Iar acest Adevar aduce lumina si nu intunericul minciunii, pentru nici un motiv. Dumnezeu nu face compromisuri cu propria Sa sfintenie. Daca se inchide o usa pentru Evanghelie, El va gasi o alta pentru a o deschide, dar nu va apela la imaginatia si minciunile cuiva pentru a trece de blocajele ivite in calea Cuvantului Sau.
Dar adevarul? Putem sa-l o folosim oricum si oriunde? Caci intrebarea cea mai pertinenta este care adevar folosim?
Am citit in preajma sarbatorii Craciunului sau a nasterii Domnului oricum ar fi numita aceasta sarbatoare inventata de om, un articol excelent scris de un tanar si foarte inteligent crestin Raul Enyedi, care mi-a deschis ochii in privinta acestei sarbatori pseudoreligioasa, unde carnatii si cozonacii se impletesc de minune cu colinde despre Isus, care tocmai s-a nascut si are nevoie de protectia noastra omeneasca. Articolul acestui tanar il gasiti aici: De ce nu sărbătoresc Crăciunul sau Sărbătoarea Naşterii Domnului.
La biserica unde merg, o biserica carismatica exista o regula ca sa se mearga de Craciun cu colinde la oamenii nemantuiti. Dupa ce am citit acel articol m-am intrebat daca e util, insa am considerat ca si colindele vestesc in felul lor pe Christos! Oare?
In Sfanta Scriptura apare o pilda a Domnului Isus, probabil cea mai controversata, a Bogatului si a lui Lazar. Dar interesant este dialogul final cand bogatul ii cere lui Avraam sa il lase pe Lazar sa se intoarca dintre cei morti ca sa le vesteasca fratilor sai o realitate amara: existenta iadului unde oamenii vor fi pedepsiti. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”„Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16: 27-31)
Cum? Nu vor crede daca cineva inviaza din morti? Pai noi povestim minuni mult mai simple, crezand ca astea ii vor da gata pe ascultatori! Insa Isus ne spune ca doar Cuvantul Sau aduce pocainta. Nu invieri, nu minuni, nu colinde despre Isus care tocmai s-a nascut...Nu! Chiar daca sunt adevaruri, nu e Adevarul!Acela trebuie rostit. Acela care este Cuvantul Sfintei Scripturi si este sub inspiratia Duhului Sfant! Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin (1Petru 4:11) Asta ne spune apostolul Petru, eliminand toate fanteziile si ideile noastre. Mai mult decat atat - toate trebuie facute spre slava lui Dumnezeu, nu spre glorificarea firii noastre!
Uneori ceea ce credem noi ca are valoare se poate dovedi inutil sau chiar daunator. Nu putem intoarce oameni la Dumnezeu din pornirea noastra. Traditiile si obiceiurile nu sunt mijlocul de a aduce pe oameni la Dumnezeu. Cati oameni s-au intors la Dumnezeu pentru ca cineva le-a cantat intr-o noapte de Cracin colinde? As fi curios! Caci se apeleaza inutil la emotii, la amintiri din copilarie. Ii poti auzi spunand mai tarziu: Dom'le, e ca in copilaria mea, cand veneau colidatorii si dupa ce cantau, mama le dadea cozonac si o cana de vin fiert. Erau acolo si tata si fratii mei... Era atat de bine si frumos ce viata minunata! Vedeti confundam adevarul cu micile noastre placeri din copilarie si nu numai. Si credem ca un colind va intoarce pe cineva la Isus! Cred ca o fac la fel de mult precum vopsitul oualelor de Pasti.
Dar exista un text in Biblie aproape naucitor in care adevarul rostit de o femeie este eliminat. Il gasim in Faptele Apostolilor capitolul 16 versetele 16-18: Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
Ce era gresit in ce spunea aceea femeie? Unde era minciuna? Pai nu era! dar care era atunci problema? Era SURSA! Acolo era problema! Mie imi pare foarte surprinzator acest text, caci duhul de ghicire ne da senzatia ca lucreaza si el pentru Imparatia lui Dumnezeu. Noi daca am intalni pe cineva care atat de frumos si adevarat sa graiasca, l-am lua repede in echipa noastra. Si totusi Pavel nu a facut echipa cu duhul lui Python, pentru ca stia ca diavolul spune adevarul doar pentru ca mai devreme sau mai tarziu sa nimiceasca o lucrare sau un om, nu conteaza! As avea curajul sa spun ca el e mai de temut cand spune adevarul decat atunci cand spune o minciuna. Pentru Pavel era evident ca diavolul si cele spuse de el nu sunt pentru mantuirea omului, ci pentru prabusirea lui, indiferent ce afirmatii pline de "valoare" si "adevar" pare ca face. Caci conteaza nu numai adevarul rostit, ci si sursa care rosteste un adevar. Daca sursa e rea, restul nu mai conteaza!
Sa nu fiu inteles gresit: nu asociez colindele cu cele spuse de cel rau. Le asociez cu inutilitatea. Cu faptul ca mai bine vestim Evanghelia decat pe Isus bebe mic in paie, care nu mai e asa de 2000 de ani! El este Regele regilor, nu un copilas care apeleaza la protectia noastra. Indiferent de experientele noastre ele nu sunt Cuvantul lui Dumnezeu. Sunt desigur utile pentru ai invata si pe alti cum arata viata crestina, dar nu au puterea de a mantui. Puterea aceasta este doar in Evanghelie!
Daca ne vom analiza viata noastra vom vedea de cate ori nu folosim tot felul de metode pentru a convinge oamenii sa se pocaiasca. Cineva spunea ca omiletica este vrajitorie tocmai prin faptul ca invata modul cum predicatorul trebuie sa se imbrace cand e la amvon, cum sa se miste acolo, cum sa rosteasca cuvintele pentru a avea un efect maxim asupra auditoriului. Personal nu sunt asa de drastic ca sa o socotesc vrajitorie, dar nici nu e ceva de la Dumnezeu, daca incercam sa inlocuim atingerea divina a Duhului Sfant, cu lucruri care credem noi ca ating sufletul uman. Pavel nu dorea sa vina in mijlocul lor vorbindu-le din filosofiile lumii, ci din Adevarul si puterea lui Dumnezeu. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 1Cor 2:3-5. Asta e tot ceea ce trebuie si noi sa facem si tot ceea ce avem de oferit oamenilor din partea lui Dumnezeu. Si poate aici avem si un raspuns la credintele subrede din multe biserici. Caci fara puterea lui Dumnezeu totul se naruieste mai devreme sau mai tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu