Pentru ca fata de numele faimoase impodobite de titluri de doctor in teologie, master of divinity ( nu prea stiu eu engleza, dar asta se poate traduce ca "stapan al divinitatii"?), profesori, pastori, evanghelisti etc, tanarul blogger cu ideile sale minunate nu e cunoscut. Caci e normal ca diamantele sa fie rare si sa nu le geseti pe orice drum real sau virtual. Departe de mine sa imi fac o stupida propaganda mie insumi...Nu! Deloc!
Sunt satul insa de titlurile lor, de balacarelile lor religioase, de improscatul cu noroi ca forma de ridicare a ratingului. Orice cuvant spus de cineva dintre ei trebuie sa aiba parte de o reactie a celorlalti. Nici macar poate nu se cunosc personal decat din auzite, dar "nevoia" de a lua "apararea" Cuvantului lui Dumnezeu ii macina ba pe unii, ba pe ceilalti.
Pot fi acuzat si eu ca am atacat anumite persoane cu functie in biserica ceea ce este partial adevarat, doar ca eu am atacat deciziile lor privitoare la mine si care nu isi gasesc suport in Sfanta Scriptura. Si sincer m-am intrebat anii de zile daca oamenii astia chiar credeau in ceva...Inca nu am un raspuns, dar judecand dupa reactiile lor cred ca nu. Si atunci sa imi las mantuirea pe mana unor oameni care isi vand fratii din frica sau pentru avantaje materiale? Sa ascult glasul lor? A.W.Tozer spunea sa nu il ascultam pe omul care nu il asculta pe Dumnezeu...Si totusi noi ii ascultam si nu sanctionam pasnic, dar ferm nepasarea si pacatul lor. Le urmam ideile si sfaturile, traind ce vor ei si nu ce doreste Dumnezeu de la noi.
Vad o prapastie pana si pe blogurile crestine intre cei care stralucesc doar prin renumele avut, si inteleptul, dar necunoscutul blogger. Sau intre "fratele" pastor, doctor si profesor intru teologie si care traieste intr-un turn departe de acel sarac, amarat frate ori sora in care se regaseste mereu Christos...Daca credem ca doar politicienii traiesc intr-o alta lume, ne inselam. Orice om care se lasa impopotanat cu titluri si-a pierdut viziunea...Isus putea fi facut rege de oameni, ba chiar au vrut sa-L faca cu forta. Dar nu L-a putut clinti nimeni de a fi un rob, Robul cel Sfant al lui Dumnezeu! Iata ce titlul de "glorie": rob! Si totusi e singurul titlu pe care L-a avut aici si pe care ucenicii l-au folosit...Poate ar trebui acestor doctori ai spiritului sa le citeasca cineva Fapt. Apost. cap. 4 vers. 27 si 30. Iar daca Stapanul nostru a fost Rob sa mai aiba dupa aceea cineva curaj sa isi adauge la numele sau titulaturi care incep cu "Master...".
El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. Filipeni 2:6,7
Cred ca ceva trebuie sa se schimbe! Cred ca fiecare crestin are datoria sa se ataseze mai mult de fratele sau si in special de Dumnezeu si sa ii lase pe cei "mareti in fapte si cuvinte" sa mearga pe drumul mandriei desarte.
Prefer sa aud o vorba dreasa cu sare de la un om simplu si care sa imi dea har, poate tocmai prin modestia si frumusetea acestei simplitati, decat sa ascult povestile "minunate" ale celor care traiesc pentru rating de pe Internet sau sin biserica... Cum pot fi eu frate cu un doctor sau maestru in divinitate, cand eu am doar o carte care sa ma invete, Biblia, si nu materiale lor ezoterice prin care au devenit acestia specialisti in dogme, doctrine si teologii? Adica acele lucruri care ii fac doctori, profesori si Mari Maestrii ai Ordinelor si Cultelor pe care le "pastoresc"?...
Nu o sa am prea multi cititori niciodata...Dar le spun celor care o fac ca ii iubesc si ii respect si ma voi stradui ca pe viitor, daca vor mai avea dorinta sa deschida acest blog, sa citeasca ceva care sa ii mangaie, sa ii ajute, sa le dea har. Si nu spun cuvinte mari. Am incercat mereu sa fiu sincer si cred ca Dumnezeu m-a ajutat sa fiu, cu bunele si relele pe care, ca fiinta umana le am. Si doresc ca la randul meu sa citesc acele bloguri care imi pot inviora sufletul sau poate arde, dar nu lucrurile celor care si-au facut din logoree o meserie...Si nimeni sa nu se simta limitat sa ma certe, sa ma mustre sau sa ma indemne. Nu sunt nimic! Acesta imi e titlul! Si nu e smerenie sau falsa smerenie! Este un titlu pe care mi-l dau cand ma privesc pe mine insumi! Nimic! "Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?" 1 Cor 4:7. In acest verset imi gasesc atat de clar titlul meu de "glorie"!...
Pentru ca un blog sa devina cunoscut trebuie sa treaca ceva timp si in acelasi timp trebuie sa postati cat mai des articole dar si comentarii facute pe celelalte bloguri.
RăspundețiȘtergere