In viata de multe ori acordam prea multa putere unor oameni care nu o merita. Ne framanta deciziile lor, credem ca toate actiuniile lor ne vor afecta viata in mod direct...Sunt oameni care conduc institutii politice, economice, religioase si care vad in cei de jos doar o masa de manevra si ale caror idei transpuse in fapta, influenteaza viata unei societati. De multe ori cu rezultate negative. Reactia naturala a omului obisnuit, a mea, e de revolta, de neputinta, de furie. Justitia niciodata nu va fi de partea celor de jos... Nu ai cui sa te adresezi pentru ca nimeni din frunte tarii sau a vreunei instituti cu rol conducator nu sufera din cauza problemelor tale. Esti singur.
Ai salariul mai mic cu 25%? Cui sa te plangi? Celor care iti spun ca, chiar daca abia traiesti de pe o zi pe alta, ti se da prea mult, ca esti grasul din spatele slabanogului, ca nu faci nimic oricum...Cine spune asta? Cei care iti promit fericirea, odata la 4-5 ani, implorand sa le dai votul pentru a cunoaste raiul pe pamant!
Am inlocuit in 1989 un sistem nenorocit in care viata omului nu conta, cu altul in care viata omului conteaza pentru cateva minute in care pui o stampila la urna sau, eventual, in acele ore in care iti imbogatesti patronul!
Nu va intrebati de unde le vine puterea aceasta unor oameni care nu dau doi bani pe semenii lor sau pe Dumnezeu? Daca nu, ganditi-va ca puterea le-o dam noi, prin adulatie, respect, ura, tot ceea ce tine de sentimentele noastre. Nu va intrebati de ce Jucatorii din fruntea tarii au nevoie de scandal? De ce ideea oricarui politician de la Putere va fi contrate de contraideea unui politician din Opozitie? Si invers. Pentru ca ei se hranesc cu sentimentele noastre, cu discutiile noastre in contradictoriu de la servici, cu cearta dintre oameni cu viziuni politice diferite, cu framantariile din familie, in timp ce TVA-ul, taxele, accizele cresc.
Avem nevoie de o inima linistita, de pace, pentru a ne rupe de larma aceasta, de a ii da mai putina putere politicianului cu gura mare. E ceea ce a descoperit Martin Luther King si Mahatma Gandhi. Violenta din inima nu ma va face mai puternic...ci le dau putere acelor care conduc, dar care fara mine, fara cei multi asemenea mie, sunt slabi, nu mai valoreaza nimic. Iar cea mai puternica arma, cea care are un efect devastator asupra celor cocotati in tronuri vremelnice este tacerea. Tacerea in fata lor. Tacerea in fata urletelor lor! Tacerea in fata acuzatiilor lor! Caci ei, prin rotatie, vor acuza segmente ale populatei: azi politistii, maine transportatori, poimaine constructori sau agricultori etc. Acelasi principiu vechi inca functioneaza: Divide si stapaneste! Bugetarii aia rai si corupti care nu fac nimic, ci doar iau spaga, sunt grasanii care distrug pe slabanogii aia de la privatii. Iar privatii acestia nimicesc tara, prin reprezentantii lor de seama- mogulii! Totul e invrajbirea politicienilor "jucatori"!
Domnul Isus ne invata ce arma puternica este tacerea. "El a fost asuprit si chinuit, dar nu Si-a deschis gura; ca un miel pe care-l duci la taiere si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund, nu Si-a deschis gura" Isaia 53:7. Crede oare cineva ca Isus inaintea lui Pilat sau a lui Caiafa era o fiinta care nu mai avea nici o putere? El era ca un miel, bland, smerit. Dar, cumva, Tatal il lasase in Ghetimani fara puterea Sa divina? Cu cat se apropia momentul rastignirii, El ramanea fara sustinere si asa au reusit romanii si evreii sa-L omoare? Nu! Avea putere, avea sustinere! Dar de aceea e mareata jertfa Sa, pentru ca in orice clipa putea opri chinul si totusi nu a facut-o! Nimeni nu i-a luat viata cu forta, El si-a dat-o de bunavoie pentru noi!
Isus ne invata sa tacem inaintea celor care transforma in cenusa viata! Ne framantam din cauza salariului tot mai mic, a datoriilor tot mai mari, a lipsei de speranta. Pana nu vom invata sa tacem si sa nu mai ascultam la provocariile lor hidoase, pana cand le vom tot raspunde si ne vom lasa munciti de actiuniile lor, pana atunci ne vor chinui. Pana nu vom opri tot din jur, toate urletele unei lumi innebunite si nu ne vom pleca la picioarele lui Isus, pana atunci nu vom avea pace! "Marta, Marta, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua" Luca 10:41-42. Sa tacem si sa ne asezam la picioarele lui Isus. Acest loc e real, nu doar o metafora, nu doar o poezie draguta, dar la fel de ireala precum codrul care statea de vorba cu Eminescu. E ceva adevarat, un loc nu neaparat fizic, ci spiritual, un loc unde oceanul furtunos dispare, un loc care nu e doar de dorit, ci un loc in care TREBUIE sa se afle crestinul, un loc unde crestinul tace, iar cel ce ii vorbeste nu e un politician, ci insusi Domnul! Sa tacem si sa ascultam! Framantariile dispar; e ceea ce trebuie, ceea ce nu ni se va lua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu