Miracolul rugaciunii

 Cineva m-a rugat sa scriu un eseu despre puterea rugaciunii, dar as dori sa scriu cateva cuvinte despre rugaciune. Caci fiecare rugaciune este o putere tainica, o forta care nu poate fi inteleasa deplin de om, ci de Cel care a creat-o si care leaga doua fiinte absolut diferite: pe Cel de trei ori sfant cu o fiinta nedemna si mereu razvratita. Rugaciunea este un miracol, dincolo de orice miracol ar cere omul prin cuvinte rostite  in cadrul ei. Acele minunate maini zdrobite de piroane pe Cruce au legat doua fiinte, care mii de ani s-au ascuns una de cealalta, au legat doua lumi, au unit finitul de Infinit.

 Rugaciunea adevarata nu poate fi facuta decat prin Christos. Prin moarte si invierea Sa, Isus ne conduce printr-o poarta stramta aflata la baza unui zid de netrecut. Fara Isus nu exista rugaciune. Fara Isus exista doar insiruiri de cuvinte ce nu pot fi auzit de Dumnezeu. Daca Adam a beneficiat de o relatie libera si directa, el a ales ca Dumnezeu sa nu mai aiba acces la inima sa si nici Patriarhul la inima lui Dumnezeu. Iar dorintele omului au fost transmise catre Dumnezeu nu direct, ci prin sangele jertfelor.
 Azi putem sa ii spunem lui Dumnezeu prin Christos: Tata! Fiind siguri ca El ne asculta, fara sa mai sacrificam ceva pe altare decat inima noastra. Caci atunci cand ne rugam trebuie sa ne plecam in smerenie si umilinta...Problema nu este cate fapte bune am facut in aceea saptamana si nici macar ce pacate am facut in aceea saptamana. Problema este sa fim sinceri cu noi si cu Dumnezeu si sa recunoastem ca suntem niste nevrednici. Am facut faptele bune pe care datoria noastra le cerea de la noi. Nimic mai mult. Iar daca am pacatuit, mai mult decat orice sa vedem ca sacul si cenusa spirituala e calea de a trai ceea ce suntem cu adevarat: nimic doar praf si cenusa!
 Trist este ca credem ca rugaciunea trebuie facuta intr-un mod sau intr-un loc special...O intrebare pentru cititorii mei: care credeti ca dintre credintele crestine este cea mai buna? E mai buna cea ortodoxa? Sau cea catolica? Ori poate cea penticostala? Dar sa nu le uitam pe celelalte! Cea baptista! Cea adventista! Etc.
 Presupun ca veti dori un raspuns de la mine! Ei bine, am aflat! Cea mai buna credinta crestina este aceea care poate raspunde la un set de intrebari legate de mantuire: "Unde? Cine? Cum? De ce? Cand?" in modul cel mai corect.
 Din pacate raspunsurile la aceste intrebari se dau atat de diferit de catre crestini, incat nu doresc sa comentez. Dar daca la prima intrebare cineva va raspunde cu:"Vino la biserica noastra, ca aici gasesti adevarul!", poti sa stai linistit. La fel se pot cauta si gasi raspunsuri si la celelalte intrebari: "La noi ca e bine, la noi ca vine pastorul X care a adus oameni la pocainta cu carul, la noi ca evanghelistul Y a vindecat pe multi bolnavi, aici la biserica Z ca noi am avut o revelatie aparte si Domnul a zis ca doar aceasta invatatura ori lege, ori fapta ne aduce mantuirea..."
 Biblia ne relateaza cu un dram de umor, despre un om care a taiat in padure un bustean, la adus acasa, a facut un foc din el, apoi a gatit ceva, iar in final, stand asa cu burta plina si la caldura, a navalit peste el un puternic sentiment religios. Acum ca materia era satisfacuta putea trece si la problemele "serioase"ale spiritului. Din bucata care a mai ramas si-a cioplit un idol, i s-a inchinat si a laudat ciomagul sculptat ca fiind dumnezeul sau si ca acesta l-a mantuit (sic). Probabil ceva mai tarziu si-a poftit idolul la o actiune adevarata, nu doar sa stea si sa primeasca adoratia omului religios,ci sa fie si de folos societatii umane, sa aiba un cuvant de spus la progresul acesteia, asa ca la pus pe foc, intru incalzirea locuintei idolatrului. Oricum il putea regasi pe dumnezeu sau oricand in padure sub forma de bustean. Dincolo insa de amuzament este ideea ca rugaciunea si inchinarea pot deveni ridicole, dumnezeul caruia i se adreseaza inchinarea poate fi un lemn, o piatra, o bucata de plastic, o bucata de os, iar in asa ceva sa ne punem nadejdea mantuirii...
 Exista insa raspunsuri corecte! La intrebarea "unde?". Raspunsul este intotdeauna: la picioarele lui Isus Christos. La intrebarea "Cine?". Raspunsul este - doar Christos! La intrebarea "cum?". Raspunsul este - Prin moartea si invierea Sa! La intrebarea "de ce". Raspunsul este - "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu pentru ca oricine crede sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica". Si daca ma uit mai bine cred ca intrebarile mele au raspuns in Evanghelia dupa Ioan 3:16
 La ultima intrebare raspunsul este atat timp cat usa harului nu s-a inchis, cat omul traieste, cat Isus bate la usa inimii. Vedeti la toate intrebarile se raspunde cu Isus Christos! Samariteanca pe care a intalnit-o Domnul Isus dorea sa stie daca doar Ierusalimul este locul de inchinare adevarat si daca muntele lor era sau nu bun de ceva in topul locurilor de inchinare. Isus ii spune ca nu Ierusalimul, nu acel munte, ci in duh si in adevar este locul de inchinare. Atunci femeia practic sare la cea mai importanta problema: Mesia! Nu numai locul de inchinare, ci si cui. Mai ales cui. Caci de Mesia este legata mantuirea!Iar ea fost o femeie foarte inteligenta, poate mai inteligenta decat multi crestini care au doar biserica lor, banca lor, ritualul lor, zilele lor si ,poate chiar, Dumnezeul lor!
 Nu putem sa venim in rugaciune cu mandria noastra, cu dumnezeii nostri adunati din lume si sa cerem sa fim ascultati. Cunosc pe cineva care de ani de zile crede ca daca a castigat bani fara munca e un semn al unei mari binecuvantari de la Dumnezeu. Mare grija! Biblia ne invata ca materialismul nu are de a face cu Dumnezeu. Riscam ca rugaciunile sa ne fie blocate. Avem dreptul sa mergem inaintea lui Dumnezeu cu pacatele noastre, sa plangem raul facut sa ne caim, dar niciodata sa nu ne laudam si sa ii impunem lui Dumnezeu ideile noastre. Nu mai suntem inaintea lui Dumnezeu, ci ne inchinam mintii noastre intunecate. La Dumnezeu venim in Adevarul care este Christos si in Duh, in Duhul Sfant. Suntem in Treimea lui Dumnezeu. Iar locul, timpul, intrebarile care ne biciuiesc atat de des, dispar.Esti in Treime si ea este in tine. Aceasta este rugaciunea. Dumnezeu, adevar, duh si tu in smerenie. Cristos murind si inviind a facut posibil aceasta minune.
 Inchei cu prima idee: puterea rugaciunii! Credeti sau nu ca exista o putere a rugaciunii! Ganditi-va ca va aflati in inima Treimii atunci cand va inchinati. Ganditi-va ca Treimea se afla in inima dumneavoastra atunci cand va inchinati! Mai ne trebuie exemple de putere rugaciunii cand te afli in inima puterii lui Dumnezeu? Eu cred ca nu! Trebuie doar sa vedem aceasta realitate. Trebuie sa vedem vointa lui Dumnezeu pentru noi si lumea in care traim si aceasta putere va curge realmente din Tronul lui Dumnezeu!