Bineinteles, fiecare cum il intelegem si cum il traim. Dumnezeu a creat o lume duala, o lume in care noi oamenii o impartim in rau si bine, fiecare dupa sistemul de valori si de credinte. In fond si la urma urmei suntem minunati si frumosi fiecare dintre noi, indiferent daca urmam o dogma religioasa sau nu. Sunt absolut convins ca sunt oameni minunati pe aceasta planeta care urmeaza invataturile altor religii sau care pur si simplu refuza invataturile religioase. Fiecare dintre noi cand ne intoarcem langa Tatal suntem primiti ca fii Lui, cu mare bucurie indiferent de viata pe care am dus-o aici pe pamant."
Am primit acest comentariu la articolul Despre liberul arbitru, adevar si libertate si m-am vazut obligat sa dau un mai amplu raspuns, chiar sub forma unui articol. Pentru ca aceste idei le-am mai vazut exprimate in urma cu mai multi ani si de alte persoane. Sunt idei de tip New Age, o pseudo-religie care isi inchipuie ca orice non-sens filosofic si lingvistic este o reflectare a unei spiritualitati profunde. Si voi incerca sa dau un raspuns ideilor aparent generoase, dar care sunt toxice.
Sa existe un adevar al meu si inca alte sapte miliarde de adevaruri, fapt care il determina pe inteligentul meu comentator sa creada ca adevarul este relativ? Desigur nu toti traim aceasi viata si nu toti avem aceleasi avantaje sau dezavantaje. Dar aceleasi lucruri pozitive ne provoaca bucurii si aceleasi actiuni negative ne provoaca suferinta. Sunt prea putini acei oameni care durerea le provoaca placere, iar acestia sunt categorisiti ca fiind bolnavi psihic, pentru ca durerea provoaca suferinta. La fel o veste buna ne bucura si nu ne aduce deprimare. Exista deci adevaruri comune. Ba mai mult decat atat, e imposibil sa spui despre adevar ca este relativ, daca nu l-ai raportat la ceva ce este absolut. Dar uneori interiorul nostru cunoaste mai bine realitatea decat mintea care filozofeaza pasind pe terenuri nesigure, necautand sa stie si sa inteleaga, ci avand ca scop un soi de afirmare intelectuala. Spunand ca adevarul este relativ trebuie sa il raportezi la un adevar absolut, stabil, care nu se modifica. Personal nu cred ca exista un astfel de Adevar decat in Persoana lui Christos. Faptul ca nu avem cuvinte si nu putem sa ducem filosofia la acel nivel, este poate si pentru ca inima si credinta care se naste in ea are capacitatea de a ni-L revela pe Christos, mult mai clar decat gandurile nascute din minte. Si cred ca omul se raporteaza mult mai des la Christos decat e constient, chiar daca il neaga, iar asta e usor de vazut asta atunci cand le auzi multor oameni, blasfemiile. Am mai spus-o si o repet: nu am auzi niciodata rostita de nimeni o singura blasfemie rostita la adresa lui Satan, cu toate ca cei ce-L injurau pe Christos afirmau, ca o ironie, ca sunt crestini! Ceea ce ma face sa ma intreb daca poate fi o banala intamplare! Caci daca ai folosi o moneda pentru a vedea daca poate iesi doar cap sau doar pajura atunci cand tragi la sorti, rezultatul ar fi aproximativ egal. Iar in cazul acesta am curajul sa afirm ca blasfemia este una dintre cele mai evidente dovezi ca Dumnezeu exista, generata nu atat de oamenii care se cred liberi sa fac ce vor, ci de acea fiinta intunecata care ii pune sa blasfemieze mereu si mereu, cu toate ca poate se roaga la masa sau inainte de culcare, si cand si cand merg la biserica ca sa aprinda o lumanare.
Dumnezeu nu are de-a face cu dogmele religioase, dar are de a face cu lumina adusa de Decalog. Are de-a face cu lumina adusa de Christos si prin Duhul Sfant cu lumina daruita celui ce doreste sa creada. Daca oamenii au construit in istorie o religie a mintii, El a adus o credinta a inimii. Daca ideile omenesti au creat hatisuri religioase in care oricine apuca rataceste, Dumnezeu ne-a eliberat dandu-L pe Christos sa ne fie Cale, Adevar si Viata. Nu labirinturi, ci un drum stramt, dar drept. Nu filosofii inutile, ci Adevar. Nu tenebre intunecate, ci viata.
Din pacate new-age-ul intelege iubirea intr-un mod ciudat. Adica sa fie intr-o armonie cu Universul. Marijuana si o muzica psihedelica dau senzatia ca acest lucru poate fi amplificat si realizat de oricine doreste sa fie un "tot" cu Universul, pe aceeasi frecventa sau vibratie astrala. Dar eu vad iubirea nu armonie, ci renuntare, durere. Caci daca ar fi sa definesc iubirea cu un singur cuvant nu cred ca exista altul mai potrivit decat sacrificiu. Daca Domnul Isus a venit aici nu a fost sa ne vorbeasca de iubire, ci sa traiasca aceea iubire si noi sa invatam, sa traim si sa fim gata de o adevarata iubire. Aceasta iubire nu e pentru placerea firii, pentru armonii cosmice, ci e durere. Atunci cand tanarul bogat a vrut sa il urmeze pe Isus, Domnul l-a iubit si i-a arat acestui om pe care l-a indragit, ce este iubirea: Crucea! Lepadare de sine! Urmarea mereu si mereu a lui Isus!...E greu! Pentru ca nu mai esti in armonie cu Universul material! Asa cum Isus nu a fost niciodata!
Desigur Dumnezeu nu a creat un univers dual, dar a dat oricarei fiinte posibilitatea sa aleaga intre a-L iubi pe El, in a simti bucuira Sa, sau a-si gasi propria placere, a-si iubi doar propria fiinta, a-si crea propriul sistem de valori, in care nimic din ceea ce doreste Dumnezeu pentru noi sa nu se mai regaseasca. Lucifer si-a ales calea sa. Si-a construit lumea sa copiind ca intr-o oglinda lumea lui Dumnezeu, asezandu-le astfel invers. Iar intr-o zi omul a fost atras aici sperand sa gaseasca mult mai mult decat i-a oferit dragostea de Tata a Creatorului! Deschideti orice ziar, televizor, sau site de stiri! Si vedeti ce ne-a oferit cel rau! Uitati-va la acei oameni care striga impotriva minciunii, coruptiei, hotiei si urii in care se afla nu doar Romania, ci raul pe care il resimte fiecare om care se naste aici. Dar fiecare din noi suntem la fel de corupti si hoti si plini de ura in inima noastra! Putem vorbi de oameni deosebiti, chiar minunati, daca am stii cu adevarat ce este in inma fiecaruia. Am scris despre asta in Mastile sufletului. Pentru ca nu e totul sa spunem ca cineva e un om bun fara sa stim in sinea noastra ce este binele si sa stim ce e in inma acelui om bun. Si aproape ma inspaimanta intrebarea pe care pune Isus tanarului bogat: Pentru ce ma numesti bun? Unul singur e bun - Dumnezeu!
Putem sa-L negam pe Dumnezeu, dar in mod ciudat ne folosim de ceea ce El inca daruieste pentru a face distinctia intre bine si rau, adevar si minciuna, lumina si intuneric. Ne nastem cu aceasta capacitate de a le deosebi, dar nu mergem mai departe sa recunoastem sursa lor. Si chiar daca tot mai des ni se spune in ultimul timp ca e vorba de reactii chimice la nivel de creier, nu ni se spune de ce chimia aceasta ne arata ce este bine si ce este rau, de ce e inaltator sa alegem binele, si e josnic sa alegem raul. Pentru ca dincolo de orice gest bun sau rau intotdeauna apare intrebarea: de ce alegem asta si nu altceva? Si nu stiu daca aceasta intrebare poate fi pusa in legatura cu reactiile chimice din noi. Cred ca si intrebarea si raspunsul transced fiinta umana!
Voi raspunde acum ultimei idei pe care comentatorul meu drag a postat-o. Si cred ca e cea mai periculoasa! E periculoasa pentru ca anuleaza notiunea de pacat. Toti pacatuim, toti aducem atingere demnitatii altor oameni, toti avem suficient egoism in noi pentru a ne face pe plac,dar ignorandu-l pe semenul nostru. Toti suntem razvratiti impotriva lui Dumnezeu. Ne-am nascut intr-o lume in care diavolul a facut de regula ce a vrut, iar omul i-a stat la dispozitie. Cat nu dorim sa evadam din intunericul acesta vom sta robi ai diavolului. Si asa cum le-a spus strabunilor nostri, Adam si Eva ca vor fi ca Dumnezeu, acum ne spune ca doar alegand sa ne fim stapani traim adevarata libertate. Dar e ca si cand ti s-ar spune sa alegi intr-un desert din mai multe ape minerale ca sa bei, cand de fapt, sorbim doar nisip. Daca asta vrem, daca asta ne place, sa nu ne facem iluzii! Tatal ceresc nu ne va obliga sa fim ai Lui dupa moarte! Ar fi nedrept din partea Lui! Iadul sau raiul incepe de aici prin alegerea noastra. Pacat sau eliberare! Moarte spirituala sau mantuire! Isus a venit sa ne salveze de pacat, de rau, nu sa vorbeasca de o iubire universala! El a trait iubirea, iar cuvintele Sale cele mai marete au fost bratele intinse pentru a fi pironite! Daca El a murit pentru ca sa pironeasca pacatul pe Cruce, atunci e clar ca pacatul e ceva atat de teribil de grav!
Va fi Stalin, Lenin, Pol Pot in rai? Se vor plimba alaturi de victimele lor zambindu-si binevoitori unii altora? Se vor inghionti prieteneste si razand se vor intreba: Sper ca nu te-ai suparat pe mine ca ca te-am tinut in gulag....Sper ca nu esti suparat ca te-am executat pentru o banuiala a vecinilor tai? Iar Dumnezeu se va bucura ca isi vede fii linistiti si fericiti? Sa fie lumea lui Dumnezeu aceasta? Atunci inseamna doar un lucru: ca nu exista rau, ci doar bine! Tot ce au distrus si ucis Hitler sau Mao Dze Dun a fost un bine facut omenirii! Durerea si lacrimile celor chinuiti au existat pentru ca nu si-au inteles rolul in binele suprem, nu s-au acordat suficient cu Universul... Caci eu citesc altceva in Sfanta Scriptura: Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Apoc 6: 9, 10.
O sa imi reprosati poate ca am pus prea mult accent pe acest comentariu. Nu! Am pus prea putin! Pentru ca aceste idei in care Isus e o persoana care doar vorbeste de iubire, pacatul nu conteaza, adevarul e relativ, lumea creata de Dumnezeu e duala, iar raul se dovedeste un bine mai mic, toti ajungem in rai indiferent ce viata, ducem sunt foarte periculoase. Si contamineaza cu gandurile de tip New-Age tineretul debusolat. Caci pare ca la probleme societatii nu mai exista raspunsuri. Dar asa e omul! Isi da seama ca bea nisipp, dar nu cauta Apa Vietii ca sa soarba! Trece mai departe gustand mereu si mereu nisip in speranta ca va descoperi unul cu proprietati de saturare a setei si foamei! Dar doar Isus e Apa Vietii si Painea Vietii! Dincolo de El sunt doar amagiri, care isi schimba doar forma si niciodata esenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu