vineri, 21 octombrie 2011

Despre avort - un gand plin de durere

 Prin 1990, la cateva luni dupa sfarsitul tragic al lui Ceausescu, au inceput sa se perinde pe la televizor tot felul de persoane, unele care reprezentau cultura sau stiinta acestei tari, dar si altele care doreau sa  se exprime liber despre tot ce traisera in anii tristi ai comunismului. TV-ul meu care pana atunci fusese o piesa de mobilier foarte scumpa a devenit un "pretios" mijloc de informare sau mai bine-zis de dezinformare.
Iar intr-o dimineata o tanara de vreo 18-19 ani care invatase la scoala UTC-ului sa aiba o atitudine "revolutionara" a inceput sa ne spuna noua telespectatorilor ce drama traise: faptul ca ea, datorita decretelor din perioada ceausista, fusese obligata sa vina pe lume. Am crezut in prima instanta ca nu am inteles bine...Cum sa fii obligat sa te nasti? Poti cumva in conditii normale sau anormale sa iei o decizie cu privire la propria nastere? In fine, domnisoara care reusise sa ma puna din cateva cuvinte pe ganduri, ne-a explicat in continuare drama emotionala pe care o traise: mama ei nu avusese dreptul sa o avorteze si de aceea ea exista pe aceasta lume!... Aha! Incepeam sa inteleg! Sau poate ca nu! Caci in loc sa te bucuri ca respiri, ca poti vedea un apus de soare, ca poti mirosi un crin, ca poti sa simti fiorii iubirii, te simti revoltata ca toate acestea iti sunt la indemana si le poti trai...
 Cred ca acea tanara si gandurile ei au demonstrat o sfidare a oricarei logici. In loc de bucuria vietii a ales sa urasca. Sa isi urasca viata, faptura sa, probabil si pe Dumnezeu care ii daduse viata, pentru ca putea sa invete tainele si frumusetiile iubirii! Sa aiba posibilitatea ca intr-o zi sa fie cu El intr-o fericire eterna...Dar pacatul nu trebuie sa aiba logica. Putem uri si actiona in consecinta fara sa fie nevoie de analize logice! Putem sa lovim, sa zdrobim, sa ucidem fara ca sa fim manati de vreun gand, ci doar de focul acela nestavilit din noi...Pe care numai Christos il poate stinge. Caci fara El totul e ura si foame dupa ceva ce nu putem avea niciodata!
 Din pacate Biserica Ortodoxa datorita coruptiei multor preoti nu a putut sa isi sfatuiasca la fel de puternic enoriasii, precum Biserica Catolica pana acum cat de groaznic este pacatul avortului. Iar daca preotii nu se vor intoarce la Dumnezeu cu adevarat glasul lor va fi tot mai slab auzit, iar ideile lor, in principiu corecte, nu vor mai conta. Si acest lucru este valabil chiar si pentru Bisericiile protestante sau neoprotestante, care au inceput sa devina arogante, crezand ca sunt aproape de Dumnezeu. Chiar sunt? 
 Cercetările efectuate, începând cu 1993 (anul în care autorităţile au început să fie preocupate de fenomen), arată că, în intervalul 1990-1992, avortul, în România, a atins cele mai înalte cote din Europa „şi poate din lume” . Reprezentanţii mass-media, fără să se raporteze la analize credibile detaliate – ceea ce aratî că presa românească la acest capitol este vulnerabilă, uşor de intoxicat şi manipulat –, repetă, pe un ton triumfalist, un slogan de genul: „România deţine recordurile la avort, la nivel mondial”.http://www.provita.ro/index.php/avortul/19-numrul-avorturilor-in-romania.html
  Stiti ceva? Am devenit campioni mondiali la crime! Daca pana si un copil nascut datorita legislatiei care interzicea avorturile isi condamna propria viata ce sa ma astept de la femeile dornice doar de placeri sexuale, dar care nu doresc niciodata sa isi asume responsabilitate fata de actiunile lor? Satan le-a inrobit cu acea idee nascute in tenebrele iadului: "fac ce vreau cu trupul meu!" Adica copilul nenascut e trupul lor. Si atunci pot decide ca eliminarea acelei parti din ele care le deranjeaza, la fel ca pe o tumoare canceroasa, cu toate ca pe acelea nu o numesc parte din trupul lor. Ba mai mult inca nu am vazut femeie care sa isi taie degetele sau sa isi scoata ochii ori sa isi taie urechile, pe motiv ca e vorba de trupul lor si deci in consecinta pot face ce vor cu el. Deci un deget nu ti-l tai asa de fantezie sau din dorinta de a incepe o moda noua a degetelor taiate, dar puiul ala mic din tine poti sa-l faci bucati fara sa ai remuscari?
 Isus a spus odata ca sa lasam copii sa vina la El! Dincolo de ceea ce facea in acele momente, absolut, dar absolut totul a lasat deoparte, pentru ca sa ii aiba pe copii in preajma Sa si sa ii binecuvinteze! Va dati seama ca ei sunt tot ce are Dumnezeu mai important in lumea aceasta? Acele suflete inca nepangarite de ura si minciuna? Iar noi sa ii ucidem? Este oare iadul suficient pentru o razbunare divina de asemenea proportie? Caci El nu uita! Sa ne pocaim in sac si cenusa! Sa cerem sangele iertarii care a curs la Golgota! Altfel acest popor sta sub mania uriasa, poate cea mai uriasa din cate sunt! Sa ne rugam ca El sa lumineze ochii celor care au comis aceasta crime monstroase!
http://www.avort.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu