Politica Legii - Legea Politicii (partea 1)

Anul trecut, in 2012, a fost un an plin de evenimente politice. In ianuarie au fost protestele violente din Piata Universitatii din Bucuresti impotriva presedintelui Romaniei, care facuse gafa monumentala ca sa se ia in direct la o televiziune de un profesionist bine-intentionat ca Raed Arafat, si care a dezgustat o tara satula de vorbarie si scandal politic perpetuu. Ceva mai tarziu premierul Emil Boc demisiona, fiind mai degraba o victima colaterala a unei conduceri prea putin capabila de solutii viabile din punct de vedere economic, social si politic. Ce a urmat se stie: un guvern Ungureanu de nici trei luni, apoi unul care l-a adus pe Victor Ponta in fruntea Executivului. Apoi in acel fierbinte iulie incercarea nereusita a liderilor USL de a-l demite pe Basescu intr-o actiune de gen blitzgrieg, oprita de urmasii celor care au inventat notiunea aceasta.

Povestea Celor doua Regate (partea 12 - Final si Inceput!)

Era finalul si inceputul! Printul Salem castiga inimi in timp ce Dragonul castigase teritorii...Printul era din alta lume, traind in aceasta lume...Neagra, cenusie, de plumb...De nori intunecati...Dragonul castiga pierzand, Salem pierdea castigand...Inimi nu zone, nu spatii...Fiinte, nu dimensiuni fizice, Spirite, nu materie...Murea si invia intr-o dimensiune a fiintelor ce nu traiau, ci mureau in urmatoarele clipe ale nasterii lor, chiar daca se intamplau dupa cativa zeci de ani.
 Era o victorie atat de minunata, de perfecta!

Povestea Celor doua Regate (partea 11 - Invierea Printului si planuri noi de lupta)

 Ceva era putred in Regat. O stia Dragonul si o stiau si cei ce-l urmau. Trecusera cateva saptamani de la moartea Printului si cativa oameni curajosi sau nebuni ori ambele afirmau ca Printul era viu. Cum sa fie viu? se intreba Ducele...Moartea era cea care era suprema arma, lovitura unuica si finala in fata careia nici macar zeii nu puteau face nimic. Cerul putea fi ingenunchiat doar prin moarte. Nu exista decat finalul. Orice inviere ar fi existat era inevitabil urmata de moarte. Din nou!

Povestea celor Doua Regate (Partea 10 - Moartea Printului)

Ne suntem lacrimi, amăgirile din neagră noapte,
Privind în noi la norii înghețați de ceață,
Acolo unde-i vânt, pustiu ș-atâta moarte...
Mândrie, tu loc întunecat și fără viață!...

Ne suntem piatră, fulgerul ce se prevale
Din Cer de sus în smârcuri otrăvite
Trăind apoi dureri în a umbritei Vale...
Tu, Suferință! haina ființelor ce-s pedepsite!...

Religiile crestine ale secolului XXI

 

 Citesc in dimineata aceasta un articol interesant al profesorului Razvan Theodorescu despre faptul ca romanii nu au fost de la inceput ortodocsi, ci uneori mai mult din considerente politice au acceptat romano-catolicismul ca prima varianta religioasa. In special, desigur liderii lor.
 Nu sunt specialist in domeniul, dar stiu ca functia unui istoric este sa prezinte faptele asa cum ele s-au petrecut, nu sa judece si sa comenteze asupre realitatii, conform unui principiu lansat in urma cu circa doua sute de ani de istoricul german Leopold von Ranke.

Adevarata darnicie

 Nu mă pot lauda că sunt un om darnic. Nu pot spune că viața mea a fost plină de evenimente în care finanțele mele au contribuit cu ceva la propăsirea Bisericii. Totuși când am dăruit am făcut-o cu o bucurie fragedă dacă mă pot exprima așa, cu multumirea firului de iarba care alaturi de alte fire astern un covor proaspat primavara, si parca cerul este mai albastru in oglindirea verdelui crud de pe pe Pamant.
 Doresc sa spun cateva cuvinte despre darnicie, nu pentru a convinge pe cineva ca trebuie sa dea ceva bisericii, daca nu stie ca in primul rand trebuie sa isi dea siesi...Dati si vi se va da! ne invata Domnul Isus, si cand spune trebuie sa ne gandim ca a darui nu este un soi de troc care il facem cu cerul, ci poate deschiderea unei porti a inimii noastre in care nu atat revarsarea din ea este evenimentul central, cat binecuvantarea Cerului ce se revarsa in ea.

Povestea Celor Doua Regate! (Partea 9 - Ultima zi)

Cel Imbatranit de Zile, Regele Minunat privi armata Sa slaba si apoi privi armata imensa a Dragonului, ce inconjura zidurile Cetatii sale. Milioane de osteni cu o foame groaznica in priviri, cu o ura colosala priveau la el si la fosta Capitala a regatului, ultima reduta care nu fusese nimicita! Nu era nimeni in cetatea sa care sa nu simta acel suvoi groaznic de nefericire, de durere, de suferinta...De ce?...De fapt aceasta intrebare nu era intrebare , ci raspuns...Totul se prabusise, totul era durere...Batranul Rege simti un junghi in inima sa. Lumea!...Gresise cand lasase Turnul sa existe? NU! Turnul era loc al supremei alegeri, al incercarii al drumului ce se desparte...

Cel mai mare grad, cea mai mare functie

Imi aduc aminte ca in primele zile de armata, prin septembrie 1987, cand la Crangul lui Bot unde era unitatea mea militara, am cunoscut un tanar ce a afirmat fara sa se laude, in cadrul divizionului nostru, ca doreste sa faca armata la modul adevarat, adica fara sa fie in nici un fel protejat, cocolosit, el care era fiul unui important ofiter superior din Securitate. Toti am fost surprinsi de naturaletea si rapiditatea cu care acest om de 19 ani se adaptase regimului cazon din unitatea militara de langa Ploiesti, unde am inceput sa inteleg si sa stiu ce era armata in vremuri trecute de acum, sper pentru totdeauna.

 Toti au pus adaptarea la acel regim dur si restrictiv pe o acceptare simpla, banala a stilului nou de viata a acestui militar.