Credinta!...Cate oceane de cuvinte nu a umplut Universul, cartile noastre, uneori si vietiile noastre. Ma vad prea marunt, prea mic ca sa incep eu a dezbate aceasta problema acum. Insa se intreaba Domnul Isus daca va mai gasi credinta la intoarcerea Sa? Probabil ca da, altfel pentru ce s-ar mai intoarce, ce Biserica ar mai ridica de la pamant?
Traim intr-o lume care nu crede decat in stiinta. Chiar daca teoriile ei se modifica des, asta nu impiedica omul modern sa creada in ea si sa excluda tot ce "miroase" a supranatural. Creationismul este exclus pentru ca vorbeste de interventia unui Creator dincolo de timp sau spatiu, in timp ce versiuni noi ale teoriei evolutioniste incep sa includa factorul inteligenta extraterestra, care ne ar fi creat pe noi, eventual pe alte planete, apoi am fost adusi aici pentru un scop care nu-l cunoastem si deci nu il putem indeplini. Adica Dumnezeu nu exista, dar o fiinta cu o inteligenta dincolo de orice imaginatie, care terraformeaza, creaza noi specii inteligente, probabil ca exista, ba chiar incepe sa devina ceva necesar, in urma esecurilor de a creea viata din materie moarta.
Asta e ceea ce a inceput omenirea sa creada...Credinta nu e o chestiune de optiune, nu alegem daca sa credem sau nu, ci este o alipire mentala sau spirituala la o idee. Doar in cadrul ei se manifesta optiuniile, nu in afara ei. Asa ca ateul adopta o idee, se "alipeste"de ea, la fel ca cel mai bun crestin, doar ca e in opozitie cu cea a crestinului.
E timpul ca crestinismul sa se alipeasca strans de ceea ce Dumnezeu a spus, de ceea ne-a lasat, daca in adevar am gustat vreodata ce bun este Domnul.
Am trecut prin experienta fiului risipitor...si acolo, depart, am inteles ce bun e Domnul, mai bine decat am inteles in ani de mers la biserica, am inteles ca Tatal totdeauna mi-a spus adevarul si niciodata nu m-a mintit, totdeauna a fost sincer, uneori dureros de sincer, dar niciodata nu m-a amagit. Da, viata e grea, dar avandu-L pe Isus poti spera, mai poti iubi, mai poti crede, mai poti misca lumea, mai poti aduce lumina in acest sistem intunecat, plin de serpi si lupi...Puterea lui Isus nu s-a sfarsit! Rugaciunea poate inca misca muntii indoieli, credinta poate aduce viata in acele locuri unde doar Moartea paseste.
Loviturile ateismului sunt tot mai dese, incercand banalizarea credintei, incercat sa ne induca cumva sentimentul ca stiinta a depasit religia, probabil, atunci cand alpinistii au urcat pe cativa munti socotiti sacri si unde nu au gasit nici urma de zei. Daca Pamantul nu se sprijina pe niste elefanti imensi, atunci desigur nu exista Dumnezeu...Daca Cel PreaInalt are indelunga rabdare asta e un semn pentru atei ca nu exista decat materie, spatiu, energie, si, desigur, Stephan Hawking care sa le spuna cum sta treaba.
E o lupta crancena acum in acest timp intunecat. Dar pot invata sa fiu alatur de Isus si sa cred, sa cred in cele mici, ca sa am harul de a primi cele mari. Moise s-a umplut de lumina lui Dumnezeu stand in preajma Lui. Inchipuiti-va ca ar fi venit un ateu sa ii spuna: "Auzi Moise! Stiinta a descoperit ca Dumnezeu nu exista, iar tu pacalesti poporul evreu!" Moise cred ca nu s-ar fi pierdut timpul si i-ar fi aratat fata sa stralucitoare.
Credinta noastra straluceste, luminand viata noastra si a altora, trebuie doar se dam mahrama deoparte, rugandu-l pe Cristos ca El sa lumineze. Sa incepem cu lucruriile simple, banale, si atunci El ne va incredinta si lucruri mai mari pe masura dedicarii si credintei noastre.
Un rabin a mers in Ierusalim intr-un pelerinaj, apoi dupa cateva zile s-a intors si strangandu-si ucenicii, a inceput sa se laude ce credinta a avut:"Am plecat cu 10 dinari in punga si am avut atat de mare credinta incat la finalul pelerinajului nu cheltuisem nimic. Cred ca Dumnezeu a fost incantat de credinta mea!". Toti ucenici s-au mirat si au inceput sa-l laude:"Rabuni esti cel mai tare, cel mai credincios!" Desigur rabinul primea laudele cu adanca multumire, pana cand un ucenic ii striga:"Rabuni nu ai avut nici o credinta! Pocaieste-te in sac si cenusa!" A fost ca o palma pentru rabin:"Cum adica nu am avut credinta?"intreba el revoltat. "Daca aveai credinta nu ai fi plecat cu dinarii in buzunar, te-ai fi bazat pe faptul ca Dumnezeu iti va purta de grija, si El te-ar fi ajutat...Ai avut doar noroc ca nu ai cheltuit banii si nimic mai mult!" Cu tristete rabinul recunoscu:"Acest tanar are dreptate...nu am avut credinta...".
Iar eu as adauga ca credinta ca si dragostea nu se ingamfa. Credinta face ca Cristos sa straluceasca, nu eu sau alt om. Isus nu minte, ce a spus se va implini!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu