Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată că o femeie Canaaneancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: "Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac."Matei 15: 21-22. Una din cele mai frumoase intamplari din perioada cat Domnul Iisus a fost pe acest pamant, a fost aceea cand o femeie de obarsie aproape disparuta, aceea a canaanitilor, a venit la Mantuitorul pentru ajutor. O femeie curajoasa si smerita, dar care ea insasi se pare ca avea o problema.
La intrarea poporul Israel in Canaan, multi din aceste popoare de un rau extrem si o idolatrie grozava, au disparut. M-a frapat mult acei dumnezei precum Baal-Zebub, Moloh, Dagon, Astartea (la fenicieni sotia lui Baal), care se pare ca nu erau doar niste banali zei inventati de catre mintea umana, ci chiar existau, doar ca erau niste demoni puternici...Cand chivotul lui Dumnezeu a fost capturat de catre filisteni si acestia l-au dus in Asdod, intr-un templu a lui Dagon, in cateva dimineti, statuia lui Dagon statea prabusita inaintea chivotului. Nu era o simpla intamplare. Erau forte demonice ce tineau, cei drept cu acordul lor, in lanturi popoarele din Canaan. Prostitutia aceea oribila si jertfirea sistematica a copiilor au adus asupra lor finalul existentei lor ca popoare. Interesant ca o alta cultura remarcabila, cea a maiasilor a disparut fara urma. La fel acesti oameni isi sacrificau semenii pentru a obtine bunavointa entitatiilor spirituale. Tind sa cred ca nu este o coincidenta, ca natiile care au sacrificat pentru zeii sau demoni semeni de-ai lor intr-o zi au fost distruse. Si ca religiile acestea au fost mult mai puternice si mult mai ancorate intr-o realitatea demonica, decat sa zicem spiritualitatea grecilor, a caror zei reflectau mai degraba oamenii, cu problemele lor, decat spirite. Ele se bazeaza pe sange omenesc ca sa existe, de aceea si fortele intunericului sunt mai puternice.
Nu stiu daca unele legaturi spirituale ale raului se perpetueaza peste generatii, dar inclin sa cred ca da. Iar duritatea pe care Isus Christos o arata fata de aceasta femeie, o inteleg nu printr-un "rasism"al Domnului Isus, ci pentru a o pune pe aceea femeie sa rupa lantul prin care ea era inca prizoniera unei religii a caror efecte inca se pastrau. Aceea femeie trebuia sa-L vada pe Isus, ca fiind Mesia (Fiul lui David), iar acest Mesia prin credinta in El, prin staruinta in rugaciune, sa aduca eliberare si viata. Aceasta femeie a facut aceste lucruri, si lantul demonilor s-a rupt, Isus a adus eliberare atat in viata acestei femei cat si in viata fiicei sale.
Ce invatatam de aici? Sa nu cedam. Indiferend de trecutul nostru sau a predecesorilor nostri nu trebuie sa cedam. Uneori religia noastra se bazeaza pe sfinti, pe ucenicii lui Isus! Isus nu a vrut sa isi dea acordul cererii ucenicilor Lui! Mare atentie! Nu sfintii trebuie sa ne devina aliati! Nu ucenicii! Iubirea, smerenia, pocainta sunt aliati, nu altceva sau altcineva... Chiar daca insusi Isus pare ca nu ne e interesat de nevoia noastra, trebuie sa invatam ca doar prin rugaciune si staruinta puterea demonica va ceda, iar Isus va lucra cu o mare putere. Rugaciunea pentru trezire sau vindecare trebuie sa aiba in ea iubire suprema pentru cel pentru care ne rugam, smerenie profunda, ideea ca doar Isus poate vindeca, ca El este Puternic Dumnezeu si sa fie facuta cu credinta. Altfel daca renuntam usor la oricare dintre acestea ne pierdem timpul si nu vom obtine nimic. Aceea femeie nu a cedat nici macar la aparentele jigniri ale Domnului Isus. Sunt sigur ca daca femeia nu ar fi obtinut ce dorea ar fi insistat pana cand in ziua cand Isus s-ar fi inaltat la Cer. Aceasta este o staruinta si o rugaciune a credintei...Care indiferent ce obstacole apar nu cedeaza! Iubire, credinta, nadejde si smerenie! Iata secretul eliberarii si a rugaciunii eficiente!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu