Nu-i viata o intrebare, s-o lupta spre-un raspuns
Dorinta cautarii catre un mister ascuns?
Nu-i gandul o faclie ce arde tot sperand
Ne cautam iubirea si adevarul pur
In vaile uscate sau muntii de azur,
In zorii diminetii sau clipa de amurg,
In sipotul cel dulce a apelor ce curg...
Ne cautam raspunsuri in carti de intelepti,
Ce au strapuns cu mintea a tainelor peceti
Si-au scris scris ca adevarul, cat de dorit e el,
E vis si e iluzie, rugina pe otel,
Si nu-l vom sti vreodata de-i viu sau a murit,
De este realitate sau nu-i decat un mit.
Si-a atuncea clipa vietii ne-am preschimbat in zeu,
Traind de-acum secunda si neantul de ateu.
Speranta fu pierduta la portile de fier,
Unde pelinul creste si sufletele pier.
........................................................................
Oh! cruda ratacire cand ne-am sorbit paharul,
In care filosofii ne-au picurat minciuni,
Sa credem o poveste sanu vedem ce-i harul,
Sa fim pieriti in viata, traind ca si nebuni.
Nu-i adevarul o vorba, doar un cuvant, o veste
Parerea rumegata in mintea unui om,
Cerneala rasfirata din pana unei gaste,
Convingere afirmata in teze de axiom.
Căci Adevaru-i Viata, o Fiinta de Lumina,
Nu ganduri scrise-n pagini sau cugetari de soi,
Ci este Imparatul nascut fara de vina,
Ce-a luat robia roaba, scapandu-ne pe noi!
Pe cruce Adevarul, a luminat o lume,
Ducand iertarea sfanta prin sangele varsat,
La omul cel din lanturi ce a trait far nume
In bezna din minciuna, pierdut pe veci, legat...
Dar astazi Adevarul e tot ce avem mai sacru,
Iar inimiile noastre se odihnesc in El,
Prin Domnul nu temem de ar veni dezastru,
Caci noi traim iubirea si Adevaratu-i tel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu