Nu-ti vinde!...

                                  Pentru sotia mea, Ramona

Ce poate fi atat de pret in lumea asta mare,

Cand frumusetiile ii trec, ca praful ce dispare

Si ce castig ai tu in ea, de-ai fi stapan si rege,

Dar sufletul pustiu ti-ar fi, pacatu-n veci sa-l lege...

Nu-ti vinde dreptul tau ceresc, pentru o clipa moarta,

Caci nu-i nimic mai rau, mai trist, decat o cruda soarta...

Atat de usor Esau si-a dat sfintita sa chemare,

Chiar de-a cerut-o mai tarziu cu lacrime amare

N-a mai primit nimic din ea doar suferinta mare.

Nu-L vinde pe Mantuitor pentru arginti sau aur!

De-ar fi Pamantu-ntreg al tau e prea sarac tezaur.

Nu-ti vinde clipele de pret si partasia-n lacrimi...

Nu sunt diamante pe pamant sa straluceasca asemeni.

Nu-ti vinde untdelemnul sfant ce arde pentru Domnul

Celor nechibzuiti si seci, ce isi iubesc doar banul!

Nu-ti da iubirea pe nimic, cand te incearca ura,

Caci lumea-i un cuptor aprins, prin ea se scurge zgura.

Nu stinge opaitul acum cand Domnul vine-noapte.

Biserica pare a uita sedusa de alte soapte

Ci ochii ingreunati de somn ii da spre atipire,

N-aude glasul de pe zid ce-i striga spre trezire...

Nu-ti vinde sacrificiul greu si suferinta dura,

Cand ai ramas de atatea ori tu singur in spartura,

Cand focul luptei pe genunchi, ingenunchia infernul...

Traia-i iubirea cea dintai, calauzit de Duhul!...

Pastreaza-ti gandul cel curat, credinta adevarata,

Pazeste-ti inima mereu, sa fie fara pata,

Iar Adevarul tine-L sus, Lumina-n asta lume,

Fii o cetate pentru toti , vazuta sus pe culme!