Crestinism bogat, crestinism sarac

 O stire despre o nunta penticostala a iscat controverse pe Internet, nu datorita ceremonialului cu care s-a desfasurat nunta, ci datorita masinilor celor care au participat la acest eveniment. Se pare ca o parte din crestinii penticostali prezenti aveau masini care ar starni invidia oricarui pasionat al automobilelor. Aici gasiti articolul respectiv. Desigur parerile comentatorilor au fost impartite. Unii se bucurau ca acesti oameni sunt atat de binecuvantati de Domnul, incat banii rezultati in urma convertirii binecuvantarilor in moneda euro au fost investiti in automobile precum Audi A8, Mercedes S-Klasse, BMW seria 7 si alte masini de lux. Cealalta tabara in care m-am situat si eu este cea a celor care nu sunt convinsi ca necesitatile de transport ale acestor oameni nu pot fi indeplinite cu automobile fara pretentii aparte precum Volkswagen, Skoda si de ce nu, Dacia.

Povestea celor doua Regate (partea 2 - Turnul)

 In mijlocul Regatului, destul de departe de orice oras sau targ, dar langa un important drum comercial, se inalta un Turn inalt si subtire care atingea norii. Nimeni, niciodata nu patrunsese in el, nimeni nu se catarase pana sus ca sa zareasca de aici, frumoasa Imparatie. Dar nimeni niciodata nu putuse sa inteleaga de ce Regele Minunat dorise construirea unui Turn care parea totalmente inutil. Turnul era inconjurat de un gard din fier forjat, iar portile gardului erau zavorate cu un lacat vechi si ruginit, care nu ar fi impiedicat pe nimeni cu o sfortare mai serioasa sa-l faca bucati. Langa intrarea Turnului pe o tablie din argint era scris avertismentul regal: Cel ce va urca in turn nu va mai cobori niciodata. Numele acestei ciudate constructii era Turnul Lumii.

Povestea celor doua Regate (partea 1- Planul)

 A fost odata, demult un Regat stralucitor, in care domnea un Rege bun, cu numele Minunat. In imparatia sa toti supusii Sai erau fericiti, toti aveau hrana si cele de trebuinta, chiar si cei mai putin bogati. Nimeni nu auzise ca vreodata cineva sa fie bolnav, cineva sa sufere...Ogoarele isi dadeau rodul la vremea cuvenita, din cer nori picurau ploi doar atat cat sa ude pamantul insetat, niciodata mai mult. Natura insasi se supunea Regelui Minunat si nu indraznea sa aduca suferinta oamenilor. Nu existau furtuni, cutremure, incendii, boli. Oamenii erau cinstiti si corecti, nu se auzise ca cineva sa fure, sa minta sau sa insele.

Litera si spiritul Sfintei Scripturi

 Am descoperit un site nou care cred eu ca poate fi de folos multor oameni care au intrebari despre viata de credinta. Site-ul este www.sfaturicrestine.info . Din pacate ce am putut observa a fost ca cei care dadeau raspunsuri (iar aceastia putea fi oricine credea ca stie raspunsul) pareau ca citeaza precum avocatii, niste raspunsuri dure, scurte, precum articolele din Codurile Civile, Penale etc.
 Sentimentul meu de-a lungul timpului a fost ca de multe ori crestinii cunosteau litera Sfintei Scripturi, dar nu si spiritul ei. Eu am vazut in Biblie pana unei Fiinte ce ar vrea nu doar sa ii luam spusele precum niste Legi dure implacabile, care nu fac altceva decat sa-l faca pe credincios un gen de rob, care nu are voie sa se planga, ci mereu sa accepte zambind deciziile venite de Sus...Chiar daca acestea ii aduceau durere.

Povestea unui Mieluț

 

 Într-o noapte întunecată o haită de lupi pătrunse rapid în staulul oilor, lovind năpraznic biata turmă fără apărare. Oița pestriță își trezi puiul, pe Mieluț și îi strigă poruncitor:
 -Fugi, Mieluțule, fugi! Lupii au intrat aici și suntem fără apărare!
 Întelegând într-o clipă pericolul, Mieluțul, fără să mai aștepte să i se mai spună ce să facă fugi sărind peste gardul ce ar fi trebuit să le asigure protecție, dar care era rupt în mai multe locuri, pentru că păstorul nu avea niciodată timp să-l repare și prin care intraseră lupii cu atata ușurință, și care acum era pentru oi o capcană din care puține reușise să mai scape.

Despre mine ca hoț, despre deziluzii, dar și despre adevăratul Păstor...

 Vin de la o seara de rugaciune, trist si deziluzionat; m-am dus cu bucurie, dar m-am intors....sunt un hot, zgircit, il fur pe Dumnezeu si daca nu dau bisericii acestea cota de 10 la suta, este inutil sa dai la orfani, vaduve, saraci. Nu, nu...Noul Testament nu ne invata asa, adica numai la organizatie sa dai...Eu credeam ca numai aici in Italia sunt asa probleme doctrinare...Multumesc lui Dumnezeu ca am frati care vad peste legea zeciuielii. Cine o da nu-i de condamnat, bine face, dar cine o forteaza sa para o obligatie a Noului Testament facindu-i hoti si zgirciti pe cei ce n-o considera o obligatie...ce sa zic...vin de la o seara de rugaciune....trist si deziluzionat...
 Primesc acest mesaj trist de la Un frate in Christos, cum se semneaza el si il inteleg, de atatea ori am pornit spre biserica cu bucurie si speranta si acolo cineva neinspirat sau poate chiar rauvoitor,  a reusit sa ucida in sufletul meu bucuria...Am iesit apoi din biserica golit de sentimente, frustrat, necajit. Nu e acest frate primul, asa cum nu sunt eu primul si nici macar nu vom fi noi ultimii, care se simt asa de deznadajduiti dupa partasia din biserica.

Povestea Ciocanitorii

 Se povesteste ca dupa Marea Cadere, atunci cand Regele Pamantului, Omul se prabusise in rau, in mandrie si minciuna, o parte din animale care fusesera ierbivore au devenit carnivore. Nu ma intrebati cum si de ce! Leul, Tigrul sau Lupul erau cateva din animalele devenite de atunci dornice sa se hraneasca doar cu carne altor vietuitoare. Toate fiintele isi intelesesera noua menire. Trista, dar clara! O singura fiinta nu stia de ce traia pe acest pamant, care era scopul ei...Acesta era Ciocanitoarea.  Cand vanturile strabateau Padurea facand sa cante frunzele si floriile ei, aceasta infiorata de simfonia natura, incepea sa se alature unei muzici divine si cu ciocul ei batea ritmul cantecului. Dar parca nu ajungea. Toata primavara si vara batea ritmul in copaci, dar intelegea ca va veni iarna, cu frigul ei, cu lipsa de hrana. Nemultumita isi propusese sa-si caute sensul existentei sale. Inainte de iarna cea trista in albul ei!

Nimic si Inutilitate - partea 2 - Un Fiu ni s-a dat!

 Uneori dorim lucruri dar fara esenta lor, dorim sa avem fara sa intelegem tot ce implica acel lucru. O intrebare pe care mi-a pus-o Dumnezeu in urma cu cateva luni era despre obtinerea unui lucru pe care uneori mi-l doream, fara sa realizez dimensiunea nu doar in al avea, ci mai ales dupa. Ce se intampla dupa ce obtin ceva: sunt mai aproape de Dumnezeu sau mai aproape de firea mea?
 O afirmatie interesanta a lui Petru ne face sa ne intrebam pe undeva daca noi am facut la fel: Iata ca noi am lasat totul si Te-am urmat! (Marcu 10:28)...Am lasat eu totul? Daca am lasat totul am facut-o pentru El? L-am urmat apoi cu adevarat, sau la fel ca tanarul bogat cel de la care a pornit afirmatia oarecum laudaroasa a lui Petru, am vrut lucruri, am vrut ceva, dar fara sa fiu nevoit sa pierd bogatiile lumii, faima ei, am vrut viata vesnica, dar fara sa renunt la tot pentru a primi pe Christos...Adica sa primesc ceea ce lumea nu vede, dar este Totul.