Eu sunt Anna!... ( capitolul 3 )

 Ar trebui sa ne oprim? Sa ne oprim si sa... nu mai conteze...Ni se spune mereu ca cumva contam, dar eu imi dau seama ca totul e o necontare. Respir, sunt existenta, muncesc, nu stiu pentru ce, apoi la urma, intr-o zi ma opresc...devin nonexistenta si cumva totul se stinge! Existenta mea a fost... aia! Doar aia!... Un strop de cicluri solare! Apoi pe strada cineva ma va vedea prabusita! Inca o nonexistenta! Inca cine care sa vina sa mature dupa mine! O murdarie...

 Ma urasc pe mine insumi daca asta sunt! O viitoare nonexistenta murdarind trotuarul sau poate cubul! Ma urasc daca sunt de acum un nonsens, nu doar o viitoare nonexistenta!
 De ce sunt aici, daca tot ce sunt nu raspunde la cea mai banala si interzisa intrebare: Cine sunt eu! Anna? Si daca sunt Anna, griul devine alb si albul negru? Existenta mea schimba ceva? Nonexistenta mea poate fi ceva diferit?
 Cand scriu asta din ochii mei curge apa! E total sentiment diferit! Stiu ca apa e pretioasa, dar cum de curge din ochii mei?.. Uneori lumea pare mai ciudata decat pot sa imi imaginez! Nu curge multa apa...curge atunci cand vreau ceva si nu se poate!. . E ciudat si intunecat! Nu stiu ce vreau!... Cubul devine negru... e mic..uneori e rece sau nu mai e rece, dar cumva simt, ceva aparte, ca el e cumva ca mine! Poate nonexistenta sa fie cumva, macar cumva ca existenta? Of! Tot intreb! Intrebarea e sufletul stins! Asa ne-au spus invatatorii! Sufletul stins e intrebarea?
 Ma doare mana dreapta, spuse Anna, privind-o. Avu aproape un soc! Mana stanga e gri! privi ea. De ce nu e la fel? De ce nu sunt la fel?
 Radioul. Radioul cenusiu din cub striga despre lumea perfecta in care traiau! Traim maxim! Total!  Maximul Conducator al lumii noastre vorbeste!... Oare Maximul se va transforma vreodata in nonexistenta? se intreba Anna. Ce minte oribila am!... Doar nonfidelii se pot intreba asa ceva! Ce oribilitati exista fara nonoribilitati....Anna in cubul ei simti iar o introziune! Era altceva, o tulburare, era o apasare!... Scrasni din dinti si simti o furnicare prin fiinta ei, care o facu mai furioasa decat a fost acolo, de la inceput! Mainiile ei intunecate, cumva, pareau cumva sa straluceasca in griul intunecat al serii!... Lumea asa cum o stim!.. Se stinge!... Sau poate e o nebunie!...