O lume fara Dumnezeu (partea I)

  Exista inainte de Revolutie o anecdota despre comunismul total si pur. Se spune ca intr-o zi niste tovarasi comunisti l-au rugat pe tovarasul Lenin sa ii duca in comunism. El s-a oferit bucuros sa ii conduca acolo. S-au suit toti intr-un tren si au pornit inspre o destinatie cunoscuta doar de Lenin. Dar dupa cateva sute de kilometri "maretul" conducator al comunistilor rusi a fost anuntat ca  locomotiva nu mai are carbune. Tovarasul Lenin le-a aratat padurile de langa calea ferata, cerandu-le sa taie si sa foloseasca lemnul acestora. Problema a fost astfel rezolvata. Dar dupa alte sute de de kilometri parcursi au constatat ca nu mai au apa pentru cazanul locomotivei. Au gasit apa unui rau si au alimentat cazanul. Dupa alte cateva sute de kilometri au constatat ca linia se termina. Lenin a venit cu ideea geniala de a folosi uneltele pe care le aveau pentru a demonta calea ferata din urma lor si a o folosi ca material rulant si pe mai departe.
 Intr-un final au ajuns intr-un pustiu, fara paduri, fara apa, fara cale ferata si fara sa mai aiba de unde lua unelte pentru calea ferata. Toti erau speriati, numai Lenin a fost foarte incantat: "In sfarsit, tovarasi, am ajuns in comunism!"
 Stiu ca anecdota pare destul de seaca la prima vedere. Insa daca inlocuiti cuvantul comunism cu ateism, veti avea imaginea clara a ceea ce inseamna ateismul: un pustiu.
 Citeam ieri despre faptul ca in Malta in urma unui referendum, populatia insulei in cea mai mare parte a ei catolica, a aratat intr-o proportie mare ca doreste ca sa fie legiferat divortul.
 Intr-o alta statistica am citit ca numarul ateilor din America a crescut de la 8.2% in 1990 la 16.1% la 2007.
 Este evident ca Biserica pierde teren. Poate mai putin in Romania, unde Biserica are procente mari, dar sunt doar amagiri, pentru ca romanul nu crede in propria religie. Aproape orice roman recunoaste ca crede in Dumnezeu si inconstient, o demonstreaza, cateva clipe mai tarziu, injurandu-L.
 Am incercat sa ma gandesc si, cu acest prilej sa va provoc si pe dumneavoastra, sa ganditi la o societate umana in care savantii descopera fara chip de tagada, ca Dumnezeu chiar nu exista. Iar umanitatea accepta aceasta idee in totalitatea ei si isi leapada in modul dorit chiar si de John Lennon, religia. Caci, nu-i asa, religia a adus atatea razboaie, atatea distrugeri. Ceea ce vedem in Israel, in Afganistan, in Irak isi au o cauza principala in religie, si mai pe urma in politica. Religia il face pe un om sa se arunce in aer, in timp ce ucide alti cateva zeci de oameni nevinovati, amagit de promisiunea unui Paradis in care 72 de fecioare sunt vesnic dedicate atentatorului sinucigas.
In Europa religia a facut sa apara Inchizitia care veghea la ceea ce intelegeau sau credeau ca inteleg catolicii care conduceau biserica, dintr-un crestinism care nu se baza pe Sfanta Scriptura , ci pe imaginatia lor alimentata de filosofia lui Aristotel si Platon. Iar cei care isi doreau un crestinism curat erau la fel de vinovati ca si cei care practicau vrajitoria.
 Dar timpul a trecut si religia si-a pierdut puterea in Europa, dar se pare ca si-a intensificat-o in tarile musulmane. Daca m-ar intreba cineva de ce cred ca se intampla acest fenomen mi-ar fi greu sa raspund. Nu sunt nici istoric, nici sociolog si nici macar teolog. Cu toate acestea noi in Europa punem totul pe seama stiintei. Ea este cea care a dat o lovitura de moarte religiei. Cel putin asa suntem tentati se credem. Eu cred si am mai spus-o: credinta crestina - atentie! credinta crestina, nu religia - nu este in conflict cu stiinta adevarata, nu cea speculativa, care poate afirma orice pentru ca nu exista posibilitatea verificarii afirmatilor sale. Exista altceva acum cand Darwin ne tot spune de 150 de ani ca ne tragem din maimute, iar musulmanii devin tot mai credinciosi si gata de sacrificiu pentru religia lor si Allah. Nu au auzit ca nu exista Allah? Ca exista doar materie? Ca plutim pe o stanca intr-un Univers ostil si intr-o zi, cand entropia va anhila si ultimul strop de energie vom deveni  ca o supa nici calda, nici prea rece si totul va inceta? Ca nu exista Paradis cu sau fara fecioare? Ca nu exista iad? Nu au auzit acesti  oameni religiosi ca oameni de stiinta la acel accelerator de particule descopera rand pe rand toate secretele lui Dumnezeu, acolo in Elvetia, langa Geneva. Nu reuseste astfel sa demonteze stiinta mitul existentei lui Dumnezeu?
 Ma intreb ce lucru formidabil este, totusi, in om, care chiar cand nu il intelege pe Dumnezeu, iL doreste. Nu o particula a lui Dumnezeu - bosonul Higgs, ci altceva, ce transcede materia si energia acestui Univers, care oricat de multe legi ar fi descoperite nu poate fi inteles de om. Acel ceva ce poate crede si cand savantii vor sa lichideze pentru totdeauna religia.
 Dar daca stiinta  va afirma clar si tare ca Dumnezeu nu exista? Ca langa Geneva i s-a pus cruce credintei in orice fel de divinitate, la fel cum nimeni sau aproape nimeni nu mai crede ca Olimpul este populat de zei...Cum ar fi acea societate in care Dumnezeu si ideile care izvorasc din premiza existentei Lui ar dispare? V-ar place sa traiti intr-o lume ca aceea? Eu unul sper sa fiu mort demult decat sa traiesc in iadul acela. Caci daca iadul inseamna ceva mai mult decat orice altceva, inseamna lipsa totala a lui Dumnezeu! In care orice valoare poate fi arbitrar inlocuita cu o alta valoare, nu mai mica sau mai mare , ci pur si simplu opusa ei. Fara Dumnezeu nu exista standarte. Dumnezeu ne spune ca minciuna e rea si adevarul e bun. Ateismul nu poate sa spuna acelasi lucru, pentru ca el nu are sabloane. Problema nu este de ce e minciuna rea si adevarul bun, ci ce este raul si ce este binele. Ateismul se bazeaza actualmente pe idei preluate din religie ca sa isi defineasca propriile coordonate, cea ce eu cred ca nu e tocmai fair-play.
 Este binele ceea ce ma face pe mine sa ma simt mai linistit, mai in siguranta? Da? Dar eu ca individ sau chiar ca natiune pot determina aceasta fara sa ma intreb daca nu exista consecinte contrare asupra altor membri ai umanitatii? Ia sa il intrebam pe Lenin care ne ducea in Paradisul comunist! Nu a instaurat dictatura proletara, pentru ca sovieticul sa fie protejat de orice influenta exterioara, orice reminiscenta capitalista? Nu era sovieticul omul ce faurea istoria tocmai pentru ca o intelegea, fata de imperialistul corupt ce era o staviala istoriei si care trebuia inlaturata? Si nu era religia modalitatea de a bloca "adevarul" unei lumi in care Omul trebuia sa fie singurul demiurg, iar munca sa, actul unei noii Creatii, una palpabila, una vizibila, una stiintifica?
 Comunismul a fost o ideologie, care a incercat inlaturarea totala a lui Dumnezeu din fiinta omului. Nici macar lui Mos Craciun nu i se mai spunea asa, ci Mos Gerila, cu toate ca Mos Craciun nu este ceva religios, ci eventual o chestie comerciala. M-am intrebat deseori de ce comunismul a vazut in Dumnezeu mereu un Vrajmas in loc, dimpotriva, sa vada un Prieten? Unele idei coincid. Biblia ne arata ca Dumnezeu nu iubeste exploatarea omului de catre om, ci iubeste cinstea, corectitudinea, harnicia, munca corecta  Daca capitalismul este un sistem mizerabil este tocmai pentru ca un om ajunge sa isi chinuie angajatii, sa nu ii plateasca, sa ii munceasca intr-un mod exagerat, caci, nu-i asa? - Lacomia este buna!- noul slogan a acestui sistem jegos si care incepe sa se opuna tot mai mult lui Dumnezeu si invataturilor Sale. E lumea in care Dumnezeu e dat afara! Si odata cu El si mila si compasiunea si iubirea de aproape. E lumea ateilor, fie comunisti, fie capitalisti. Lumea pe care ei o creeaza, pregatind un teren propice acelei fiinte iesite iad, pentru Antichrist.