Olarul si lutul!
Dumnezeu si omul!
Creator si creatie!
Jerta si restauratie!
Atunci cand Dumnezeu a creat omul dupa Chipul si Asemanarea Sa, acesta nu a fost o copie, o imitatie materiala a ceea ce este Dumnezeu in lumea spirituala, ci el a dorit ca omul sa-i fie reflexie, oglindire intr-un univers fizic, dar in acelasi timp o fiinta unica, sa putem aduce stralucirea Slavei sale imateriale intr-o lume a materiei. Ingeri locuind intr-un univers plin de frumusetea galaxiilor, a cometelor, astrelor...
Pacatul a adus decadere. Pacatul a limitat omul la o fiinta doar materiala, cu un suflet abandonat, un suflet care suspina dupa vesnicie, dar mereu aflat pe locul doi dupa fiinta fizica. O fiinta fizica ce a inlantuit spiritul si l-a degradat mereu. Pe al sau si pe acelor din jurul sau. La alungat pe Creator de pe tronul inimii sale si a intronat Eul, o fiinta cruda, niciodata saturata, niciodata multumita. A aparut un dumnezeu nou, supus pamantului, supus firii, supus Inselatorului. A aparut dumnezeul pamantului subordonat dumnezeului veacului acestuia.
Daca va intrebati care este scopul suprem al eului raspunsul este destul de simplu: razvratirea. In razvratire exista toata furia, toata ura, tot raul de care este capabil o fiinta umana impotriva Celui PreInalt si impotriva semenului sau. Interesant ca mereu razvratirea va afirma ca aduce adevarul, binele, progresul, eliberarea. Un cal troian ce mereu a fost primit cu o naivitate uluitoare de popoare, in speranta ca conditia lor se va schimba radical. Omenirea a imbratisat orice idee care se autodeclara progresista, fara ca macar sa ia in calcul ca ceva nou nu e obligatoriu ceva bun.
Poporul francez s-a revoltat la 1789, sub dulcea deviza: "Libertate, egalitate, fraternitate!", dovedind prin zecile de mii de ghilotinati ca intelege foarte putin din propriu sau motto. Caci au fost ucisi bogatii cei "vinovati", dar si oameni nevinovati, denuntati de proprii vecini, pentru neintelegeri care nu aveau de a face cu Revolutia. Insusi Dumnezeu nu mai putea fi numit Dumnezeu, caci Revolutia Ii interzisese sa mai aiba vreun nume, fiind totusi numit Fiinta Suprema, ca o concesie, ca se se stie pe cine hulesc. Iar preotii au fost ucisi, martirizati, cu toate ca, probabil, majoritatea lor erau la fel de neinteresati de El, precum bravii revolutionari. Iar cazul Delfinului Frantei, cel ce trebuia sa devina Ludovic al XVII-lea, un copil nevinovat obligat sa infaptuiasca pacatele cele mai grozave gandite de geniul rau al omului, impotriva firii si a lui Dumnezeu, doar pentru ca era fiul regelui Frantei, a aratat cat de departe poate merge hidosia umana, vopsita in culoriile dreptatii,egalitatii si fraternitatii umane, sloganuri murdarite de omului decazut si corupt.
Mai tarziu o alta Revolutie a zguduit omenirea, o revolutie ce aducea aceleasi sloganuri de egalitate, de tovarasie, de pedepsire a capitalismului corupt si decadent, care exploata omul, doar pentru un profit murdar. Caci neinvatand prea multe din istorie, in naivitatea noastra o repetam. Rusia si apoi alte tarii sub presiunea imensa a Uniunii Sovietice, au trecut la un regim in care Dumnezeu a fost de data asta alungat definitiv. In care Omul devenea suprema fiinta din Univers, un demiurg care prin munca transforma Pamantul, viata, se transforma pe sine insusi. Era un paradox.Caci valoarea vietii unui om era, totusi, zero. Oricine se impotrivea noii societatii sfarsea in lagare sau temnite de exterminare. Partidul comunist era aceea putere ideologica mai presus de orice membru al societatii. El inlocuia religia sau alta ideologie. Si nimeni nu avea dreptul sau puterea sa se opuna acestei formidabile entitati apocaliptice, iesita din marea popoarelor,vazuta de Apostolul Ioan. Pentru ca izvora din "spiritul" poporului. Iar daca in democratie poporul nu are aceea unitate pe care o aduce partidul comunist, pentru ca democratia divizeaza membrii unei natiunii, partidele exprimand idei si interese ale unor grupuri care niciodata nu se vor intersecta, in comunism poporul este unit. Poporul actioneaza ca un tot, condus de partid, a carui voce este liderul sau.
Seductia ideii de comunism a fost poate, o lume in care fiecare se visa liber de oprimare, o lume in care necesitatiile fiecaruia sunt solutionate, in care fiinta este libera sa se manifeste dupa propria ei capacitate...
Sesizati un limbaj pseudocrestin? Pentru ca crestinismul vorbeste de valori reale, de existenta unei noi lumi creata de Dumnezeu pentru om. O lume in care lacrima sau oprimarea dispare. O lume in care omul este liber, iar noua sa conditie ii permite sa se manifeste in voia lui Dumnezeu, pentru un bine si o dragoste pentru aproapele sau, reala. Nicolae Ceausescu de atatea ori a vorbit de omul de tip nou, constructor constient al societatii socialiste multilateral dezvoltate. Si chiar daca nu intelegea nici el exact ce spunea, exista o realitate: nu poti cu structura actuala, corupta, legata de nimicurile pamantesti sa devii o persoana onesta, sincera, curajoasa, hotarata, care e capabila de sacrificiu si sa poti sa construieste o alta lume mai buna. El credea ca partidul poate educa, invata, constientiza omul de potentialul sau si de menirea sa istorica.Dar cred ca nu a inteles ca Acel Dumnezeu izgonit de ideologia comunista era singurul capabil sa transforme prin Duhul Sfant omul. Dintr-un om al pacatului sa-l faca un astru al credintei, un luptator al lui Isus.Si acest lucru se poate produce atunci cand de pe tron se prabuseste Eul, si Isus Christos este intronat ca Stapan legitim. Nu o ideologie care doar jongleaza cu promisiuni.... ci Dumnezeu care arde de iubire pentru om si care isi ia chip de rob si se aseaza pe Cruce! Iar acolo in moartea Sa este esenta transformarii, in sangele Sau divin omul banal, slab, deprimat, fara sens al vietii isi gaseste puterea, isi gaseste viata, isi gaseste scopul pentru care a fost creat, se gaseste in Dumnezeu, in Voia Sa!
Nici un om nu va fi chemat de Domnul Isus sa se razboiasca cu alti semeni de ai sai, de ai invata prin forta armelor adevarul. Partidul a zvarlit zeci de milioane de oameni in temnite, a ucis alte zeci de milioane, pentru a triumfa asupra celor care i se opuneau. Isus nu s-a opus prin violenta dusmanilor sai. Mai mult cand acestia l-au prins, nu a dorit nici macar slabul ajutor oferit de Petru, care manuia o sabie. Cateva ore mai tarziu, cand Pilat la interogat El i-a spus ca imparatia Sa nu era atunci din lumea aceasta.
Revolutiile, revoltele, anarhia cu care vin acestea promit o alta lume. Si deseori, ele pot aduce schimbari in rau ale omenirii. Mai multa suferinta, mai multa durere, mai multe lacrimi, oameni care ajung la ghilotina sau in fata plutonului de executie pentru vina majora de a nu fi adus fericire poporului. Dar care conducator sau ideologie a adus-o? Care forta umana a transformat Pamantul intr-un nou Eden? Ce idei au transformat cu adevarat inima umana? Care i-au adus pace, iubire, speranta chiar prin incercari? Ce directiva a dat vreodata un partid pentru ca de maine sa fim toti multumiti si fericiti? Caci cei ce ne doreau pe noi toti fiinte noi, ce construiau "constienti"societati utopice, erau aceiasi oameni pacatosi si mincinosi, aceiasi oameni netransformati, care nu credeau in idealurile proclamate. Oameni care nu se schimbau pentru ca nu credeau in schimbare.
Isus ne-a spus adevarul! Nu a venit sa rosteasca vorbe goale in fata unui auditoriu usor de prostit. Si sa ceara altora sa faca ce El nu dorea si nu putea face. Isus nu ne-ar fi vorbit de adevar, daca El nu ar fi fost Adevarul! Nu ne-ar fi vorbit de viata, daca El nu ar fi fost Viata! Nu ne-ar fi vorbit de calea catre Tatal, daca El nu ar fi fost aceea Cale! Nu ar fi vorbit altora de iubire, daca El nu ar fi Dragoste! Nu ar fi spus altora sa ierte, daca El nu ne ar fi adus iertare! Nu le-ar fi vorbit altora sa-si ia Cruce si sa-L urmeze, daca intr-o zi nu ar fi murit atarnat pe Cruce! Nu ne-ar fi spus de Dumnezeu, daca El nu ar fi fost Dumnezeu!
Nu am crezut o prostie! Nu ne-am agatat cu disperarea unui om ce se ineaca de un fir de pai, ce l-am gasit in paiele unei corabii sfaramate ce se scufunda. Am gasit Adevarul! Nu ideile cuiva pe care il bantuie fantomele comunismului. Sau ale revolutiilor ce pedepsesc acea parte a omenirii care pare vinovata de toate nenorociriile, cand de fapt revolutia ar trebui sa inceapa in inima fiecaruia, iluminata de stralucirea Crucii unde moare Dumnezeu. O revolutie care sa dea jos omul vechi, Eul urzupator care ne chinuie, dar care nu isi recunoaste vina nicicand si arata spre altii. Iar cand Eul va muri atunci vom fi din nou oglindirea lui Dumnezeu, o capodopera in mainile Olarului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu