Tu cum te numesti si de cine asculti?

"...el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor." Ioan 10: 3b-5

 Isus este Pastorul cel bun. El este cel ce calauzeste mica lui turma. Oile ii asculta glasul si il urmeaza. Nu urmeaza glasul unui strain. Domnul Isus isi cheama oile pe nume. Asta inseamna ca nu ne priveste doar ca un tot, ca pe un grup, ci ne priveste pe fiecare dintre noi in parte. El isi cheama oile pe nume, iar ele ii recunosc glasul si atunci ele il urmeaza. Dar fug de straini atunci cand ei incearca ademenirea lor, pentru ca nu le cunosc glasul.
 Ar trebui sa nu recunoastem decat un Glas. Un glas care ne duce la pasuni verzi si ape de odihna. De cate ori ascultam glasuri straine si ne place sa stam pe loc si sa dialogam, vom pati ca Adam care isi gasise in Eden inca un invatator, in afara lui Dumnezeu, la propriu si la figurat. Iar cand pacatul l-a zdrobit nu a mai alergat de glasul diavolului, ci de glasul Celui care il crease si care era singurul care il iubea. Prea adesea dorintele noastre ne ademenesc cu glas de sirena, cu promisiuni de bine material si intelectual, cu conditia sa pacatuim in diverse moduri si care ne golesc inima de orice putere spirituala.
 Nu ajungem niciodata la pasuni verzi pentru ca undeva pe drum nu mai auzim glasul Pastorului bun si doar cei ce se pretind ca sunt pastori. Avem in viata atatea esecuri spirituale, incat in momentele de sinceritate cu noi insine si pe care nu le impartasim cu nimeni de obicei, de teama sa nu fim etichetati gresit, daca ceea ce credem chiar o fi real. Ne convingem cu o sfortare de "muschi" spiritual ca e real, totusi...Dar cine e de vina ? Si cum suntem intotdeauna, cu voia dumneavoastra, ultimii de pe lista, cautam suspecti printre cunoscutii din biserica, ne gandim la fratele X sau sora Y...Sau la pastor, ori la comitetul bisericii, caci trebuie cineva sa fie de vina pentru ca viata noastra e seaca. Corul, desigur ar trebui sa aduca Cerul pe pamant prin voci ce trebuie sa depaseasca Madrigalul, caci doar asa Dumnezeu se apropie de noi si altfel nu. Orice nota gresita anhileaza acest "efect". Iar predicile ar trebui sa sune altfel, sa fie pline de miez spiritual ( cu toate, de multe ori, confundam un mesaj spiritual profund care transforma viata, cu unul bine pus la punct intelectual si care gadila aceea placere de filosofie pe care o incercau si atenienii din Areopag si care l-au considerat pe Pavel atunci cand le-a vorbit in puterea Duhului, ca fiind un palavragiu si un om cu mintea ratacita, caci chemarea la pocainta suna straniu si deranjant in urechile celor obisnuiti sa li se spuna  anecdote si cugetari omenesti).
 Dar daca suntem sinceri si lasam eul de o parte, vom vedea ca probleme nu e in afara noastra, ci in noi. Isus nu ne spune ca oile nu aud decat un singur Glas. Daca ar fi asa ar fi simplu. Dar credinta adevarata nu e simpla, ci e sinonima cu un permanent sacrificiu, o jertfa zilnica adusa lui Dumnezeu, o curatire prin focul sfant pentru a fi vrednici de Domnul, pentru a ne schimba mereu dupa Chipul Celui ce s-a jertfit pentru noi. Oile Sale aud si alte glasuri, dar fug de acele glasuri. Tot asa cum Timotei era sfatuit de Pavel sa fuga de lucrurile rele si sa urmareasca neprihanirea, evlavia, dragostea, credinta, rabdarea, blandetea. 1Timotei 6:11. Oile asculta de Glasul lui Isus, ceea ce inseamna altceva decat a auzi!
 Lumea spirituala nu e o lume statica. E o lume care merge in sensuri diferite, spre bine si spre rau, spre lumina sau intuneric. Nu e o lume a nuantelor, ci a albului sau negrului. Nu exista o stare de incremenire. Fie vom urma Glasul Domnului, fie glasul lumii si a eului, a firii care se razboieste cu Duhul.
 Isus ne cheama pe fiecare dintre noi sa il urmam. El ne cheama pe numele nostru. Pe acel nume frumos pe care il primim cand devenim ai lui. Daca ati citit Calatoria Crestinului de John Bunyan va aduceti aminte ca acolo toti aveau un nume diferit fata de cel capatat la nastere. Si cred ca e adevarat...Primim un nume nou cand Duhul Sfant ne umple si cand in viata noastra incepe sa straluceasca Roada Sa. Putem fi Cel Ce Iubeste, Cel Credincios, Cel Indelung Rabdator, Facatorul de Pace, Cel Bucuros...Si ma gandesc si la Fericirile rostite de Domnul Isus in Predica de Munte. Doar El ne transforma si ne poate face flamanzi si insetati dupa neprihanire sau blanzi sau impaciuitori ori cu inima curata, in asa fel incat prin Duhul Sfant acestea sa devina numele noastre noi. Nume ce transced lumea si care au efect etern.
 Strainii ne cheama si ei. Dar fiind straini nu ne stiu numele care le avem acum. Ei ne stiu dupa vechile nume: Adulterul, Mincinosul, Betivul, Rautaciosul, Hotul, Nemilosul etc. Sunt atatea nume pe care le-am purtat. Iar daca din neveghere, inca nu ne-am despartit de aceste nume vom fi momiti. La chemarea strainiilor se va crea o legatura. Si atunci credinta va merge poticnindu-se. Vom ajunge incercand sa slujim la doi Stapani. Nu faptul ca pastorul si-a lungit predica pana la opt si cinci, in loc de opt fix, e problema, ci rabdarea ta. Nu o sora sau un frate care are cam aceleasi probleme ca si tine si ai aflat ca te-a vorbit de rau e problema supararii si chiar furiei tale, ci mila si dragostea ta care s-ar putea sa nu mai fie chiar in clocot. Nu o nota gresita a celor ce slujesc pe Isus cu cantari e problema, ci un strain care ma striga pe vechiul nume: Cel Tot Timpul Nemultumit si caruia ii raspund si merg dupa el. (Doamne, cat de trist e ca si eu  ma incadrez, uneori, aici!)
 Acestia sunt straini. Straini de Dumnezeu, dar nu necunoscuti Lui si nici noua, care am primit cunostiinta Adevarului! Acestia sunt hoti si talhari. Veniti sa fure, sa injunghie si sa distruga. Ei vin sa ne fure viata noua, puterea, numele nou, apoi sa le distruga, iar pe noi sa ne injunghie. Insa avem promisiunea ca din mana Lui nimeni nu ne poate smulge, doar daca  nu cumva ne plecam urechea la strainii care vin cu promisiuni ori cu amenintari pentru ca sa iesim de sub aripa ocrotitoare a Domnului, intr-un loc fara protectie divina, unde mai devreme sau mai tarziu, spritual si fizic urmeaza distrugerea.
 Sa ne intoarcem la Dumnezeu! Sa-l rugam sa ne ierte ratacirile! Sa ascultam din nou Glasul cel Dulce al Adevaratului Pastor! A acelui Pastor care si-a dat viata pentru oile sale. Si din moartea Sa acum avem si noi viata din belsug. Iar daca nu o avem atunci nu cumva inca mai tragem cu urechea la cate o soapta straina? Dumnezeu sa ne ajute sa nu o mai facem!