Steve Jobs si povestile noastre

 Cred ca sunt un om rau! Sigur sunt! Pentru ca nu ma mai misca povestile acestei lumi, indiferent ca sunt religioase sau economice. Indiferent de ce nume rostim. Cand Steve Jobs a murit am regretat. Priviti insa poza de mai sus. Moare un om si-l plang o suta de  milioane de oameni, moare un milion de oameni si nu ii plange nimeni.
Ce daca mor ucisi de boli sau lipsa de hrana? In Somalia se moare de zeci de ani de foame,deci nu e nimic nou sub soare. Dar Steve Jobs a fost UNU! Aia nu au inventat IPOD-ul, IPAD-ul sau Mac-ul, ca sa se astepte sa ii planga cineva. Dar ne place romantismul care emana din povestiile de succes ale unor oameni care in realitate nu au adus nimic special, care nu au facut lumea un loc mai bun, nu au hranit, nu au imbracat pe nimeni, dar au inventat produse mai mult sau mai putin inutile, umplandu-si buzunarele de bani. Multi bani. Iar cand moare unul dintre ei ii plangem. Ne mintim cu povesti si uram adevarul...Adevarul din gropiile comune, adevarul din lacrimile celor ce plang. Ne plac atat de mult povestiile copilariei incat reusim sa le transmutam in obiectele inutile care ne umplu casele si la povestiile din biserici. Ajungem sa codimentam viata noastra cu mirodenii, in special cea religioasa, nefiind suficient dupa mintea noastra materialista, Cuvantul lui Dumnezeu. Sola Scriptura a devenit o vorba goala. Caci punem mai presus de toate imaginatia unor asa-zisi crestini, in detrimentul Sfintei Scripturi. Sincer cati ar cumpara o carte religioasa care povesteste despre tot felul de minuni si cati ar cumpara una crestina care nu vorbeste de minuni, ci doar din Cuvant? Ne punem invatatori care ne gadila simturile cu povesti, uitand ca nu exista nici un fel de putere duhovniceasca in descrieri de minuni si semne. Singura putere veritabila este In Cuvantul lui Dumnezeu. Atat! Ea mantuieste si intareste, chiar daca nu simtim emotiile induse de povestirea minunilor adevarate ori false!
 Da, sunt rau! Caci nu ma pot uita la neadevar si sa cred ca il putem utiliza in slujba noastra. Nici macar adevarul spus sub influenta satanica, nu il putem utiliza! Faptele Apost 16: 16-19. Si atunci de ce sa dau credit intunericului pentru ca aparent vrea acelasi lucru ca mine, adica mantuirea oamenilor? Imi pare rau!
 Acesta sunt eu... Nu ma mai misca povestile! Ii prefer pe cei un milion care sufera decat pe un om care nu a facut nimic, ci doar a profitat castigand sume colosale. Ii prefer pe cel ce spune un adevar dur, decat pe cei ce imi spun minciuni religioase. Personal nu simt nevoia de opium. Nu am nevoie de religie, ci de Christos indiferent cat de aspra este aceasta  alegere!