Acum vreo 12-13 ani mi-au fost publicate in revista Curierul Crestin vreo trei articole. Din pacate revista a disparut la scurt timp datorita economiei de piata. Nefiind foarte ceruta a falimentat. Dar inainte ca acest lucru sa se intample, rubrica mea a fost eliminata avand o concurenta din partea unui frate care emigrase in America intr-un mod "miraculos" inainte de 1989 si care incepuse sa isi descrie "experienta" sa, in care minunile se intamplau masiv, cateva in fiecare zi. Am inteles ca era un gest disperat si inutil al editorilor de a salva revista. Minunea se cumpara mereu mai bine decat adevarul.
Niciodata nu voi putea sa fac fata miracolelor pe care oamenii le povestesc de la amvoane, in carti sau pe alte bloguri. Aici am scris ce am experimentat eu la modul real si nu povesti aiuritoare nascute din dorinta ratingului... Prefer sa am un singur cititor caruia sa ii spun adevarul decat 10.000 pe care sa ii mint cu falsuri.
Va pun in fata o problema: Ati minti daca minciuna dumneavoastra ar ajuta la intoarcerea unui om la Dumnezeu? Nu treceti repede peste aceasta intrebare! Ea are deja un raspuns in multe carti si predici care exista. Raspunsul celor mai multi este DA! Chiar daca nu vor sa recunosca.
Traind in Biserica Penticostala multi ani a fost o lupta interioara in a distinge graul de neghina, adevarul de minciuna. Suna cinic, dar este o realitate cand afirm ca minunea este o manifestare supranaturala de care auzim mereu, dar pe care nu o vedem aproape niciodata. Sau care se intampla masiv, dar pe alt continent!
Dar si in Romania se intampla lucruri supranaturale. Trebuie doar sa aveti rabdare si veti gasi cativa oameni care aproape ca se jura ( daca a jura nu ar fi gresit) ca au luat parte la asa ceva!
Una dintre cele mai ciudate minuni spuse de la amvonul bisericii a fost a unui predicator venit din Iasi, daca nu ma insel, despre un tanar care s-a lepadat de credinta sa crestina si a apucat pe cai gresite. Intamplarea se petrecea pe timpul comunismului. Intr-o zi in timp ce isi primea retributia, adica salariu, casiera nu a avut cativa lei sa ii dea. El nepasator i-a zis sa ii lase dracu' de bani si a plecat. Nedorind sa mearga direct acasa s-a gandit sa se opreasca la o terasa, sa bea o bere. S-a asezat la o masa singura, dar pana sa vina vreun chelner, un ofiter de securitate in grad de maior s-a asezat la masa lui fara jena, intrebandu-l ce doreste sa bea. Aceasta mirat l-a intrebat de ce doreste sa ii ofere lui ceva de baut, un om necunoscut. "Ba ne cunoastem" i-a raspuns ofiterul. "Nu mi-ai oferit tu mai devreme cativa lei la caserie? Acum e randul meu sa te rasplatesc!" i-a raspuns securistul ranjind. Tanarul a sarit de la masa aceea, luand-o la fuga. Si in scurt timp s-a pocait. Pentru ca a inteles ca securistul era insusi diavolul. Caci, nu-i asa? de regula Satan da cate o mana de ajutor celor care doresc sa se intoarca la Dumnezeu, dar inca nu au curajul primului pas. Si uite asa apar minunile cele mai faine!
Dar dupa cate stiu un ofiter de securitate nu avea o uniforma proprie, ci una militara. Logica actiunii diavolului care dorea doar sa bea o bere cu baiatul acela, ramane ca de obicei in suspensie! Daca era doar insetat? Insa ce e mai trist e ca atunci cand a fost povestita aceasta "minune" in urma cu vreo 20 de ani, nici un frate din biserica nu a avut nici o tresarire. Nu am vazut pe nimeni intrebandu-l pe fratele predicator ce spune el acolo!...Dar e mai simplu sa inghitim minciuni decat sa stam cu Sfanta Scriptura in fata, ca cei din Berea si sa avem o inima aleasa ca a lor si nu doar o minte usor de fraierit!
Dar o sa va povestesc si alta intamplare. Mai grozava! In 1989, inainte de Revolutie, eram vizitati la cateva luni de o sora din Bucuresti, care sustinea ca era evanghelista si proorocita, predicand in gari si trenuri la oamenii care erau dispusi sa o asculte. Posibil sa fi fost adevarat si e laudabil daca a riscat sa duca Vestea Buna. Din pacate, am indoielile mele!... Dar intr-o zi ne-a povestit ca a predicat unei femei, Evanghelia. Si care a invitat-o ulterior acasa la ea. Inainte sa se duca, Dumnezeu ar fi incunostiintat-o ca ea trebuie sa vegheze asupra sufletului ei, pentru ca El va veghea asupra trupului ei. Frumos, nu-i asa?
A ajuns acasa la acea femeie si i-a predicat Evanghelia din nou si mai amplu. Sotul ei care era intr-o camera alaturata a auzit despre ce ii vorbea sotiei sale. Intr-un val de nebunie necontrolata a luat un cutit si a intrat furios in camera unde se aflau cele doua femei. A dat sa loveasca in sora noastra, care de spaima a inchis ochii fiind convinsa ca acolo urma sa isi gaseasca sfarsitul taiata de cutit. A auzit lama sfasind aerul, dar nu a simtit nici o durere. A deschis dupa cateva secunde ochii, mirata. Si undeva jos l-a vazut pe sotul acelei femei cu o groaza deosebita intiparita pe fata lui, cazut in genunchi si cerand iertare de la ea si de la Dumnezeu...Sora levita in apropierea tavanului, inspaimantandu-i pe cei doi soti. Impresionant, nu-i asa? Caci minunile trebuie sa fie asa, o plesnitura pentru ratiune! Mai ales daca minunea nu are nici o logica ca motiv al aparitie!
Daca totul s-ar fi oprit acolo poate cumva as fi gasit o justificare, desigur penibila a cea ce s-a produs. Dar levitatiile nu s-au oprit doar la salvarea ei fizica. Nu! Ele au continuat fara motiv! Caci minunea trebuie sa aiba intelesuri atat de adanci incat noi, muritorii, nu trebuie sa le intelegem, ci doar acei initiati care le traiesc si carora le e destul de greu sa le explice prostimii!
Ne-a mai povestea "sora" ca a mai levitat odata, cam la un metru si jumatate, cand se plimba cu fiica ei, pasind prin aer (sic!). Adica era nevoie sa faca pasi prin vazduh se pare, caci altfel nu se putea deplasa. De ce nu o fi incercat sa dea din aripi? Cel mai trist moment a fost insa ca fiica ei credea ca a venit rapirea vazand-o pe mama ei plutind si strigand la ea sa nu o lase jos! Caci si fetita dorea sa fie rapita!...Mama i-a promis ca nu o va lasa jos! O va lua cu ea in Cer!
In schimb in noiembrie 1989 nu a fost capabila sa ne spuna de caderea iminenta a lui Ceausescu ea care era o super proorocita... In ianuarie 1990 dupa ce a revenit la noi, cand mama mea a intrebat-o daca a avut vreo revelatie despre Ceausescu a spus ca da, aproape furioasa ca ii pune cine talentul la indoiala si ne-a spus ca Domnului ii arata in zilele Revolutiei cu un ochi ce se intampla in Piata Universitatii, caci cu celalalt vedea la televizor acelasi lucru. Cata stupiditate, dar nu din partea ei, ci a celor care o ascultau si nu o trimiteau oleaca la un control psihiatric...
Am auzit sute de proorocii. Nu stiu daca s-au implinit 1%. La o asa proportie te poti intreba daca darul de profetie mai este inca activ. Dar nu sunt eu cel mai in masura sa analizez daca minunile, vorbirea in limbi si profetiile au incetat. Unii spun ca acestea au incetat odata cu apostolii. Ar fi o explicatie pentru toate cele scrise mai sus. Sau poate ca nu, minunile nefiind legate de oameni cu acest dar...Vointa suverana a lui Dumnezeu poate modifica ordinea stricta a legilor naturii. La fel profetiile. Biblia ne spune ca o magarita a vorbit odata cu Balaam, un om care din profet a devenit ghicitor, prin propria neascultare. Si poate ca nescultarea este cea care transforma un profet in ceva ca un ghicitor si nu faptul ca vremea darurilor Duhului Sfant a trecut.
Acum vreo sase luni o tanara mi-a scris dupa ce citise Marturia vietii mele (http://altarul.blogspot.com/p/marturia-vietii-mele_05.html) cum mai este acum viata mea. Am fost sincer si am recunoscut ca e grea. Am ramas surprins cand la vreo luna mi-a povestit greutatile "spirituale" prin care trecea: un profet ii ceruse din partea lui Dumnezeu sa se desparta de logodnicul cu care trebuia sa se caqsatoreasca pentru ca altfel ori vor pacatui inainte de casatorie ori daca nu, vor divorta. Era nefericita si suferea groaznic pentru ca logodnicul ei se despartise de ea pentru a face "voia" lui Dumnezeu. I-am spus ca nu putea sa vina asa ceva de la Dumnezeu. In primul rand pentru ca nu cred ca era necesar sa astepte Dumnezeu patru ani ca sa ii desparta, apoi pentru ca El stie clar viitorul lor si stie ce pacat ar face, daca ar face, iar variantele multiple de raspuns gen "pai daca nu e aia e cealalta" sunt excluse!...El nu joaca poker cu viata noastra. Si inca ceva: profetia constituie o incredintare suplimentara fata de ceea ce deja stim in sufletul nostru. Minunile facute de apostoli au fost intariri ale Cuvantului lui Dumnezeu si nu au fost peste acest Cuvant. Dar suferinta in bisericile carismatice si penticostale apare cand viata crestina ajunge a se baza aproape exclusiv pe minune si profetie! Pe ceea cred unii ca este lucrarea Duhului Sfant. Ori singura temelie adevarata este Cuvantul. Fara acest Cuvant nimic nu are valoare eterna...oricate minuni si profetii care par si poate chiar sunt adevarate, s-ar face. Iar in alte biserici care cred ca vremea supranaturalului a trecut, le spun ca devine totul atat de impersonal, atat de sec, incat nici unul dintre membrii acestor bisericii nu se mai gandesc ca Dumnezeu poate sa ii cheme pe nume ca pe Samuel, iar ei tot la fel de personal sa zica: Iata, Doamne, robul Tau! Vorbeste, caci robul Tau asculta! Dar Isus este Pastorul care isi cheama oile pe nume, pe fiecare dintre ele. Asteapta-te ca El sa iti vorbeasca! Sensibilizeaza-ti urechea interioara la glasul Sau si iL vei auzi! El inca te cheama! El inca iti stie numele!
Update - 13 februarie 2012
Am gresit dand impresia ca acesti oameni au mintit ca sa aduca pe cineva la Christos! Acesti oameni au mintit si au povestit povesti ca fratii care cred sa ii laude pe ei, nu pe Christos! Nu au incercat sa aduca pe nimeni la Isus, nici macar prin minciuna. Asa ca titlul e gresit! Am fost criticat enorm pentru ce a am scris, inclusiv ca judec! Da! Judec la fel cum Domnul meu a spus ca vor veni lupi rapitori in blana de oaie! La fel cum stiu ca vin profeti mincinosi! La fel cum unii vor spune ca sunt cristosi! Oare nu am dreptul sa spun ca sunt mincinosi, acesti scrijeliti? Ca sunt vanduti Satanei sa faca rau? Nu am dreptul sa vad in ei unealta celui rau, pe motiv ca judec? Sau ar trebui sa nu mai vad roadele lor? Si sa culeg "struguri" lor dintre spini si "smochinele" lor dintre maracini, ca sa nu judec niciodata nimic? Treziti-va, fratii mei!!! Raul e rau si minciuna e minciuna! Si am voie sa o condamn si sa nu ma alatur celor care sunt un izvor de apa amara sau un rod putred! Nu am voie sa condamn binele, fratele si sora care se lupta pentru Christos, nu pe ghicitorii si pe mincinosii care cauta sa seduca Biserica! Anatema (blestemat) sa fie cel ce aduce alta Evanghelie decat cea care ne-a fost vestita prin Christos si apostolii sai, de-ar fi inger din Cer!
Mihai eu nu am gasit nimic gresit in articolul tau.
RăspundețiȘtergereAi scris exact ce ai simtit ,ce ai experimentat.
Dumnezeu ne-a facut oameni liberi cu dreptul de exprimare....Fii binecuvantat!
Multumesc! Asa am crezut si eu pana cand cei care iubesc mai mult minunea inventata de mintea unora, mi-au aratat ca nu au nevoie de adevar, de cercetarea tuturor lucrurilor, ba dimpotriva m-au acuzat ca sunt plin de rautate. In schimb pe un oameni ca Hus, Savonarola sau Luther care s-au opus minciunii papale ii apreciaza. Si nu ii acuza de rautate sau ca judeca... Dar daca te opui minciunilor penticostale devii, se pare, un apostat...
RăspundețiȘtergereDeși sunt câteva lucruri cu care nu sunt de acord, ele sunt atât de puțin importante încât pot fi ignorate. Dealtfel, chiar zilele acestea (ieri și azi) am participat la o conferință extraordinară ale cărei mesaje mi-au răsturnat multe dintre preceptele mele anterioare, iar în felul acesta m-am simțit zidit spiritual. Articolul în sine, însă, mi se pare unul realist și de aceea cred că autorul acestui articol spune lucrurilor pe nume. Este un lucru lăudabil! Ca să răspund la întrebarea din titlu, NU, nu aș minți indiferent de împrejurare, chiar dacă ar fi viața unui om la mijloc. De ce? Pentru că o poruncă din Decalog spune: Să nu minți. PUNCT! Nu dă loc de interpretare! Nu spune: „Să nu minți decât dacă ... (și să se enunțe motivele)!” De asta nu aș minți!
RăspundețiȘtergereSincer nu am vrut sa supar pe nimeni cu articolul meu, dar daca esuam atat de des este si pentru ca suntem prea cu mult "bun-simt" si atat de multa "bunatate", incat nu sanctionam niciodata minciuna din biserici. De ce? Exista un raspuns in articolul "Intre Cuvant si minune"! Parerea mea este ca ne e e frica de intunericul pe care il creaza pacatul din noi si nu "iubirea" de fratii...
RăspundețiȘtergeremultumesc
RăspundețiȘtergereNu inteleg de ce ati scris ca a fost interzis pe resursecrestine.ro? Ce urmariti? Transmiterea unui mesaj curat sau discreditarea cuiva? Poate n-ar fi rau sa cereti detalii echipei resursecrestine inainte de a face astfel de "senzatii" pe bloguri. Multumesc!
RăspundețiȘtergereImi pare rau, dar la cateva ore dupa ce am postat aceasta eseu pe resursecrestine.ro, mi-a fost sters fara nici o notificare, iar acum daca dati un "search" la numele meu, veti vedea ca nu apare cu toate ca exista, dar deschizand un eseu din cele cateva scrise de mine veti vedea ca la rubrica "De acelasi autor", eseul apare. Ii inteleg perfect pe domnii de la resursecrestine.ro, care fiind penticostali apara cu orice pret ideea minunilor, chiar cu riscul de a accepta minciuni, uitand ca in zilele de pe urma vor fi multi cristosi si profeti mincinosi care vor incerca sa duca chiar pe cei alesi in ratacire!
RăspundețiȘtergereAcestea fiind zise nu am sa mai raspund celor care sunt deranjati de acest eseu. Eu am scris adevarul si nu am nici un regret! Daca cineva prefera minciuna atunci nu are decat sa traiasca cu ea!