Cine e de vina?

Stiati ca i-am cunoscut pe cei mai experimentati soferi din Romania?...Se pare ca acesta este adevarul. I-am cunoscut pe toti acei ce au mers perfect pe strazile patriei noastre, Romania, Va dati seama ce onoare am avut? Unii erau conoscuti de-ai mei, amici, rude chiar!...
Erau cei mai buni soferi din Romania! Perfecti in toate cele!... Probabil nu o sa va vina sa credeti si totusi acesta este adevarul sau aceasta a fost concluzia mea urmarindu-i de-a lungul timpului.

E viva la Revolution!

 

Cum era chestia aia comunista: invatati, invatati si iar invatati?...Ok! Sau haraso! Ni se spunea acum vreo 25 de ani ce trebuia sa facem! Cat si cum, unde si de ce...Mai putin de ce...Adica ni se spunea sa tocim toate materiile alea de liceu, toate prostiile fara functiuni in viata normala, in timp ce creatie putea fi anhilata, ideea faurita in suflet si inima nu avea valoare, probabil ca sa nu cumva in liniste sa faurim ganduri revolutionare adevarate. Caci tineretului i se cerea sa fie revolutionar, fara macar ca o data sa i se explice de ce lucrurile prezente, bune sau rele trebuiau sa fie schimbate...

Povestea celor Doua Regate (partea 8 - Moarte si Ura)

 - Mai ai foarte putin timp ca sa te decizi, Abel! Poti sa fi al meu privind din avangarda armatei mele finalul acestui vis si acestui batran rege, sau poti alege sa ii urmezi soarta stapanului tau. Indiferent ce vei alege tu vei fi stapan peste destinul tau...De fapt cred ca m-ai judecat gresit...Nu eu si nu Turnul a adus umanitatea unde este acum, ci ea insasi...Nu am legat in lant nici un om ca sa il sui in Turn. Iar de acolo de sus fiecare care a vazut aceasta lume s-a decis brusc ca trebuie sa-i apartina. De ce nu au inteles frumusetea ei si sa il laude pe Regele Minunat pentru ea? De ce, Abel? De ce nu au vrut si ei din nebunia ta, sa aleaga sa rada la aceasta gigantica sarada? Dar vezi, chizr si tu care ai inteles mai mult decat altii ai dorit sa fi sedus la scurt timp...Cine a facut-o, caci nu mai erai in Turn? Eu? Sau erai tu acela ca toti ceilalti care a luat lantul in mana si apoi au strigat ca sunt robi? Cei care au inteles ca viata asta, da, poate e sclavie...Dar cum poate fi sclavie ceva ce in adancul sufletului iti doresti? Cum poate fi aurul un stapan nemilos daca nu poti sa te eliberezi de el din mandrie sau din frica?

Povestea celor doua Regate (partea 7 - Iubire si Adevar)

O tacere de mormant se lasa in sala tronului ducal. Flacarile focului din semineu mistuiau cu zgomot lemnele nepasandu-le de o drama de langa ele ce o luminau feeric. De data asta ducele fu cel infrant facu o ultima incercare. Privindu-l in timp ce ganditor se plimba prin sala de o bogatie desavarsita il intreba cu un glas aparent plin de intelegere fata de aceasta biata faptura care ii tulbura lucrarea sa de dominare a umanului, a sufletului omenesc:
 - Dar azi te-ai oprit prin a mai oferi diamante...De fapt cred ca nu esti sigur refuzand aurul ce poti sa-l ti in palme, daca ai reusit sa mangai minti si suflete cu diamantele tale. Ai trait cumva si noi, ceilalti nu stim, viata altui om...Ai fost in ciubotele altuia macar pentru o zi ca sa stii ce simte altcineva, luand pe oricare dintre lucratorii tai ca un bun exemplu?

Povestea celor doua Regate (partea 6 - Amintiri)

- Ce doresti? intreba Dragonul, privindu-l intens pe acest actor in zdrente, aceasta fiinta inferioara care il deranja mai mult decat mii de oameni ce se credeau superiori unii altora. Dragonul continua:
- Aur, argint, o viata plina de onoruri, un rang la Curtea mea, putere, bogatie...Ce vrei, scriitorule?
- Nu stiu, fu raspunsul sec si scurt al lui Abel. Dragonul fu surprins ca acest om inteligent nu venea cu un raspuns clar si concret, ca nu se lanseaza intr-o tirada acuzatoare la adresa ofertei sale.
- Nu vrei nimic? As putea sa iti ofer imortalitatea pieselor tale dragi, desigur dupa ce le vei face anumite modificari... Cateva, nu multe...E ceva ce nici unui om n-am oferit niciodata. O eternitate a valorilor sale, nu ale mele. E ceva ce nu am daruit nimanui... Sa nu dai socoteala nimanui niciodata, ci doar atat: eu sa fiu singurul prezent la avanpremiera, sa iti gust opera primul, iar tu sa pleci mult mai bogat de fiecare data, fata de cum ai venit. Nu asta isi doreste orice dramaturg - ca in public sa aiba regi, nu zdrentarosi care nu stiu sa-i aprecieze arta?... Dar tu spui ca nu vrei nimic, facu cu o prefacuta dezamagire Dragonul.
- Am spus ca nu stiu ce vreau...

Povestea celor doua Regate (partea 5 -Temnita si minciuna)

Temnita... Negru... Frig... Iarna... Intuneric... Singuratate... Voci ce tipa... Voci, altele, ce isi urla durerea... Noaptea spiritului omenesc... Atatia calai, atatea mijloace de a  umili nu doar trupul, ci fiinta interioara a omului... Uratenie... Atata uratenie incat orice fiinta isi simte inima ca un pumn cenusa... Lacrimi... Suferinta... Durere... Si un intuneric al calailor si al victimelor acestora... Minciuni, doar minciuni si doar adevarul nascut din teroare...
 Ce-i viata? Exista viata cand viata de aici e a celor ce sting viata... Aici filosofia piere! Viata se stinge in insasi ideea ei...Viata se naste moarta, caci moartea e insasi esenta a tot ce este aici, exprimarea atat de limpede a unui regat condus nu doar de porniri umane, ci de un rege Dragon , calare pe o fire ce isi ucide  esenta pentru a castiga tarana si nisip, cu nuante arginti si aurii!

Povestea celor doua Regate (partea 4 - Versurile Condamnarii)

Ce-i o dorință decât foc năpraznic
Ce arde inimi și în cenușă-i darnic?
Voim atâta-n viață noastră seacă,
Robie grea în lanțul ce ne pleacă.

Și nu e om sa nu-și dorească lumea...
Dar câte lumi să fie astăzi oare
Sub stele, nori și dulce soare
Ca să ne umple, spirite avare?...

Povestea celor doua Regate (partea 3 - Actorul)

 

 Pe strazile unui orasel de provincie, care pana nu demult nu avusese o insemnatate deosebita, un om de vreo 50 de ani tragea dupa el o teleaga veche facand un zgomot mare printre pietrele de cubice din bazalt cu care era pavata strada principala, trecand printre trasurile impodobite ca pentru sarbatoare. Toata averea acestui om era in vehiculul cu doua roti pe care acesta il tragea dupa el, avand un aer trist si ganditor. Vazuse multe in acesti ani in care razboiul parea ca nu se mai termina, cu toate ca victoria era aparent de partea acestui duce nemilos...crud...dar intr-un sens, neputincios de a obtine o maretie adevarata asa cum o dorea.