Dreptul si obligatia crestinului

 Drepturi! Drepturi ale oamenilor, drepturi ale consumatorilor,drepturi ale angajatului, drepturi ale angajatorului, drepturi ale copiilor, drepturi ale animalelor. Drepturi!...Auzim zilnic de proteste si de demonstratii care au loc pe fondul incalcarii drepturilor omului, peste tot in lume. Fiecare om are dreptul la viata, dreptul la munca, dreptul la o existenta linistita si decenta si e normal sa doreasca asa ceva si sa le aiba. Dar se ajunge la o exagerare in a cere doar drepturi fara sa vedem ce obligatii exista in urma aparitiei lor.  Caci nu poti sa ai drepturi fara sa ai macar cateva obligatii...Fata de semnul tau si fata de locul unde traiesti. Cu toate acestea nimeni nu a scris vreo Carta a Obligatiilor omului! Doar a drepturilor. Iar in aceea Carta nu scrie si cine ar trebui sa faca posibile drepturile.
Am ajuns sa fim atat de separati unii de ceilalti, sa nu mai stim sa fim prieteni sau vecini buni. Secolul XX mai mult de cat oricare altul a proslavit egoismul, a rupt legaturiile dintre oameni, l-a alungat pe Dumnezeu din viata oamenilor si in locul sau a pus Eul. A construit lagare pentru eliminarea oricui s-a opus religiilor nihilismului, in timp ce canta in struna celor ce doreau o lume totalmente laica, in care singura forta creatoare si inspiratoare era omul. Omul care muncea pentru un ipotetic nou Eden si care a sfarsit la groapa de gunoi a istoriei. Ori omul care credea ca avea sangele  diferit fata de altii si care a folosit un razboi mondial pentru a arata ca e capabil pentru o idee falsa si demonica sa arunce intreaga  planeta in iad. Caci si acesti doi oameni Omul de tip nou si Omul arian credeau ca au drepturi de a ucide pe oricine era sau gandea altfel.
 Drepturi! Drepturi si iar drepturi! Niciodata obligatii! Niciodata nu dam ceva dezinteresat din noi sau de la noi, pentru ca avem senzatia ca orice gest de iubire, trebuie sa i se raspunda cu ceva in schimb, doar avem dreptul, nu-i asa? Orice darnicie trebuie cunoscuta de toti caci avem dreptul la recunostiinta si laude!
  Domnul Isus ne-a invatat ca Trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru. Si nu e un drept, ci o obligatie. El ne-a dat dreptul sa devenim copii Sai, dar am face o mare greseala de a vedea viata spirituala ca o viata in care avem doar drepturi. Si uneori credem ca devenind crestini, avem dreptul sa-i ordonam lui Dumnezeu ce sa faca, ce probleme sa ne rezolve, in timp ce noi traim bucurii spirituale care nu costa niciodata nimic pentru ca avem dreptul la ele. Doar suntem copiii lui Dumnezeu, un statut mai inalt decat al ingerilor...Nu-i asa? Iar daca viata crestina are greutati si nu ne aduce doar bucurii si doar drepturi, ne intoarcem plictisiti ianpoi la vechiile noastre procupari si ne gandim ca in fond nimic nu e adevarat, totul e o iluzie. Caci filosofia aceasta e perfecta in orice situatie. Ba chiar se aseamana cu alcoolul. Poate fi folosita la bucurie cat si in deprimare.
  In realitate crestinismul iti da un drept si te obliga cu mult mai mult. Uitati-va la Domnul Isus! Avea totul ca Imparat dar a ales sa traiasca cu noi 33 de ani, fara drepturi. Pavel spune ca a luat chip de rob. Nu era un rob! Era Regele Regilor! Dar acest Maret Rege s-a nascut in aceleasi conditii ca si animalele intr-un grajd. A trait fara sa aiba o casa si un pat al Sau. A avut ucenici cu care a mers 3 ani si carora le-a fost foame si au mancat boabe de grau din spice. A fost greu...De mai multe ori oameni suparati au vrut sa-l ucida. Prigoniri, foame, oboseala, stres. Toate acestea au fost "drepturile" Domnului Isus! 

 "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi."Luca 10:27. Aceasta este esenta crestinismului, o esenta care ne obliga si ne arata ca avem de aratat in lume si faptul ca ne pasa de ea, ca actionam in scopul iubirii. 
 Multimea de drepturi arata o inima in care sunt atatea ziduri inalte, greu de depasit o inima care nu vrea sa fie vazuta si o inima care nu vrea sa vada in exterior, sa vada si sa auda o lume care are nevoie de ea. Aici unde locuiesc, in Cristian, casele sunt construite avand ziduri si porti de 4-5 metri, pentru ca nimeni sa nu-l vada pe proprietar. E acelasi lucru. Dar daca vom deschide poarta inimii putem vedea cum spunea Domnul Isus holdele ce asteapta seceratorii. Sa uitam macar cateva clipe pe zi de tot felul de drepturi si sa nu datoram nimic nimanui, sa punem mana pe secera si sa mergem sa seceram. Sa nu ne mai intereseze rasplati de tot felul, chiar si cele spirituale si sa fim capabili macar o zi sa iubim. Sa nu fim ca fiul risipitor interesati in belsugul de paine si sa fim mai interesati de restabilirea unei legaturi corecte cu Dumnezeu, iar apoi sa intelegem ca trebuie sa lucram ca slujitori ai Domnului in lucrarea Sa. Iubirea fata de El si de semenul nostru ne constrange. Nu e o cale a drepturilor, ci o cale a iubirii si a punerii in practica a acelui motto:" Fără plată aţi primit, fără plată să daţi."Matei 10:8b. Caci daca am primit un drept e normal ca acela sa vina si cu o obligatie. Nu putem doar sa primim si sa nu dam nimic in schimb.
Ar trebui sa ne rugam sa invatam sa nu vedem in orice doar o oprtunitate un castig, ci sa putem face si din dragoste dezinteresata. Atunci am fi mult mai putin atenti sa nu ni se incalce vreun drept. Ascultati ce spune Domnul Isus:"Oricui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă deloc, mergi cu el două." Matei 5:40-41. Nu poti fi un crestin adevarat si un luptator infocat pentru drepturile tale. Trebuie sa te decizi pe care drum vei dorii sa mergi. Pe care stapan vei dori sa-l urmezi: pe Isus sau Eul tau!