Vladek Filipovici (partea 12)

 Vladek cumparase doua vacute pentru unchiul sau Nicolai. Era ora 10 cand aparu la ferma. Se dadu jos din masina si tranti portiera camionului cu zgomot, vrand in sine lui sa-l enerveze pe batran.
 -Unchiule, ti-am adus animale! Daca mai ai nevoie de ele, daca nu fa un foc sa le mancam! Eu le tai, tu fa focul!

 Batranul dadu din cap. "Nu se mai astampara baiatul asta! Pentru el viata e o gluma si orice lucru e o sursa de amuzament! Cel putin asa vrea sa creada cei ce nu-l cunosc prea bine!" Zambi trist. Isi iubea nepotul. Stia ca dincolo de ele era un baiat calm si inteligent. Cu daruri puse in inima de Dumnezeu, dar care stateau nefolosite pentru ca inima nu ii apartinea lui Christos. Nu inca! Batranul se ruga si spera!
 - Hai, mos Nicolai, ca nu o sa stau toata ziua cu juncile astea in camion. Ma asteapta si altii sa le car marfurile!
Claxona lung de parca nimeni nu aflase ca e acolo si striga din fata portii fermei de ai fi crezut ca trebuia sa fuga sa salveze omenirea. Un angajat ii deschise poarta si Vladek urcandu-se la volan intra repede pe poarta deschisa. Atunci o vazu pe Nadira. Opri camionul si ii lasa pe angajatii batranului sa descarce vitele. El paru oarecum fermecat de ea. O privi intens si mirat, caci nu stia sa fie vreo fata la mos Nicolai si mai ales cu o tinuta musulmanca.
 Plin de obraznicie ii striga unchiului sau care iesise din casa si statea langa Nadira:
 - Ai o musulmanca aici!...Stiai?
Unchiul se incrunta mai mult pentru ca ii era teama ca o suparase pe Nadira:
- Serios? intreba el facand pe miratul.
 Vladek continua cu idea:
- Da! Uite e in dreapta matale, cam la un metru!
Intinse mana aratand spre Nadira de parca ar fi discutat despre un obiect. Batranul se necaji putin si o privi pe Nadira care parea putin palida. Dar ea nu zicea nimic. In sinea ei stia ca intr-o zi va trebui sa plateasca pentru ca a fost musulmana si pentru ca acum credea in Christos!
- Si e frumoasa! mai adauga Vladek fara sa se opreasca din necuvintele sale.
 Batranul de-a dreptul suparat spuse:
- Parca te grabeai adineauri! Daca ai chef doar de glume nesarate nu cred ca eu sau cineva iti stau azi la dispozitie.
 - As bea o cafea! zise Vladek sarind din nou din masina. Poate imi faci cunostiinta cu domnisoara. Uite eu sunt Vladek, striga el catre Nadira care era putin trista, ranjind la ea sperand ca asta o va face sa ii spuna numele.
 Ea nu-i raspunse, desi ar fi dorit sa ii dea o replica impertinentului.
 - Sunt nepotul lui Nicolai! ca si cum aceasta afirmatie ar fi trebuit sa o incante pe Nadira. Nepotul! Intelegi?!
 - Si eu care am crezut ca a venit circul in sat, iar tu esti unul dintre bufonii care-i face reclama, caci nu as fi banuit ca te inrudesti cu cineva de la ferma, cu exceptia unor necuvantatoare de aici si care probabil te inteleg ce gen de om esti., mai ales ca ai fost atat de dragut cu ele si le-ai luat la plimbare de dimineata cu camionul!
 Se opri speriata de ceea ce ii iesise pe gura. Doamne, cum a putut sa spuna asa ceva, atat de ingrozitor?
Batranul se uita mirat la Nadira, dar intr-un fel bucuros ca cineva reusise sa opreasa lipsa cronica de bun simt a nepotului sau. Raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept. Dar Nadira deveni nefericita, aproape sa izbucneasca in lacrimi pentru raul care il spusese. Vladek era si el uimit si pentru o clipa nu stia daca sa se supere sau nu. Fata era nu doar frumoasa, ci si inteligenta asta e clar! Izbucni intr-un hohot de ras care ii facu pe toti angajatii batranuli sa il priveasca surprinsi cu toate ca ii cunosteau de atatia ani toate obrazniciile, ba chiar le simtisera pe pielea lor nu o data.
 Totusi Vladek intelese ca a jignit-o pe fata. Redeveni serios si isi ceru iertare. Nu prea stia sa ceara iertare, pentru ca nu o facea niciodata, dar acum ceva parea diferit si nici el nu intelegea ce i se intampla. Batranul mai relaxat il chema sa soarba o ceasca de cafea. Stia ca Vladek nu era rau, iar sarcasmul lui era o suferinta pe care o ascundea cum putea mai bine. Stia ca Toma, fratele sau cu 15 ani mai tanar, abuzase fizic de Vladek, batandu-l doar ca sa isi linisteasca iritariile tot mai dese din viata. Iar asta lasase urme nu atat fizice cat sufletesti in inima lui Vladek. Probabil era destula suferinta. Btranul ii spusese de mai mult ori tanarului de 25 de ani ca Isus vindeca. Dar orice cuvant i-ar fi spus Vladek se grabea sa plece. Nu avea niciodata timp sa auda de Dumnezeu. Era o mare mahnire pentru Nicolai sa vada asta. Dar nu putea face nimic, decat sa se roage si sa spere ca va veni ziua cand nepotul sau il va urma pe Isus.
 - Ce face Toma? intreba Nicolai.
 - Citeste, ziarul se uita la televizor si zilnic injura guvernanti care duc tara in haos! E convins ca va fi razboi!
 Pe fetele nepotului si unchiului se citea ingrijorarea.
 -O sa avem mare nevoie de Dumnezeul tau daca va fi razboi! zise Vladek serios, fara insa sa para ironic.
Batranul nu si-l amintea pe Vladek aproape niciodata serios. Inseamna ca lectia Nadirei fu binevenita, chiar daca cam prea dura.
 Se asezara toti trei pe veranda la cescuta de cafea fierbinte.
 - Avem nevoie mare de Dumnezeul meu, chiar daca nu va fi nici un razboi. Asta trebuie sa stii chiar si tu, Vladek! Sfanta Scriptura ne invata asta si experinta crestina o arata clar! Fara El nu putem face nimic, indiferent cat de capabil parem sa ne descurcam.
 - Hai unchiule! am ramas la tine inca o jumatate de ora pentru a mai povesti despre viata, nu despre Biblie! Cine mai crede azi in Biblie, cine mai crede ca ceva de acolo e real? Dar batranii! Scuze, nu vreau sa te supar, dar nici un tanar nu mai poate crede in asa ceva!
 O privi pe Nadira si adauga:
 - Mai degraba devine musulman! Nu-i asa, domnisoara?
 - Nu-i asa, domnule! raspunse Nadira hotarata. Eu sunt crestina! zise fata fara insa sa ii dea explicatii lui Vladek, inca suparata pe el, dar mult mai tare pe sine, pentru ca purtarea lui scosese tot ce era mai rau din ea si care credea ca fusese definitiv inlaturat cand devenise crestina. Intelegea ca viata crestina nu e doar sa alegi intr-o zi sa mergi pe Calea lui Christos, ci sa mergi si sa te lupti zilnic! Intelegea! Dar va fi greu, mult mai greu decat se asteptase.
 "Hotarat lucru fatuca asta ma suprinde mereu. Crestina? Hm!" gandi Vladek zambind usor. "Deci sa recapitulam: frumoasa, inteligenta si credincioasa! O fi credincioasa de felul batranului? Ciudatii aia care chiar traiesc ce spune Biblia? Oare cate surprize imi mai rezerva? Deja imi par cam multe pentru o singura zi! Dar cine e? Asta e intrebarea de capatai. Si ce cauta la mos Nicolai? Poate o fi vreo nepoata? Sigur e ruda de-a noastra, de aceea s-a suparat cand am glumit cu ea!"
 isi privi ceasca de cafea si zise mieros:
 - As mai putea capata una, te rog, unchiule?
 - Hotarat lucru ai inceput sa inveti cuvinte noi! De exemplu "te rog"! Banuiesc ca le-ai citit in dictionar prima data in dimineata asta si acum vrei sa ne impresionezi cu ele!
 - Acum dumneata, unchiule, vrei sa ma necajesti! zise tanarul facand pe suparatul.
Batranul zambi si aseza inca o ceasca de cafea fierbinte in fata lui Vladek. Nadira reusise ce el nu putuse in ani de zile: sa obtina un strop de politete din fiinta lui Vladek. Nadira era chiar o minune. Era convins de asta!