Acum vreo doua zile mi-am adus aminte de un verset din Scriptura, care acum mi se pare paradoxal. "Si Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca sa o lucreze si sa o pazeasca." Genesa 2:15
Edenul ni se infatiseaza ca un loc perfect, in care omul traia fericit alaturi de sotia sa, vizitat zilnic de Dumnezeu, traind o viata pe care nu avem cum sa o intelegem, fara boli, fara durere, fara pacat, fara nici o suferinta...Dar un loc unde insusi Dumnezeu dorea sa existe munca. Nu era munca de mai tarziu, in care paine se castiga cu sudoarea fruntii, insa Adam isi avea activitatea sa de ingrijire a Edenului din care se hranea...Mai mult decat atat: Adam trebuia sa pazeasca acea gradina! Intr-o lume care nu cunoste nimic rau, exista un rau pe care Adam trebuia sa-l preintampine. Si se pare ca nu a facut-o. Acel rau era Sarpele cel Vechi. Care se pare a devenit un amic al Primei Familii, o fiinta care avea discutii filozofico-teologice cu Adam si Eva. Undeva se produsese o bresa. Si primul om nu si-a dat seama. Adam nu mai era paznicul Gradinii, ci elevul unui nou profesor care aparuse in Eden, si care avea o viziune larga asupra lumii, asupra legiilor date de Dumnezeu, chiar daca erau un pic altfel decat zicea Creatorul. Deh, Adam se modernizase, iar optica noua pe care o avea, putea adopta usor si alte idei. Era normal sa fie tolerant cu sarpele, ca doar soparla era baiat bun si istet, care le arata si altceva decat duritatea Cuvantului lui Dumnezeu, Elohim care vorbea atat de raspicat despre pacat si moarte. Adica daca Adam pacatuia, murea... Cum putea Dumnezeu, Creatorul cel Bun sa vorbeasca de lucruri atat de groaznice precum moartea? Unde era mesajul incurajator, plin de dragoste si toleranta? Uite, de exemplu, sarpele, spunea ca o incalcare a unei legii a lui Dumnezeu nu va duce la nici o moarte, ba mai mult se va dovedi un progres in viata omului. Ori nu poti sa nu asociezi o viata libera, fara de stiinta si fara progres. Iar Adam dorea sa aiba parte de stiinta, de progres si de o viata neconstransa de legiile dure ale lui Dumnezeu. De ce sa isi piarda timpul in Gradina Eden, cand intregul Univers putea fi al lui, sa faca din el, ce vrea sa-l transforme, sa devina ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul, sa traiasca un progres continuu, indiferent ce ar insemna asta, indiferent cat sange va curge mai tarziu, indiferent de distrugerea adusa, indiferent de razboaiele, bolile, distrugeriile care vor fi, sa evoluam in niste fiinte ce cunosc si altceva decat munca si paza la o gradina, sa stie si altceva decat Legiile Celui PreaInalt, sa fim stapani pe destin propriu... Mai ales ca Legiile Domnului nu mai sunt de actualitate dupa un timp...Iar omul putea sa isi creeze legi noi adaptate la realitatiile moderne ale lumii...Inspirate dupa ideile generoase ale amicului sarpe.
Unde a inceput caderea lui Adam? Cred ca acolo cand sarpele a inceput sa isi faca poteci din haul in care traia, in Gradina Eden, descoperind o familie ospitaliera si toleranta, in loc de una pregatita sa ii striveasca capul cu piciorul, o familie dispusa la palavrageala din teologii ieftine si deformate ( ver.15-16 in opozitie cu. cap.3 vers. 3b). Mancatul fructului a fost semnatura de acceptare a filozofie si teologiei mincinoase a celui rau.
Stiu ca Domnul ne vorbeste, uneori, dur. Dar adevarul e dur. Trebuie sa pazim gradina inimii si sa o lucram, sa o cultivam cu semintele Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul Sfant este o sabie, nu un betisor de scarpinat vanitatiile si prostia noastra. Caci suntem prosti daca ne ducem la Biserica pentru altceva decat pentru a ne intalni cu Domnul. Suntem orbi daca ne ducem pentru a ne mai ciorovai cu alti crestini si nu pentru a iL lauda pe Isus.
"Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; si, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul". 1Petru cap.2 vers.1-3 Stiti ce cred eu? Ca nu putem sa fim buni, sau sinceri, pentru ca niciodata nu am gustat din bunatea Domnului; am mers la o biserica, ne-am simtit bine sau ne-am plictisit o ora-doua, apoi am iesit si am retinut de acolo ca cravata cuiva a stat stramba, doamna cutare purta un batic cam straveziu...Idei de o stupiditate jenanta. Daca ne-am uita la gradina inimii, locul unde Cristos ar trebui sa fie mereu prezent, nu numai pentru o vizita dimineata, am vedea numai urme de serpi, hiene, lupi, vulpi si alte lighioane, fiecare aducandu-si contributia la formarea omului dorit de cel rau, cu un pic de rautate aici, prefacatorie acolo, invidie ( "Uite ala are si eu nu am! Doamne de ce? Nu e cinstit!" Raspunde Iacov cap.4 vers.1-4). Da, dar noi nu stim sa mai pazim Gradina, si chiar daca suntem rai cu alti, suntem sfatuiti de cel rau sa fim toleranti cu raul, cu pacatul, cu ideiile unei lumi care e in pragul unui faliment total. Si nu ma refer la cel religios, caci acesta s-a intamplat demult, ci la un faliment al oricarui ideologii, al bunului simt, al oricarui sentiment omenesc. "Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfāntă şi evlavioasă, aşteptānd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu" 2 Petru cap.3 vers 11-12a. Vesti bune! Deja lucruriile s-au stricat...Terra se intreapta spre final, iar noi trebuie sa fim altfel. Sa incepem sa iubim, sa ne pese unii de ceilalti, sa nu mai lasam dihaniile Satanei sa distruga Gradina, sa nu mai lasam filosofia de doi bani, sa ne ocupe timpul, sa nu mai lasam revolutiile sociale de la televizor sau din strada sa ne ocupe inima si timpul, pentru ca stiti ceva? diavolul creaza sentimentul acesta de spaima - oare o sa imi iau banii luna asta? oare nu voi fi concediat? Ba da! E posibil sa nu iti iei banii luna asta si nici cealalta. E posibil ca sa fi concediat in curand. E posibil sa ai probleme materiale mari. Am avut un coleg care pe langa servici se mai ocupa si de mici invarteli din care mai scotea cate un ban. Intr-o zi de vineri, o zi placuta de la sfarsitul lui noiembrie 2009 la ora 9.25 vorbea la telefon incercand sa mai puna o mica "afacere" la punct. Ceva mai tarziu la ora 11.00, un echipaj de la SMURD il declara mort...Avea 42 de ani si murise de un infarct. Iar afacerea lui a disparut pentru totdeauna... A contat oare cand a decedat daca avea in buzunar 5 bani sau 5 milioane de lei noi? Stiti ce a contat? Daca IL avea pe Isus in Gradina inimii sau fiarele diavolului... Uneori traim ca si cand nu vom muri niciodata. Ne permitem luxul de a ura, de a fi lipsiti de dragoste, de Cristos, ca noi nu murim nicidata. Moare vecinul, prietenul, cunoscutul, ruda, dar noi nu. Nici nu conteaza daca ai 40 de ani....sau 50 de ani, ori mai mult...imi pot permite luxul de a nu imi pasa. Asa cum isi permisese si bogatul din pilda Bogatului si a lui Lazar. Si culmea au existat niste caini carora le-a pasat mai mult de Lazar, pentru ca ei nu au fost pervertiti de aceasta nenorocire numita bani, care indiferent daca ii ai sau nu, te framanta, provoaca un sentiment de nesiguranta. Macar ei au incercat sa aline suferinta unui necajit, si oricum ar fi fost, au facut mai din plin decat bogatul, ei au fost mereu alaturi de Lazar. Rusine neamului omenesc! Da, e posibil sa nu ai bani mult timp de scum inainte, dar stii ceva? Isus a zis ca El nu-si va lasa Biserica, nu isi va lasa copiii Lui. Dar si Biserica sa nu uite care este menirea ei, ca nu e doar o cladire in care sunt cativa jupani la varful ei si in rest nu conteaza. Trebuie fiecare sa mai guste o data din Cristos, daca am ajuns sa traim doar din amintiri, iar mintea nu s-a mai innoit, daca filosofiile sarpelui au intunecat-o...Sa nu fim atat de orbi incat daca auzim Glasul Domnului sa fugim si sa ne ascundem. Da! suntem goi, pacatele noastre au distrus tot echipamentul sfant. "Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu." Efeseni cap.6 vers.14-17... Cum? trebuie si altceva decat sa pontam fisa duminica la biserica? Se pare ca da! Trebuie ceva mai mult decat aruncatul a doi sau trei lei intr-o cutie a milei, care nici nu stii daca au ajuns unde era cea mai mare nevoie de ei...Si cand te gandesti ca cei suferinzi au nevoie de un cuvant de incurajare, sa fie ascultati, o scurta rugaciune cu cineva care poate sa isi rupa din timpul lui o ora,si caruia ii pasa, decat de un leu sau o chifla in plus! Oamenii sufera de singuratate, caci cea mai teribila consecinta a caderii in pacat, a filosofiei diavolului, a fost instrainarea omului de Dumnezeu si de ceilalti semeni, nepasarea cu care traim fata de Cristos si fata de ceilalti, o nepasare care se transforma mai tarziu in depresie, cu toata panoplia de efecte ducand, uneori la sinucidere...
| ||||
| Imi aduc aminte cand Isus a inmultit painele. Biblia consemneaza ca era o multime mare, iar lui Isus i-a fost mila de ea. O mila reala. El i-a vindecat si apoi i-a hranit, dar acei oameni au stat la picioarele lui Isus, nu in alta parte. Daca popoarele ar invata sa stea la picioarele lui Isus ar fi hranite si spiritual si material, dar respingandu-l pe El nu mai ramane nimic. Greve, demonstratii, rascoale, foamete, preturi mari, cutremure tot mai dese, boli... Si omenirea nu are solutii, nu numai pentru problemele naturii( de multe ori provocate tot de ea). Dar nu mai are solutii sociale, e o bajbaiala de la cel mai sarac somer pana la Presedinte si Primul Ministru, cei din urma jucand cartea arogantei si a unei false sigurante: -Las ca stim noi, o sa vedeti ce bine va fi. Sa ne pazim gradina inimii si sa o lucram cu ceea ce Domnul ne invata si ne da...Sa nu ni se tulbure inima, e doar inceputul sfarsitului, e inceputul epocii de aur a razvratirii diavolului si a aliatului sau, omul fara Dumnezeu si care il uraste pe Dumnezeu. Sa lasam ura si minciuna pentru cel care e tatal minciunii si urii, noi sa iubim, sa fim curati. Sa ne pazim inima, caci daca Edenul a trebuit pazit atunci cand toate erau bune, cu exceptia celui rau, inseamna ca acum cu mult mai mult e nevoie de toata armatura Domnului. Altfel nu avem nici o sansa. | ||||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu