Cine ti-a spus ca esti gol?

 Sunt lucruri la inceputul Scripturii care reusesc sa ma frapeze:  primul e in Geneza 2:15- Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.- iar al doilea care nu pare un verset foarte deosebit e in Geneza 3:11: Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?

 Intr-o lume perfecta Dumnezeu stabileste un perimetru in care creaza o Gradina unde omul nu va sta doar sa o admire si sa se hraneasca, ci sa o lucreze si sa o pazeasca. Sa nu ne inchipuim ca paza acelei gradini s-a facut cu sabii si sulite! Nu! A fost o arma mult mai puternica, dar nemanuita putea aduce efecte devastatoare in lumea creata de Dumnezeu... Si asa s-a intamplat! Arma aceea se numea Cuvantul!
Adam, strabunul nostru se dovedeste nepriceput in intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu! Acolo unde el trebuia sa fie un rege, un intelept stapan si sa isi pazeasca acel loc sacru, el permite intrarea in scena a sarpelui. Sarpele era siret, un bun orator si se pare ca a prealuat din indatoririle lui Adam. Adam trebuia sa fie cel ce isi invata si sfatuia sotia. Cel care trebuia sa fie un calauzitor al Evei in Cuvantul lui Dumnezeu si-a abandonat rolul. Sarpele cel vechi a profitat si si-a construit ratiunea lui pe deformarea Cuvantului  Domnului. Lupta din Eden nu s-a purtat cu sabii, nu a fost un razboi clasic dus cu forta fizica, ci pe baza ratiunii si cuvintelor. Iar cel ce trebuia sa pazasca prin Cuvant Gradina nu poate fi  de gasit! Adam nu scoate nici un cuvant de impotrivire, nici macar acel putin care il face Eva! Dar Eva nu fusese imputernicita in manuirea Cuvantului, ci Adam! Deja aceasta familie prima era disfunctionala. Rolul lui Adam nu mai exista! Care erau noile atributii ale strabunului, e greu de spus. Poate lenea, poate nepasarea, poate lipsa de intelegere l-au facut ca sa nu mai aiba nici un rol!  Caderea lui Adam s-a facut in etape, nu dintr-o data! Si prima etapa a fost nepasarea cu care a tratat prezenta sarpelui intr-un loc unde ar fi trebuit sa fie doar familia sa si Dumnezeu. A doua permiterea ca diavolul sa isi manifeste "talentul"de invatator. A treia a fost polemizarea in jurul Cuvantului lui Dumnezeu! Atat de usor a lasat el si sotia sa ca Cuvantul sa fie disecat, analizat pe toate partile si in final contrazis si negat! A patra a fost acceptarea ideii de a vedea cat de bine e, nu atat sa cunosti binele si raul, cat calcare in picioare a poruncii celui PreaInalt, testarea senzatiilor aduse de pacat!
 Nu asta face mereu cu noi diavolul in familile noastre? Nu mai avem un loc sfant al nostru in care sa existam doar noi, familia noastra si Christos! Nu mai avem o camaruta a partasiei si rugaciunii, o camaruta in care sa ne asezam la picioarele lui Isus ascultandu-L si privindu-i frumusetea! In care sa existe partasia dincolo de materie si spatiu cu Mantuitorul...Cineva sau ceva ne seduce si noi permitem aparitia strainilor, fie umani, fie sub forma de idei, care vin sa ne aduca noi "viziuni", noi realitati despre ceea ce a spus, de fapt, Dumnezeu si care se deosebeste fundamental de tot ce stiusem pana atunci! Si ne pierdem timpul polemizand invartindu-ne intrun cerc vicios al vorbelor, in loc sa zvairlim afara raul acela! Dar politetea de gazde, mostenita probabil de la parintele nostru Adam, ne face sa tacem atunci cand ar trebui sa strigam si sa luam pozitie! Ne lasam ciuruita credinta si tacem.
 Ne lasam invadati de indoiala ascultand amagirile diavolului: Oare chiar a zis Dumnezeu? Oare chiar ceea ce ai crezut pana atunci, si ti-a dat pace si sparanta, e chiar asa? Ne lasam mintea invadata de ganduri, stoluri negre, cum le numeam odata, sa isi faca cuib in mintea noastra, sa ne copleseasca...Si ajungem ca gandul lui Christos, Cuvantul Sau sa locuiasca tot mai putin in inima noastra! Iata secretul dezastrului lui Adam si a oricarui om! Adam era un om prabusit inainte sa manance din fructul oprit. Sotia sa, un vas mai slab, s-a impotrivit putin, Adam deloc! Si chiar daca el si noi fii sai, o vedem pe strabuna noastra cea mai vinovata, eu zic ca strabunul , care era langa ea, era spiritual prabusit de aceea nu a avut nici o impotrivire. Nici macar un singur cuvant. Nimic! Iar daca diavolul s-a adresat Evei a fost pentru ca ea era ultimul bastion in calea distrugerii pe care o hotarase in Universul creat de Dumnezeu!
 Adam pierduse lupta atunci cand a permis sarpelui sa intre in acel loc sacru! Restul a fost doar o avalansa ce devenea tot mai mare cu fiecare clipa in care strabunul nu isi mai regasea menirea. Inainte de ai fi poruncit sa manance din orice pom , dar nu si din al cunostiintei binelui si raului, Dumnezeu ii daduse insarcinarea de a pazi Gradina! Aceea a fost prima crerinta a Creatorului incalcata de Adam.
 Nu asa face pacatul mereu? Uneori ni se pare ca cumva ispita a venit brusc, din neant, ca nici macar nu ne-am dat seama ca suntem ispititi, iar pacatul pe care l-am savarsit a fost fulgerator! Oare? Oare nu exista pasi inainte care au dus acolo? Nu ne duce pe noi in ispita! ne invata Domnul sa ne rugam. Exista oare un drum? Un drum in care uitam de Cuvant, de incredibila lui forta, uitam sa ne mai pazim inima din care ies izvoarele vietii.... Pasi pe care din neveghere, din nepasare, ii face pentru a ajunge in final in fata unei ispite pe care nu o mai poate birui?
 Am trecut si eu prin cadere amara. Stiu ca nu s-a intamplat intr-un minut. Nici macar intr-o zi! Am lasat luni si ani amaraciunea sa ma macine, pana nu a mai ramas nimic, sau aproape nimic din credinta mea. Stiu ca la fel ca in cazul strabunului intr-o zi i-am permis sarpelui sa imi sopteasca lucruri nedrepte despre Dumnezeu!- Nici o cadere nu poate avea loc, niciodata, atata timp cat Dumnezeu si Cuvantul Sau nu este innegrit, strambat, falsificat! Schimbati viziunea dreapta a unui om despre Dumnezeu si ii veti dobora credinta! Nu va luptati direct cu credinta lui, ci doar modificati-o! Pentru ca la final si-o va anhila singur! - E ceea ce face diavolul, ce invata el!
 Un om care nu-L vede pe Dumnezeu asa cum este El, in maretia Sa nu este un crestin adevarat! Un om crestin este zidit in Stanca si aici e ceva supranatural, nu pe filosofii crestine! Facand o gluma trista poate Adam a fost un stoic care nu si-a deschis gura decat ca sa manance din fructul oprit! Adam nu am stiut daca Dumnezeu chiar spusese ceva despre fructul oprit...
 Dupa cadere Adam care devenise filosof, ascultand tot ce ii era oferit si care nici macar nu a fugit de soapta diavolului, acum se ascunde de glasul lui Dumnezeu. Era gol. Asa se vedea! Cu toate ca deja isi facuse niste sorturi din frunze! Era gol sufleteste. Si frica sa era determinata de acel suflet inghetat al sau, de intunericul din inima sa care nu mai suporta Lumina sfanta! Si aici apare intrebare interesanta a Domnului: Cine ti-a spus? Cine ti-a introdus aceasta idee in minte? Nu era clar? Adam pierduse lupta Cuvantului. Caci Cuvantul care trebuia sa locuiasca din belsug in Adam era demult stins.
 Sa nu fim ca el. Ci sa ne umplem cu singura putere care sta in fata diavolului .Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
Coloseni 3:16. Iar Iacov ne spune la capitolul 4 cu versetul 7:Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
Cum sa ne  impotrivim celui rau? Cu firea noastra, cu muschii nostri? Ce arma e aceea care il face pe diavol sa fuga, repet! sa fuga? Nu este puterea din Cuvant? Nu este Adevarul? Nu este Sabia Duhului! Nu prin tacere vom birui, ci prin forta Cuvantului proclamat al lui Dumnezeu! El ii provoaca suferinta si durere diavolului, care nu rabda sa-l auda! Dar sa fim plini de acest Cuvant! Sa nu lasam pe diavolul sa ne spuna nimic despre viata noastra. Nu trebuie ca el sa fie acela ce ne "sfatuieste"! Caci sfatul lui e drumul prabusirii! Suntem goi? Cine ne-a spus? Suntem slabi? Cine ne-a spus? Suntem nevrednici? Cine ne-a spus? Nu suntem buni de nimic? Cine ne-a spus? Din inceput  a stiut Domnul ca diavolul de asta se va ocupa mereu si mereu: de a spune credinciosului ca e altfel totul decat a zis Dumnezeu! Ca Dumnezeu nu stie sau minte, iar credinciosul e gol! Ca Dumnezeu e nedrept, iar omul trebuie sa isi caute calea de unul singur! Iar daca Dumnezeu e inutil pentru ce sa mai crezi in El?
Unde incepe caderea? Atunci cand nu mai exista viziune! Cand il uitam pe Dumnezeu! Cand nu mai suntem indragostiti de El. Cand ii uitam Cuvantul amagiti de alte soapte, care promit si promit, ca apoi mai tarziu, in lantul trist al pacatului sa simti doar amar, doar durere!...Nu avem nevoie sa ne spuna nimeni ce suntem...Caci suntem sapati in palmele sale. Suntem durerea si bucuria Sa! Lacrima si zambetul Sau! Moartea sa pe Cruce si Invierea Sa! Asta suntem si de asta nu trebuie sa ne indoim niciodata!