Unele ziare si site-uri din Romania au scris de crima de acum cateva zile din Brasov ca este o crima penticostala. In goana dupa senzationalul ieftin care face casa buna cu un rating crescut, orice titlu care socheaza devine absolut necesar. Iar macabrul asociat cu religia este un amalgam care atrage interesul omului obisnuit cu lectura si vizionarea crimelor si violurilor cele de toate zilele, pe care asa-zisele Stiri de la Ora 5 il bombardeaza si il ajuta sa isi umple trupul de endorfine si adrenalina, la fel ca orice alt drogat care prizeaza opiacee, incercand o evadare din inutilitate si plictiseala unei vieti fara sens si Dumnezeu...
O televiziune sau un ziar care ar prezinta doar stiri despre cei mai dezumanizati cetateni ai unei tari ar fi ultima care s-ar prabusi in cazul unei crize finaciare atat de cumplite incat sa duca la disparitia totala a presei scrise sau a televiziunilor. Prima data ar dispare tot ce are un caracter spiritual si moral, apoi cele ce prezinta cultura si arta, pentru ca spre final toate in care apare o violenta verbala sau fizica moderata. Cele in care zeul violenta totala este stapan ar ramane inca vii.
Tendinta aceasta pentru rau, aproape intriganta pentru un om moral, s-a manifestat prima data in istoria omenirii atunci cand populatia ei era de doar patru persoane, o familie care stapanea tot Pamantul, dar era departe de a-si putea stapani impulsurile spre rau. Caci Cain era persoana foarte atenta la ce facea fratele sau Abel, dar nu atat de atent la sine si la sfaturile intelepte ale lui Dumnezeu. Urmarea o stim cu toti. O crima care a indoliat primi oameni. Si chiar daca Adam si Eva nu au fost vinovati in mod direct, neascultarea de Dumnezeu a dus la aparitia pacatului in lume si mai tarziu la aceea crima oribila. O crima izvorata dintr-o religie a nemultumirii....
Nu exista crime religioase, asa cum nu asociem crimele cu cultura sau cu arta, dar ele pot fi pornite de la o idee religioasa. In fapt de la porniri interioare care imbraca o idee religioasa pentru a se justifica. Iar istoria ne arata acest adevar! Dorinta cuiva de a face ce crede el ca doreste Dumnezeu a dus la razboaie religioase, la Cruciade sau Jihaduri. Daunatoare din punct de vedere moral, inutile din punct de vedere religios sau chiar economic. Dar ce este mai dureros este ca invatam putin si uitam foarte repede.
Sa va spun cum vad eu lucrurile, chiar daca nu sunt pastor si nu am absolut nici o functie in vreo biserica! Nici macar aceea de membru al vreunei adunari sau organizatii religioase...Daca as fi pastor as incerca sa ii invat pe credinciosi Cele 10 porunci pe de rost, pe langa rugaciunea Tatal nostru. Invatam o gramada de Psalmi, ceea ce e bine, dar nu stiu cati dintre noi stiu pe de rost Cele 10 porunci care nu apartin de Lege, ci o transced, constituind baza nu doar a iudaismului, ci si a crestinismului! Cum putem sa intelegem ceva din Sfanta Scriptura daca notiunile de baza ne lipsesc? Cui ne inchinam daca nu stim ca Cel PreaInalt trebuie iubit din toata fiinta noastra? Cata apreciere avem fata de aproapele nostru, daca nu stim ca trebuie iubit ca pe noi insine? Cum putem fi cinstiti daca nu stim ca nu avem voie sa furam? Cum putem trai fara ura si resentimente daca nu intelegem ca nu avem voie sa ucidem, nici macar in inima si imaginatiile noastre, ba mai mult ca in functie de iertarea data celor ce ne gresesc, putem fi iertati de Dumnezeu?
Cuvintele Dumnezeului nostru reprezinta un tot, care ne arata Adevarul! Cercetati Scripturile ii indemna Isus pe detractorii sai, si cu atat mai mult pe noi, care suferim de o criza spirituala mult mai puternica decat cea materiala. Cuvantul Tau este Adevarul, spunea Domnul Isus rugandu-se Tatalui Ceresc, despre Cuvantul lui Dumnezeu. Fara Cuvantul Sau traim o minciuna indiferent cat de poleita este!
Tragediile din viata crestinilor se intampla atunci cand Cuvantul Sau este dat la o parte, cand inlocuitorii sai ieftini tind sa ii ia locul. Am trait asa ceva si stiu ce vorbesc! Ideile noastre pot alunga si nimici temelia Cuvantului Domnului nostru. Va aduceti aminte de Petru care in fata unei slujnice blestema si striga ca el nu il cunoaste pe Isus? Spunea adevarul! Exista incercari in viata noastra, izvorate din teama, amaraciune, furie, durere care intuneca un om atat de mult incat poate sa il nege pe Isus si cuvantul Sau. Daca inima nu ne este legat de El totul se prabuseste. Daca nu ne mai aducem aminte de cuvintele Sale cat mai repede posibil, ca ele sa ne readuca la adevar, totul devine un intuneric cat mai gros...Pentru Petru a fost un cocos care prin cantatul sau i-a adus aminte lui de cuvintele Domnului Isus. Si desigur privirea aceea a Domnului...Groaznic, dar binecuvantat moment cand omul isi vede propria netrebnicie, cand Cuvantul lui Dumnezeu arde in inima si care pe langa durere aduce zorii eliberarii de sub puterea intunericului.
Trec acuma la partea dura in care nu acuz, dar voi face cateva observatii reale. In biserica penticostala in care am trait timp de 18 ani pana cand am fost exclus, accentul nu a cazut niciodata pe a invata Sfanta Scriptura in mod clar si sistematic, ci totul a fost facut fara o linie clara. In schimb se pune mereu accentul pe botezul cu Duhul Sfant, dandu-se dovada ca nici aceasta manifestare nu e inteleasa clar. Caci am participat de zeci, poate sute de ori in care se incerca prin mantre sa se obtina aceasta binecuvantare promisa celor ce cred si au viata curata. De ce era nevoie de repetarea la infint a unui singur cuvant, cele mai preferate fiind "sange" sau "botez". Unde scrie ca asa ceva au facut ucenicii? Dar ca sa stii ce au facut ucenicii trebuie sa cunosti Sfanta Scriptura si asta e greu daca nu o studiezi. Intram intr-un cerc vicios. Iar cand unii dupa repetarea de sute de ori a unui singur cuvant ajungeau sa bolboroseasca ( parca spunea Isus ceva despre bolboroseala in rugaciune) ceva de neinteles unii considerau ca era semnul vorbirii in limbi! Oare? Apoi unii credeau ca au devenit profeti, avand asa, ca niste idei sau viziuni primite de la Dumnezeu.
Am auzit sute de profetii. Probabil ca doar 1% s-au implinit. Personal am fost un sceptic si am ramas la fel. Domnul imi da dreptul ca daca un profet face o singura profetie si nu se implineste sa nu mai am teama, adica sa nu mai respectul cuvenit acestui gen de slujitor si sa nu-l mai cred. Din pacate biserica penticostala nu face o curatire in cadrul ei. Când
ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu
se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul
acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. (Deuteronom 18:22).
Cei doi soti Iudeanu erau profeti. Va surprinde? Pe mine nu! Am aflat cateva amanunte despre ei ieri, pentru ca au fost in biserica de pe strada Branduselor. Si fiind ca profetiile lor dovedeau ca nu Dumnezeu le vorbea, ci altcineva, au fost dati afara.Au fost reprimiti dupa multe insistente pentru ca cine va milos din Occident a vrut sa le cumpere o casa pentru a sta cu copii lor. Dar acel frate filantrop s-a razgandit afland ca acesti oameni nu merg pe cale dreapta, fiind din aceasta cauza exclusi din biserica. Pana la urma se pare ca s-a apelat la o formula de compromis si au fost reprimiti in biserica. Proasta decizie! Acum in istoria bisericii unde am crescut fizic si spiritual ramane o pata. Nu e nimeni vinovat! Sau poate suntem toti!
Atunci cand Cuvantul Domnului lipseste, are grija diavolul sa umple sufletele noastre cu distorsionari demonice. Iubirea inseamna sa ii jertfim pe altii? Caci asta e concluzia acestei femei fara credinta si moralitate, dar prorocita. Ce, parca Balaam ghicitorul, nu era profet?
M-as bucura daca ca nu Daniel Muresan, pastorul din Sacele sa iasa la rampa incercand sa repare o eroare profunda a conducerii bisericii din Brasov, ci pastorul Mihai Ilas, cel ce conduce aceasta biserica, si sa isi ceara scuze pentru ca daca a crezut ca acesti oameni sunt folositi de cel rau, trebuia sa ii tina exclusi pana cand avea dovada clara ca s-au pocait si doar atunci sa-i primeasca, nu pentru o casa...Uite cum binele se poate transforma in rau atunci cand facem compromisuri! Si chiar daca nu s-ar fi intamplat aceasta crima oribila, tot ramanea o greseala. Acum insa diavolul jubileaza! Biserica va fi asociata cu aceasta crima cat va fi ea...Pentru ca daca intr-o biserica ortodoxa acest lucru nu se baga de seama devenind ceva obisnuit, instantaneu orice lucru rau facut in cadrul unei biserici neoprotestante e taxat la dimensiuni invers proportional cu fapta sau omul care a comis-o. O pata mica de noroi pe o haina alba izbeste priviri mai mult decat o pata uriasa de mizerie pe o haina innegrita deja de murdarie.
Ce e de facut? Trecutul nu il mai putem schimba! Dar biserica penticostala si nu numai ea, ar trebui sa ia in considerare instruirea membrilor ei si mai ales a candidatilor la botez a invatarii notiunior de baza a credintei! Nu se poate continua in acest fel in care de ani de zile se sta. Avem nevoie de oameni care cunosc Cuvantul lui Dumnezeu, nu de profeti, care vin cu tot felul de idei si pun alaturi de Scriptura o alta Evanghelie! Sau putem sa lasam lucrurile asa cum sunt si sa ridicam din umeri cand crestini comit tot felul de rele si aflam despre ele! Si sa cautam vinovati cat mai departe de noi pentru ele! Va spun ca lovitura care o primeste acum biserica penticostala poate fi una aproape mortala pentru acest Cult, daca nu va stii sa ia masurile ce se impun, sa recunoasca ca au gresit neglijand Cuvantul lui Dumnezeu, sa se pocaiasca in sac si cenusa...Si sa puna mana pe Biblie si sa inceapa sa ii invete notiunile de baza! Caci diavolul isi va inmulti loviturile! Judecata lui Dumnezu incepe cu Casa Sa, nu cu Parlamentul Romaniei! Si inca ceva: adevarata jerfa care o putem aduce lui Dumnezeu este a fiintelor noastre! Nu ale altora! Vă îndemn, dar,
fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca
o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea
voastră o slujbă duhovnicească. (Romani 12: 1). Iar asta nu inseamna sinucidere, ci a-ti ucide poftele si trairile care sunt impotriva lui Dumnezeu, tot ce te impiedica sa iubeste, sa traiesti liber, sa ai pace, sa ai bucurie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu