti MacArthur arata subrezenia unui astfel de concept, prezentand cititorului modalitatea de evanghelizare a Domnului Isus. Nu vedem in nici o pilda sau in nici o lucrare a Sa de vestire a Evangheliei faptul ca El vine doar cu o oferta de mantuire, fara sa ceara supunere in schimb. Incepand cu batranul invatator Nicodim, care este un om bine intentionat, dar pacatos, ajungand la tanarul bogat, la Zacheu, la orbul vindecat intr-o zi de Sabat, fiecaruia dintre acestia Isus le cere credinta si supunere. Si poate cel mai dramatic, dar si cel mai clar moment este acel al bogatului inca tanar dornic de viata vesnica, adica de mantuire, caruia i se cere sa renunte la tot ce are in favoarea saracilor, pentru ca apoi sa-si ia Crucea si sa-L urmeze pe Christos pana la capat. Tanarul bogat nu reuseste sa se supuna imperativelor Domnului Christos plecand intristat la bogatiile lui.

 Evanghelizarea Domnului Isus nu a cuprins niciodata fraze si cuvinte dulci, care sa nu framante inima dornica de mantuire. Spre deosebire de Evanghelizarile actuale, autorul arata diferenta enorma intre stilul „magnetic” al mesajelor de atragere ale celor pierduti si mesajul dur, drept, sincer al Evangheliei propovaduita de Mantuitorul.  Acesta nu cauta „mantuiti’ cu orice pret, mantuiti fara roada, fara fapte vrednice de pocainta, mantuiti fara sa se supuna Lui, mantuiti care sa isi traiasca viata in placeri si pacate. MacArthur ne arata in Pildele Domnului Isus in care cel ce a descoperit o comoara intr-o tarina va vinde tot pentru a obtine acel pamant. Nu avem de-a face cu jumatati de masura, nu exista o convertire reala fara sacrificiu fara ca omul ce doreste mantuirea sa de-a tot. Mesajul pocaintei, spune scriitorul, nu inseamna doar a accepta inca ceva, un lucru in plus, ci pocainta – metanoia in limba greaca, inseamna o razgandire a mintii, o intoarcere de la pacat la bine, un regret profund fata de viata veche, o viziune total noua, o supunere neconditionata in fata voii lui Dumnezeu. Iar acest mesaj nu este unul marginal, ci este mesajul puternic cu care a inceput Domnul Isus sa isi vesteasca Imparatia Sa.

 Nimic din ceea ce a spus Domnul Isus si apostolii Sai nu da dreptul cuiva sa presupuna ca El doreste doar sa umple Imparatia Sa cu oameni cei spun: „Doamne, Doamne!” fara sa implineasca cerintele Tatalui din Ceruri. Cine crede altfel se inseala pe sine si pe altii. A trai viata „crestina” pur si simplu pe baza unei chemari auzite la vreo Evanghelizare, chemare care spune ca pacatosul nu trebuie decat sa-L invite pe Isus in inima sa si apoi poate pleca sa-si traiasca in continuare viata cum o doreste, ca este pe veci mantuit, este o inselatorie de la Satan, ne arata clar John MacArthur. Si semnalul sau nu ne poate lasa indiferenti. Intr-o lume in care „chemarea” la pocainta devine chemarea la o Evanghelie a prosperitatii si binecuvantarii materiale, autorul arata limpede nu doar diferenta, ci mai ales pericolul sa injumatatim mesajul Evangheliei la ceva ce suna „dragut”, dar este sterp. Venirea lui Christos in lume nu a insemnat abandonarea atributelor Sale de Fiu al lui Dumnezeu, atribute divine, ci mai mult, a unui atribut nou de Fiu al Omului, Fiinta supusa El insusi Tatalui.

 John MacArthur da o lovitura puternica ideii false dispensationaliste a unei impartiri a Noului Testament, a unei impartiri a Evengheliei, cu argumentele Sfintei Scripturi, fara a se teme ca lezeaza sensibilitati teologice create mai degraba pe un actual curent  cvasi-tolerant, cu riscul acuzelor ce se pot aduce unui om sincer ce spune adevarul. Meritul sau este cu atat mai mare cat expunerea sa este a unui evanghelist si scriitor de talie mondiala.