De ce mai cred?

  Închipuiţi-vă o dimineaţă în care ieşiţi în pragul casei pentru a merge la servici sau pur şi simplu pentru a vă bucura de lumina primelor raze aurii ale soarelui acelei zile. E vară, dar în loc sa fiţi înconjuraţi de verdele de smarald al ierbii şi frunzelor, de cerul adânc de un albastru plin de pace al infinitului, vă întâlniţi cu o lume tristă în care totul înseamnă nuanţe de gri, un cenuşiu murdar ce defineşte totul, natura, viaţa, sufletul omului. Intrebarea oricarui om care nu crede sau sufera e mereu aceasi: De ce?

Tu nu te temi? (partea 3)

 Ne temem cel mai mult de oameni, caci ne suntem lupi unii altora. Nu stihiile naturii ne aduc frica, nu catastrofele ce se pot intampla oricand...Ci omul este cea mai inspaimantatoare creatie pentru om. Somajul, preturi tot mai mari, foamete, razboaie nu sunt de cele mai multe ori determinate de accidente, ci de lacomia umana. Creatii gen Securitate, lagare de exterminare, ideologii in care doar cei ce inteleg cursul istoriei pot accede la un privilegiu sau altul, procesele de "reeducare" comuniste sau "munca" ( arbeit macht frei) din lagarele naziste sunt toate gandite sa nimiceasca nu atat trupul, cat mai ales fiinta interioara. Nu doar capacitatea fizica, cat in special spiritul. Un om cu un spirit mort nu mai exista. Un om cu un spirit viu traieste si este mai puternic decat orice Goliath ce se bazeaza pe muschii sai, chiar daca este un copil, iar daca "armele nu-s oteluri ascutite si platose de bronz" cum zice un poet.

Tu nu te temi? (partea 2)

 Locotenentul-major Ursu se uita patrunzator la mine. De ce? Ce aveam sa ii revelez din tinuta mea? Era ceva ciudat! Nu ma simteam atins de privirea lui. Era un om amabil. Parea un plic plictisit! Nu stiu de ce! Poate pentru ca simtea ca totul se prabuseste! Avea 38 de ani...Si in august 1988 simteau ca tot ce stiau se va frange! Dar cumva trebuiau sa dea viata comunismului!
 In biroul mic si care urma sa fie daramat in cateva zile acest om isi pusese picior peste picior, oarecum sagalnc! Ma privea cu o doza de curiozitate si amuzament ascuns in inima sa!...Probabil!

Tu nu te temi? (partea 1)

- Te duci in permisie, Pop? striga dur si dispretuitor tovarasul locotenent major Ursu, ofiterul de contrainformatii al unitatii unde imi desfasuram stagiul militar. Te duci la biserica? intreba cu un ton ce parea sa le stie pe toate. Hai intra la mine in birou sa discutam putin!
 Stateam pe platoul celor care lucrau la constructii! Aliniati asteptandu-l pe locotenetul major Caramalau, un om dur , dar cinstit! Eu fiind rachetist! Care nu a vazut niciodata o racheta, decat auzind aiurelile dinainte de a ma naste cum rachetele astea sovietice pe care trebuia sa le manuim ar fi dat jos un U-2...Cu vreo 26 de ani inainte!

Autoritatea iubirii

 Reciteam acum cateva zile acel pasaj cand pe timpul profetului Samuel, Israelul a cerut un imparat. Pana atunci Cel ce ii era Imparat era Yahweh...Dar ei doreau de acum un om care sa fie in fruntea lor dincolo de faptul ca acela nu le va aduce neaparat binele, ci asa cum s-a vazut, i-a dus la o mai mare decadenta. Din pacate acest pamant nu va cunoaste o adevarat reforma in toate domeniile de activitate pana cand de la ultimul vagabond, pana la presedintele tarii nu se vor smerii si vor avea ca Domn in inima lor pe Dumnezeu.

Plagiez, deci exist!

 Plagiez, deci exist! In lumea de doftori, care nu stiu despre care a fost tema lor de doctorat, eu fur si copiez fara disceranamant! In lumea celor ce nu cuvanta decat ca sa spuna o ineptie...sau o rautate... Plagiez, pentru ca eu, Mihai Pop, recurg la mijloace diverse ca sa ma regasesc in eseurile mele. Fur! A! Scuzati-mi expresia vulgara a furtului de idei! Plagiez! Cam tot asta e! Tot ce se poate! De la Aristotel! Cum zicea un nene Rus, un simpatic ministru si care avea o doza fenomenala de dreptate. Caci cu adevarat plagiem cam de la Adam si Eva...Bine si eu?! Ca eu nu incerc sa imi pun in fata numelui titluri....Numele meu de PLAGIATOR e chiar simpatic: Mihai Pop, plagiator eseist, poet ratat, romancier refuzat de cei care vad in mine un neica nimeni, filosof decazut, apologet de doi bani la scoala lu' Lewis sau Zacharias!... Dar macar toate astea urmeaza numelui meu! Numele meu este prea important incat sa simt nevoia sa imi pun ceva in fata lui...Ce sunt, urmeaza dupa numele meu!

La Cotroceni ar trebui ales Adevarul

  Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. (Romani 13:1-2).
 In zilele acestea cand reactiile la suspendarea presedintelui Basescu au luat forme hidoase, pline de nebunie, ma intreb sincer nu care tabara are dreptate, ci daca cineva are vreun strop de dreptate.

Ferice de omul care nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!

  Ieri a aparut aceasta imagine a premierului Victor Ponta, preluata de pe site-ul Academiei Catavencu, pe blogul unui cunoscut pastor roman, care in lipsa de subiecte a ajuns dupa parerea mea sa stea pe scaunul batjocoritorilor si sa aiba tot felul de dispute de la pastorul Ioan Ceuta pana la un anonim ca mine. I-am reprosat ca in ultimul timp preia articole din mizerabila revista susnumita care a bajocorit nu odata pe Dumnezeu, pentru a le posta pe blogul sau. Mi-a spus ca el preia si din Evenimentul Zilei, care este plina de materiale pro-homosexualitate, dar ca nu le promoveaza (sic!)...