Soarele vietii noastre

                                             Pentru Monica Drăgan,

                                             o creştină mereu curajoasă

Prea multă aşteptare să vină dimineaţa,

Un soare nou s-apară sa lumineze viaţa,

Iar focul cel din raze să ne topească gheaţa

Ce s-a născut din Noapte şi-a îngenuncheat Creaţia.

Prea mult am stat în lanţuri, în umbra morţii rece…

Ne-am văitat cu lacrimi că viaţa noastră trece,

Dar n-am avut curajul şi forţa să luptăm,

Să câştigăm victoria, chiar viaţa să ne-o dăm…

Ne-am ferecat în taine şi am hrănit minciuna

Şi am crezut că-i pace şi n-am trăit furtuna…

Ne-am părăsit menirea şi ne-am uitat chemarea,

Pierduţi printre nimicuri, plăcându-ne trădarea.

Am aşteptat degeaba ca zorii noi s-apară,

Înlănţuiţi în beznă, în laşitatea amară.

Ne-am condamnat la moarte, când sabia am lăsat-o,

Când dragostea curată pe-un blid de linte am dat-o.

Nu ne-am cinstit eroii ce au căzut în luptă,

Nu le-am trăit alături când vijelia-i cruntă.

N-am fost ca ei, vitejii, zidiţi în Sfânta Stâncă.

Am stat fricoşi în hăuri, in temniţa adâncă…

Ne vom gusta păcatul, vom înghiţi veninul,

Din cupa otrăvită ne vom sorbi pelinul.

În jale şi în frică ne vom plăti robia,

Prinşi de război ai firii, trăindu-i greu urgia.

Am pribegit în zdrenţe, rătăcitori făr’ ţintă,

Cu suflete-ngheţate, cu fiinţa noastră frântă,

Fără iubire-n viaţă, fără speranţă-n lume,

Fără credinţă vie ce paşii sa ni-ndrume.

 ……………………………………………….

Azi Glasul sfânt ne cheamă să avem din nou curajul

Să părăsim visarea şi să lăsăm mirajul…

Să mergem iar la Cruce şi să primim iertarea,

În dragostea-I divină ne vom găsi salvarea.

Să îmbrăcăm armura sub steagul de credinţă,

Să-ncingem Sabia sacră ce-aduce biruinţă,

Să ne urmăm Stăpânul, mărşăluind spre stele,

Să proclamăm Cuvântul, Cununa cea din perle.

Să fim din nou stejarii, ne-nfricaţi de vânturi,

Nu trestii ce se pleaca cu fruntea in pamânturi!

Să stăm pe metereze, purtând candela aprinsă,

Străjerii cei din noapte, cu torţa nicicând stinsă.

Doar în credinţa scumpă ne vom găsi avântul,

În rugăciune-arzandă vom clătina Pământul,

Îngenunchiaţi la Tronul de unde vine harul,

Ne vom primi nadejdea, vom părăsi amarul.

Iar când istoria lumii îşi va închide cartea,

Din mâna cea străpunsă ne vom primi cununa…

Vom înălţa Cântarea cu versul scris în aur,

Cu slova-i nestemată din Sfântul Său tezaur.

Ne vom proşterne fiinţa, îL vom mări de-apururi,

Îi vom slăvi jertfirea cu îngerii din Ceruri,

Iar lacrimile sfinte ce-au curs în suferinţă,

Le va schimba in raze, cununi de biruinţă.