Nu-ţi înţeleg iubirea şi nu mă ştiu...
Sunt doar un strop de praf plutind
Şi totuşi viu!
Atâta frumuseţe născută din Cuvânt,
Dar măreţia toată e o pală,
Ca de vânt...
Atunci când rătăcesc
Şi sunt pierdut!
Dar sufletu-mi cuprinde în el
Eoni şi stele
Şiraguri zâmbitoare ca de foc
Şi perle,
Mişcarea timpului şi astrelor pe cer
Legate-n legi de un temnicer...
Şi totuşi, cine-s eu, Stăpâne?
Privindu-mă ca pulberea din stele
Atât de mic şi-atât de mare
Pierdut şi totuşi regăsit
De Tine,
Nici când n-am să mai fiu
Un rătăcit.
Evrei 11:13
RăspundețiȘtergereÎn credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
Psalmii 146:9
Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.