Mandrie, smerenie, talanti si o carte

 Una dintre cele mai interesante parti ale Bibliei, dupa cum vad eu lucrurile, este cea in care ne este prezentata razvratirea lui Lucifer. Acesta intr-un moment al existentei sale, doreste ca sa devina superior lui Dumnezeu, sa nu mai dea socoteala Celui PreaInalt, sa fie el insusi cel caruia toti ceilalti sa se plece... E un paradox caci Dumnezeu este Izvorul vietii, a intelepciunii, al iubirii...El daruieste din energia Sa tuturor fiintelor. Apostolul Pavel spune ca: «... în El trăim, ne mişcăm şi existăm»-FA17:28. Cum ar putea gandi cineva ca fara El nimic nu s-ar modifica? Ca El ar fi putut fi oprit ca un banal intreupator, fiind poate pornit cand s-ar fi avut nevoie pentru un timp de energia Sa?

Patriotismul e virtutea viciosilor!

 Au murit in cateva zile cativa oameni deosebiti. Mass media vuieste scotocind tot ce poate despre acesti oameni aparte, in masura in care aparte e dincolo de omenescul de obste... Unii au murit rapusi de boli si batranete, altii de o dureroasa suferinta a interiorului... Aseara insa vedeam ceva ce mi-a umplut mai mult ochii si inima de lacrimi: cum o fetita de opt-noua ani nu stiu daca ucraineanca sau rusoaica, conteaza oare?, spunea cum acel razboi de neinteles din estul Ucrainei, o facuse sa se ascunda pe ea si pe babuska ei intr-o pivnita, acolo unde gloantele si srapnelele puteau fi evitate.  Of, Doamne!

Patronul si injuratura

 Azi dimineață îmi pleacă pe la ora șase un coleg acasă...Încă nu venise trenul care să-l duca cei trei kilometri până în orașul în care locuiește. Îl înjură pe Christos pentru că un copil al unui amic comun îi intră în locul său de muncă, în biroul său și îi fură câteva mere și ii măzgalește un pic registru de mișcare, pe care ei oricum îl murdăresc și îl măzgălesc, din nepăsare. Copilul are trei ani sau patru ani. Îl întreb dacă este ortodox. Sunt!... îmi confirmă el.  - Nu e Dumnezeu Tatăl, nu e Iisus Christos nu doar Fiu, ci și Mântuitor? întreb eu trist. -Ba da!  -Atunci de ce îL injuri?...Nu îmi dă raspuns și schimbă subiectul cu niște aiureli legate de familia sa cu probleme.... Oricum știu că soția sa are cancer de mai mulți ani...Lui nu îi e frica de Dumnezeu!... Eu incerc să-l readuc înapoi. "Imagineaza-ți un patron la care lucrezi și care este mereu înjurat de tine, și care stie ce faci!...".  Dă amicul meu din mustață nemulțumit. "Și?..." intreabă el sictirit. "O să îi spui că ai semnat un contract cu el și el trebe' să te țină în firma sa...Indiferent cu câte injurături îl gratulezi! Crezi că există oameni pe care să-i blamezi 24/24 de ore și ei să te țina în firma lor oricum?...".
 A venit trenul în scurt timp. Și nu am avut un răspuns...
 Dar dacă crezi că ești ortodox, penticostal, catolic, reformat, și sfidezi Numele "Patronului", blamându-L pe Dumnezeu că un copil de trei ani te deranjează, nu ai o problema gravă? Isus a murit pentru noi...Merită injurături pentru lucruri care nu au tangență cu El?... Merită El jignit pentru ce noi inventăm ca probleme? Ca necaz și supărare?...Merită El care a venit in acestă nefericită lume să moară pentru toți păcătoșii?...

DUMNEZEU E CEL MAI... CE?...

  << Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”, „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu!">> Marcu 10:17-18
 Unul Singur este bun ne arata Domnul Isus: Dumnezeu...Din pacate avem termeni de comparatie mereu chiar si atunci cand vorbim despre Cel Atotputernic. " Dumnezeu este cel mai bun, cel mai intelept, cel mai drept, cel mai iubitor, cel mai fidel!...". Cel mai fata de cine, cand tocmai Fiul Sau respinge nu numai comparatia, ci si un soi de absolut creat de om?...
 Domnul Isus ne invata ca exista doar o singura obtiune, fara macar un termen de comparatie, fara  virgule dupa ceea ce este Tatal Sfant! EL ESTE!... Si nu e o joaca de-a religia... EL ESTE BUN! Ne arata Domnul Isus. SINGURUL BUN! 

Cat de usor este sa ucizi?...

Comandantul meu de divizion, ma intreba cand eram in armata si el era la cei 34 de ani un om versat in ale razboiului, cel putin teoretic, detinand o perioada functia de lector la Scoala de artilerie antiaeriana din Brasov, daca as putea ucide, daca ar fi razboi!... Evident ca da! Ne spunea ca ar trebui sa dovedim ca suntem soldati ai patriei socialiste, ucigand inamicii! Ma intreba tovarasul locotenent-major Alexandru daca as fi gata sa omor un soldat inamic, taindu-i gatul, sau sa arunc o grenada intr-un tanc inamic...Eram gata! Cred!...
 - Pop, ai putea sa ucizi?...
-  Da!

Doar o coliba aici jos (nu) imi ajunge!

 Când eram tineri în părtășiile pe care le aveam cântam multe cântari noi, așa cum ne recomandă Sfânta Scriptură... Multe din ele conțineau texte pline de un elan tineresc, ba chiar naiv. Nu știu daca și azi se mai cânta acestea, posibil, sau alte cantari cu texte mai putin sociale le-au luat locul. Erau cantari care aratau o bucurie si o bogatie pe care crestinul le poseda, avandu-L pe Domnul Isus in viata, chiar daca sau tocmai pentru că viata pamanteasca nu era una imbelsugata material. Cantam versuri ce spuneau ca aici jos doar o coliba imi ajunge, pentru ca sus ma astepta palate, bogatii si atatea lucruri minunate, plimbari pe strazi de aur etc. Comoara noastra, spuneam noi in cantari, care chiar sunau bine muzical si crestinesc, era Domnul Isus. Nu eram bogati, o confirma contul sarac de la CEC sau banca (sic!), spuneam noi in cantari, dar aveam bucurie caci Domnul era comoara noastra. Pana cand nu a mai fost! Nu a mai fost suficient.

Surprinderea Domnului Isus

  Mai vindeca Dumnezeu azi? este intrebarea pe care o pune un articol din CrestinTotal.ro. Fiecare la o asemenea intrebare poate raspunde diferit. Daca da, de ce o face si in ce conditii, daca nu, de ce nu o mai face, ce s-a schimbat.
 Avem pe undeva impresia ca in Iudeea zilelor cand Domnul Isus pasea pe drumurile ei ducand Vestea Buna poporului Sau, minuniile aveau loc zilnic, poate chiar cu sutele. Si totusi realitatea era diferita. Minunile se intamplau mai rar decat avem noi poate impresia, iar mai tarziu vedem clar oameni care au fost vindecati in perioada lucrarii apostolilor. Si personal cred ca piedica majora pentru o lucrare mai intensa a fost credinta slaba sau chiar lipsa acesteia.

Adunarea din Casa ta sau Casa ta din Adunare?

 In primele secole ale crestinismului vedem ca nu existau constructii speciale pe care cineva sa le numeasca biserici. Adunarile crestine se desfasurau in casele celor care aveau pe inima aceasta lucrare. Exista biserica din casa lui Aquila si a sotiei sale, Priscilla, a lui Filimon, a lui Nimfa si a multora pe care nu-i stim, dar ii stie Dumnezeu, si care si-au pus casa la dispozitia lui Dumnezeu pentru ca acolo crestini sa se intruneasca, sa se roage, sa auda Cuvantul sfant al lui Dumnezeu sa fie intr-o partasie cu Dumnezeu si cu ceilalti credinciosi.
 Probabil mai tarziu unii au crezut de cuvinta sa ridice biserici tot mai mari in care incapand tot mai multi oameni, ideea partasiei cu ceilalti sa dispara. Posibil nu a fost ceva intentionat, cel putin initial, dar nimeni nu stiu sa fi tras un semn de alarma. Bisericile au tot crescut in dimensiuni dezvaluind placerea firii umane spre o falsa maretie, aratand o vulgara idee ca marimea conteaza. Atat! Nu era ceva nou, Turnul Babel tocmai asta vrand sa demonstreze.