Problemele Libiei s-au sfarsit in 2011! Ale noastre in 1989!

 Moammar Gadhafi a murit.  Iar odata cu el Libia a redevenit la democratie. Acum un val de bunastare si fericire va curge asupra unui popor care nu stiu daca era mai oropsit decat cel roman, dar era plictisit de acest colonel aflat de 42 de ani in fruntea tarii.
Caci nu are importanta cat de bun este cu tine regimul politic, dar se afla in cea mai mare primejdie daca plictiseste. Indiferent daca exista o opozitie pe fata ori undeva sprijinita de tariile democratice in exil, drama oricarei guvernari se naste din oboseala pe care o aduc aceleasi sloganuri zanganite la urechile poporului. Acest om chiar incercase sa ridice nivelul de trai al tarii sale. Nu stiu cat reusise. Dar are vreo importanta? Atunci cand nu mai esti dorit este bine sa te retragi, cat mai departe de oamenii care ieri te adulau, iar azi iti vor capul. La propriu.
 Urmaream ieri imaginile dramatice din clipele finale ale vietii acestui om. O gloata fericita si plina de dorinta de sange, pe de alta parte un om inspaimantat, ranit, strigand: "Allah akbar!". Apoi este lovit si inteleg ca mai tarziu este executat, dar nu inainte de a fi sodomizat cu un lemn, pentru ca rebelii Satanei sa se bucure in timp ce sangele curge... M-a durut inima pentru bietul Gadhafi!... Si cred ca acum rebelii satanei isi pregatesc mitralierele ca sa se omoare acum intre ei, pentru a accede la putere!
 Suntem oameni iar asta implica atatea sentimente contradictorii: ura si iubire, simpatie si antipatie...In 1989 ii doream moartea lui Ceausescu pentru tot chinul real sau imaginar prin care trecusem. Mai tarziu mi-au cerut iertare de la Dumnezeu pentru rautatea aceea care imi coplesise inima in acei ani de suferinta. Caci dictatorul roman parea ca este vinovat de tot ce mi se intamplase rau in decursul vietii de pana atunci. Era partial adevarat...Apoi a venit democratia cu sperantele care azi raman doar o amintire. Nu Ceausescu este azi de vina pentru criza economica si pentru suferinta poporului roman. Si nici in Libia Gadhafi nu era de vina pentru toate suferintele poporului sau. Dar credem ca schimbarea este ceea care ne va aduce in sfarsit liniste, prosperitate, fericire...Unii dintre dumneavoastra ati plecat pe alte meleaguri unde conditiile de trai sunt mai bune. Dar vi s-au implinit toate asteptariile? Desigur ca nu, pentru ca indiferent de conditiile economice, sociale sau politice, tindem sa dorim mai mult, de o schimbare...Personal democratia nu mi-a adus decat posibilitatea de a alege niste parlamentari corupti in forumul suprem de conducere al tarii. sau de a alege un presedinte jucator, care nu stiu nici dupa 7 ani de conducere a tarii ce doreste de la ea. In acest timp romanul traieste tot mai rau, iar cei bogati si smecherii il fura tot mai mult. Aceasta este beneficiul democratiei si al capitalismului, a economiei de piata.
 Daca nu l-am avea pe Isus de partea noastra si promisiunea unei alte vietii, cred ca am trai pana la moarte cea mai crunta dezamagire. Sau ne-am bloca ganduriile si am trai clipa prezenta, pentru ca orice ar fi mai mult decat ea ar fi privirea spre un neant rece si impersonal, adevarul ca nu conteaza nimic din fiinta umana, iar totul piere la mormant. Si ma intreb cum spunea odata Wurmbrand ca nimeni nu se gandeste ca viitorul lui este de a deveni hrana la viermi. E greu sa simti acest adevar! Insa Dumnezeu ne ofera o schimbare reala, nu noi si noi sperante desarte.
 Winston Churchill spunea despre democratie ca nu este un sistem perfect, dar este cel mai bun dintre toate. Eu cred ca omul rationeaza si cu sufletul, altfel nu ar putea sa vada in democratie decat ceva perfect. Dar spiritul nostru este cel ce vede in lumea lui Dumnezeu un sistem perfect si chiar daca stim prea putine despre aceea lume intuim ca are toate elementele pentru a ne multumi si fericii inima. Ramane sa ne luptam mai putin pentru ce este aici...Pavel ne spune sa traim ca si cum nu am avea case, proprietati si orice poate sa ne copleseasca inima si sa ne tina legate de ele. Caci ceea este sigur este lumea lui Dumnezeu. Restul sunt amagiri, bune doar sa ne pierdem anii in care am putea sa facem ceva adevarat pentru Dumnezeu. E pacat ca unii traiesc ca si cum viata lor aici nu se va termina niciodata...Asa ca permit rapacitatii, lipsei de mila, lacomiei, spaimei fata de ziua de maine sa le amorteasca inima...Poate ca e timpul sa ne trezim!