Si? Tu ce esti? Cand te-am gasit rataceai...Se intreba in sinea lui Danek , parca vorbindu-i lui Vladek! Alcoolul si hasisul iti inlocuiau sotia si viata...Nu mai traiai, ci erai trait ...Erai atat de turbat, incat fiecare atingere, fiecare puls...atunci cand mergeai aiurea...atunci cand lumea se distrugea in tine...era groaznic, dar era totul. Vomai...si in tot acel urat simt, traia-i totul in neputinta si ura. Si eu te-am gasit! Nu mai stia-i nimic decat ca vrei sa ucizi! Si? Credeai ca esti primul? Simteai ca cineva iti duce dorul si te invata? Un sarb traieste pentru a muri cu demnitate! Tu te sfarama-i pentru a fi infrant, pentru o femeie pe care nici macar nu ai inteles-o!
Si daca lumea asta e mai tragica decat orice suferinta si insangerare e datorita neputintei. Si acelor fiinte care traiesc si mor langa noi, inutil...Ba nu...devenind inutili! Traind nu tragedia Serbiei sau Bosniei , ci a femeilor si aparentei linisti din viata noastra!...Si ce Vladek?...Ce au urmat? Tu ai venit si te-ai inrolat in armata lui Arkan... Eu te-am primit ca un frate mai mare...acel frate mai mic care a fost facut bucati...Pentru ca iubea-i o musulmanca mai mult decat pe tine si care urma sa iti devina sotie. Conteaza? Nu! Daca ai puterea sa sfasii, sa te razbuni! Tu te-ai casatorit cu o crestina, care devenise asa, printr-un soi de revelatie divina...Fratele ei nu v-a inceta niciodata sa o caute, sa doreasca sa stie ce s-a intamplat, sa ii omoare daca e nevoie pe cei ce i-au facut sora sa dispara intr-o seara sau, mai grav, intr-o simtire crestina...Ii pasa cuiva ce ai facut tu? Prostule! Esti atat de prost incat cu toate armele tale, nu te inteleg! Nu-i asa?
Chiar mi-ar place sa inteleg! Eu! Nu tu! Acum cand Bosnia e pierduta pentru noi! Cand noroiul ne acopera! Cand pierdem cand nu mai e nimic de castigat!
..........................
Locotenentul lui Arkan il privea pe Vladek dormind si tresarind ca un om chinuit de trecut! "Vladek!" ...Toate gandurile i se zbateau in minte. Era omul care il descoperise pe Vladek, un om infricosator, cu inima plina de furie...impotriva la tot. Danek il intelesese...Sau poate nu... Era un sfaramat , crezand in patriotism, ca in religie. Nu era prost. Oscar Wilde spusese la un moment dat ca patriotismul e virtutea viciosilor. Si oricat ar fi dorit sa creada ca unele vorbe sunt facute doar pentru a fi rostite, isi dadea sema ca Oscar Wilde avea dreptate.
Stia ca Serbia va fi intr-o zi infranta, nu de tunuri sau tancuri....Cu astea stia sa lupte, sau sau sa moara...Stia ca Europa de Est va fi ingenchiata de o iarna a fiintei. Aveau un var in Romania...O tara care se mintea mereu pe sine insusi...Erau deja ingenunchiati Vor veni promisiuni, si cu cat vor fi promisiunile mai grandioase, cu atat mai mari vor fi talpile de pe grumazul lor.....Mai la sud, in Bulgaria, oamenii nu trebuiau sa vada niste lasi! Pentru ca daca toti vor ceda, Balcani se vor transforma intr-o sera a salatelor balcanice! De aceea el nu voia sa cedeze!....Dar era printre sarbii tot mai putini...Era constient ca si musulmanii cu care se lupta in cativa ani vor vedea un rau mai mare decat sarbii...Un rau cu care pustiile si si tancuriile nu vor mai avea putere... Si atunci tot ce erau ei, fie sarbi, fie musulmani, va fi distrus!
Danek stia ca era prizonierul unei dureri, unui nationalism, pe care nu il dorea. Dar il credea. Unui nationalism nu atat de indreptata impotriva vreunui musulman, ci indreptat asupra acelor care doreau sa sfarame Bosnia si apoi Serbia! Ura! Si simtea ca e tot mai gol, dar si plin vazand ca nu e singur! Vladek tresarind si tipand in somn dupa Nadira era o speranta. Sau era o prostie! Nadira murise cu pantecul sfasiat de obuzul unui aruncator...La fel si preotul din satul lui Vladek! Si obuzul transformase oameni in fiare. Sau in martiri! Caci martiri sunt cele mai puternice fiinte care striga dupa razbunare. Pana si Danek se infiorase auzind intamplarea cu un Vladek transformat in demon, dorind doar sange...Unii vampiri s-ar fi infiorat! Poate exista asa ceva? Poti sa vezi aceasta monstrozitate? Si sa te obisnuiesti cu ea?
Danek se infiora! Nu de Dragunovul lui Vladek...Nu de Vladek, ci de durerea care statea latenta in acea fiinta! Era ceva ce daca atingeai, infiora viata unui om obisnuit cu ucisul....Dar nu Nadira! Ticaloasa aia murise spunand ceva de iertare, de Iisus! Iertare si Iisus! Cele mai cumplite asocieri care transforma un om intr-o...Nu stiu...In iubire...Sau...In iubire si Iisus! Vladek intelesese putin...adica aproape nimic! Un prost! Janek il privea si in inima lui ceva ii spunea ca prostul e el! Locotenentul lui Arkan! Un mare om al lui Dumnezeu! Sau poate nu? Ce a mai minunata minciuna e cea care contine cel mai coplesitor adevar! Bineintels si ingredientele false.... Danek rase scurt! Vladek nu era a lui sau al vreunui adevar. Era a lui si a lui Arkan! Al mortii si nu al vietii!... Iadul e o forma de a asculta si trai ura...Iar iadul era in Bosnia! Si urma sa fie si in Europa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu