Doar Credinţa!

E atât de greu în cenuşia lume,

S-asculţi doar Adevărul şi să-l crezi,

Când noaptea cea pustie, fără nume

 Acoperă Lumina sub lespezi.

În numele religiilor de carne

S-au înălţat atâtea turnuri de Babel,

Dar piatra lor într-un nisip ce se aşterne,

Ne arată o religiune de rebel.

E atât de greu să înţelegi credinţa

Că nu-i o trambulină către Cer

Căci cât de sus ne-am avânta fiinţa

Suntem legaţi de lanţul cel de fier.

Religia-nalţă grele catedrale,

În bezna lor să îl ascundă pe Christos,

Credinţa e lumină vie-n Vale,

Călăuzind pe omul păcătos…

Credinţa nu înalţă stânci şi pietre

Pentru un vis uman ce-i trecător

N-aduce jertfa moartă a lui Cain

Iluzia şarpelui amăgitor.

Religia cere omului să suie

Un munte înalt spre Dumnezeu,

Credinţa arată pe Christos în cuie

Lovit pentru păcatul nostru greu.

Cărare fără capăt e religia,

Sunt mii ce se pretind din Infinit

Dar Calea, Adevărul şi Viaţa

E doar Isus cel răstignit.

Prin moarte şi înviere avem credinţa

Putere doar în Numele Său Sfânt!...

Religia se scufundă în abisuri,

Dar noi trăim în Cer chiar pe pământ!

Iar într-o zi istoria îşi va scrie

Un ultim rând pe acest pământ

Credinţa va striga de bucurie,

Rascumpăraţi vor înalţa eternul Cânt!...