Dima a fost una din figurile de neinteles ale inceputului crestinismului. Un real si valoros tovaras in lucrare cu cel mai mare apostol care l-a avut omenirea apostolul Pavel... Ce onoare uriasa si totusi atat de putin importanta in final....
E de neinteles cum un crestin care vede semnele lui Dumnezeu, asculta cuvintele sfinte ale Duhului poate in final sa se prabuseasca... Adevarul este ca daca casa noastra, inima noastra nu e zidita in Christos, ceea ce creăm, lucrarea la care luam parte, minunile pe care le vedem, nu conteaza in mantuirea noastra. Ucenicii dupa prima misiune avuta, s-au intors plini de bucurie ca pana si duhurile le erau supuse. Isus le spune sec ca mai degraba sa se bucure ca numele lor e scris in Cartea vietii.
Nu ceea ce facem sau cu cine conteaza, ci sa avem inima in Christos si Christos sa fie in inima noastra! Altfel lumea va face mereu concurenta celor mai mari minuni si celor mai puternice lucrari! Si are cele mai mari sanse sa invinga!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu