Daruieste si vei primi

 Un lucru care aduce multumire sufleteasca este sa ne mutam privirea de la problemele noastre zilnice si sa dam din putinul nostru material sau sufletesc aproapelui nostru. A ne purta poverile unii altora nu este doar o idee draguta, crestina, ci si calea de a fi umpluti. Dumnezeu ne umple atunci cand daruim si ne umple tot atat cat daruim... Cu cat invatam aceasta lectie a iubirii si darniciei, cu atat semanam mai mult cu Cel ce a dat totul pentru noi, chiar pe Fiul Sau. Ne simtim nefericiti pentru ca uitam ca suntem conectati unii cu alti, cand ne separam inima de inima celui de langa noi. Singuratatea este cea mai adanca nefericire ce poate sa o experimenteze un om.
Depresia este de multe ori legatura retezata cu aproapele nostru si mult mai putin boala aparuta datorita unui ADN cu "probleme". Problema este alegerea de a nu darui, de a nu sluji. In asta consta saracia si boala din fiinta noastra. Amaraciunea naste lastari cand suntem prea preocupati cu noi insine si nu avem timp sa ne preocupam de aproapele nostru. Nu trebuie sa abordam retete noi de fericire, sa ne umplem cu idei "revolutionare" despre gandirea pozitiva. A face oamenilor ceea ce am dori sa ne faca ei este medicamentul pe care Isus Christos ni l-a lasat acum 2000 de ani. Prin el putem sa ne vindecam infirmitati sufletesti si chiar fizice.
 E desigur, mai simplu sa iti deschizi portmoneul si sa dai de acolo ceva, surplusul, decat sa iti deschizi inima si sa dai din putinul de acolo. Este mult mai greu sa plangi cu cel ce plange, sa il mangai, decat sa cauti solutii la lacrimi cu ajutorul finantelor, a tratamentelor scumpe, dar impersonale, a rezolvarilor care nu implica empatie si iubire...
 Domnul Christos nu ne-a invatat reguli pentru o imagine pozitiva a crestinismului, ci invataturi care ne vindeca, fiinta noastra si a apropelui nostru. De multe ori cunoastem cuvintele Sale ce ne pot aduce vindecare, dar nu gasim cu cale sa le punem in mod real in actiune. Cand vom avea curajul sa credem si sa actionam vom vedea zorii unei noi vieti aparand in fiinta noastra. sa cercetam Sfintele Scripturi pentru ca ele au realmente raspunsuri, in special acolo unde "geniul" uman se dovedeste inutil. Viata vesnica nu e doar o stare a lumii de dincolo, ci o combinatie de credinta, smerenie, iubire, speranta, de roada a Duhului Sfant...Apa vie este un izvor ce se revarsa din inima credinciosului in eternitatea vietii ce nu mai se stinge niciodata.