Trăiesc război

Trăiesc război în viaţa mea, Stăpâne, Doamne!...
Ca o furtună izvorâtă din Oceane,
Necruţătoare valuri reci, întunecate,
De Adevăr cumva de m-or abate....

Deasupra-mi gânduri...înnegrite stoluri,
Ca ulii răpitori, vor să-si aşeze cuiburi,
Ca să le aud mereu cum croncănesc a fiere,
Să nu mai pot să cred Cuvântul Tău de miere.

Mă lupt cu mine însumi, drag Isuse!...
Şi pierd atât de des aceste lupte,
Când gândurile nu mai sunt supuse
De ascultarea Ta....acum sunt rupte!

Nu voi fi smuls nicicând din mâna cea străpunsă,
De valul furios trimis din negre neanturi,
Doar de o inimă ce-şi e fidelă sieşi,
Iar viaţa mea în Domnul nu-i ascunsă.

Dă-mi Tu putere să înving urâta fire,
Să mă ridic din nou, murind pe e Ta Cruce,
Să fiu acum pierit, o tristă amintire,
Dar trupu-mi fie templu al Duhul Tău dulce...